News Flash:

Cum a ghidat Ceausescu „spargerea“ unitatii comuniste la Budapesta

26 Noiembrie 2013
1519 Vizualizari | 0 Comentarii
La 27 februarie 1968, la Budapesta, a inceput Conferinta pregatitoare pentru organizarea unei „consfatuiri mondiale“ a partidelor comuniste si muncitoresti. 
Protectori ai chinezilor 
In vreme ce presa din lagarul comunist incita la pasnice intreceri prin munca,  conflictul dintre Moscova si Pekin lua forme deschise si periculoase. A-l alinia pe Mao la pozitia Kremlinului in luarea unor pozitii internationale sau in chestiuni de strategie a victoriei comunismului, parea deja o viziune nerealista. Din 1964, China detinea bomba atomica, iar din 1967 bomba cu hidrogen. Pe acest fond, Paul Niculescu-Mizil, seful delegatiei Romaniei la Budapesta a exprimat opozitia la orice forma de condamnare a chinezilor. Dupa experienta nefericita a consfatuirii partidelor comuniste si muncitoresti tinuta in 1960, la Bucuresti, cand rabufnise deschis conflictul dintre Moscova si Pekin pe tema suprematiei,  romanii adoptasera ca strategie boicotarea acestui gen de intruniri. Ca sa evite manevrele sovietice executate prin terti, liderii de la Bucuresti militau pentru consultari bilaterale. Dar de la intalnirea pregatitoare a unei viitoare conferinte, nu s-au mai putut eschiva.
Strategii de influenta 
Ca sa-si caute aliati in pozitia neamestecului in treburile interne ale unui partid prin criticarea politicii sale in reuniuni internationale, s-au trimis delegatii in strainatate conduse de Niculescu-Mizil si Apostol. Un adevarat turneu international dupa cum a marturisit mai tarziu fostul secretar CC Niculescu-Mizil, care in doar trei zile purtase convorbiri in trei capitale europene – Roma, Paris, Geneva („O istorie traita“, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 1997). 
In spiritul principiului conducerii colective pe care se lauda a fi pus temelia conducerii partidului, Ceausescu a convocat plenara  Comitetului Central din 14 februarie 1968, care a mandatat aceasta pozitie a delegatiei trimise la Budapesta. 
IT:  Certuri intre „frati“
Delegatie condusa de Paul Niculescu-Mizil urma sa sustina la Budapesta urmatoarele pozitii: la viitoare conferinta internationala sa fie invitati  si reprezentantii comunistilor iugoslavi si ai miscarilor de eliberare; acceptau introducerea pe agenda conferintei tema luptei impotriva imperialismului; semnau, daca s-ar fi adoptat, un document de sustinere a luptei vietnamezilor contra americanilor; deciziile sa fie adoptate exclusiv cu unanimitate de voturi; fiecare partid sa-si exprime pozitia proprie, nu pe-a altuia. 
Pentru romanii astfel mandati de „partidul lor“, reuniunea la care participau reprezentantii a 81 de partide comuniste si muncitoresti debutase cu stangul: est-germanii si sovieticii au inceput prin a critica China. Apoi, reprezentantul comunistilor sirieni, Khaled Bagdash care traia in exil la Moscova, i-a atacat pe romani, imputandu-le pozitia fata de internationalismul proletar si fata de „razboiul de sase zile“. Seful delegatiei a replicat in spiritul mandatului: daca  Bagdash nu-si cere scuze, romanii parasesc reuniunea. Dupa pauza anuntata imediat de gazde, sirianul si-a facut mea culpa. Nu-si aveau locul aici afirmatiile sale, a zis, propunand neconsemnarea lor in procesul verbal, scrie adevarul.ro.
Ceausescu vrea scandal 
Toate pareau incheiate, firesc, aici. Dar relatandu-i seara lui Ceausescu cele intamplate, Niculescu-Mizil s-a pomenit criticat dur pentru conciliere. I s-a reprosat ca n-a cerut desolidarizarea intregii reuniuni de pozitia lui Bagdash. Cautand cearta cu lumanarea si vizibilitate cu orice pret, in toiul noptii, Ceausescu a sunat goarna de adunare a Prezidiului Permanent si ambasadorilor tarilor socialiste la Bucuresti. Cei dintai au aprobat pretentiile lui Ceausescu in contul jignirii lui Bagdash. Iar diplomatilor li s-a cerut sa-si informeze  superiorii despre noua pozitie. La Budapesta, a doua zi, Niculescu-Mizil a propus spre aprobare delegatilor la reuniune o declaratie de desolidarizare cu criticile la adresa altor partide. Gasind prea putina sustinere, a parasit conferinta. Gestul a fost comentat pe larg de presa internationala in favoarea lui Ceausescu, ca spargator al frontului international comandat de Moscova. In plenara extraordinara a CC din 1 martie 1968, Ceausescu s-a dezlantuit, spunand pe fata ceea ce discutase intre apropiati la jubileul revolutiei bolsevice de la Moscova. A accepta Kremlinul ca si centru conducator al miscarii comuniste internationale, zice el, inseamna „sa ne punem catuse pe maini“, si mai mult decat atat, „sa tradam interesele poporului“.
Unde dai si unde crapa 
Prin comunicatul publicat in oficiosul partidului asupra plenarei CC din 1 martie 1968, Ceausescu oferea indicii clare asupra divergentelor din miscarea comunista. Dar si a pozitiei sale negative la ideea organizarii unei conferinte a miscarii comuniste si muncitoresti internationale. 
N-avea cum banui ca peste doua decenii toate acestea vor lucra impotriva sa. La Moscova, in 4 decembrie 1989, cand i-a propus lui Gorbaciov sa convoace o conferinta internationala despre viitorul lumii comuniste si perestroika sovietica, a fost refuzat. O reuniune internationala care sa puna in discutie pozitia unui partid nu mai e cu putinta, a replicat Gorbaciov.  Tocmai pentru ca Nicolae Ceausescu si altii ca el s-au opus in trecut acestui gen de  manifestari.               
Manevre kaghebiste anti-Ceausescu 
Cuvantarea lui Parvulescu la plenara care-a mandatat delegatia trimisa la Budapesta a fost moment deosebit. Batranul cominternist a criticat China pentru nationalism. Dar Ceausescu l-a intrerupt, amintindu-i interdictia de amestec in politica altor partide. 
Agenti ai Moscovei?  
In dialogul iscat dintre vorbitor si liderul partidului, acesta din urma atrage atentia ca ideea unui centru conducator murise odata cu Cominternul. Iar  organismele care i-au succedat s-au compromis prin procesele politice regizate la indicatiile Moscovei. Suparat, Parvulescu a invocat disciplina de partid: el tace daca plenara ii interzice sa-si spuna parerea. A fost prima iesire a lui Parvulescu si, dupa Draghici, a doua incercare de  blocaj a liniei promovate de Ceausescu. 
Citand surse sovietice, istoricul Larry Watts („Fereste-ma, Doamne, de prieteni... “, Editura RAO, Bucuresti,  2001) ofera o mai complexa interpretare a pozitiilor lui Parvulescu si Draghici. Nu atat credinta in valorile internationalismului proletar ii motivase in criticile lor, cat anumite strategii sovietice.  Din 1967, KGB initiase „masuri active“ de divizare a conducerii partidului din Romania. 
Budapesta, la inaintare 
La sfarsitul anilor 60, afirma acelasi istoric american, Brejnev a stimulat preocuparile Budapestei pentru minoritatea maghiara din Transilvania. Un caz exceptional sub raportul ideologiei si practicilor din lagar. O manipulare  reusita prin aceea ca, pana la sfarsitul regimului, americanii si occidentalii au utilizat pentru Est un „cadru interpretativ“ cu doua registre opuse. Pe de-o parte, apreciau ca legitime si nobile preocuparile Budapestei pentru soarta si drepturile maghiarilor din Transilvania. Pe de alta parte, taxau referintele romanesti la Basarabia ca „retrograde“ si „condamnabile“. 
Amenintari din Sofia 
Agitatia lui Ceausescu era privita cu ingrijorare si dezavuata in lagar. dupa cum arata informarile ambasadorilor tarilor fratesti la Bucuresti. In martie 1968, spre exemplu, la Varsovia au fost transmise urmatoarele concluzii: „Trebuie confirmate urmatoarele: 1. Concomitent cu distantarea RSR fata de celelalte tari socialiste europene in domeniul politicii extreme, se intensifica procesul de diversificare a structurilor de partid si de stat in Romania. 2. Acest proces se va adanci din ce in ce mai mult, pe masura ce vor fi realizate hotararile prezentate aici. 3. Aceste hotarari duc la contopirea autoritatii de partid cu cea de stat, la etatizarea activitatii partidului, la concentrarea unui maximum de putere in mana conducerii supreme de partid si de stat. 4. In formula centralism democratic, creste ponderea notiunii centralism si scade importanta notiunii de democratic”. 
In aceeasi luna, in plenul conducerii comunistilor bulgari, Jivkov declara bataios: ”Suntem obligati sa luam masuri pentru a introduce ordinea in Cehoslovacia, precum si in Romania. Dupa aceea, vom face ordine si in Iugoslavia. ” 
Reforma administrativ-teritoriala 
In primavara lui 1968, conducerea partidului a trecut la desfiintarea vechii organizari administrativ-teritoriale. Regiunile si raioanele, create dupa model sovietic in 1950, au fost inlocuite cu judete, municipii, orase si comune. Dezbaterile in forumul decizional al partidului demarasera in plenara din octombrie 1967. Noua organizare administrativ-teritoriale a Romaniei a fost decisa de partid in  14 februarie si legiferata in aceeasi zi. In locul celor 16 regiuni – configurate in 1960 – s-au infiintat 39 judete. Primele comentarii au relevat disparitia Regiunii Autonome Maghiare si revenirea la traditia istorica a vechii unitati administrative, judetul, mentionat de hrisoavele vremurilor lui  Stefan cel Mare. O decizie ca aceasta a rascolit insa tara. Toti cetatenii au fost obligati sa-si schimbe actele de identitate. In scoli s-au revizuit manualele de geografie si s-au trimis harti noi. S-au schimbat indicatoarele drumurilor, placile de inmatriculare ale masinilor si s-au delimitat teritoriile de competenta ale institutiile. Odata reforma administrativa incheiata, Ceausescu a centralizat puterea locala dupa modelul din fruntea tarii: noii primi-secretari de partid sunt totodata si presedinti ai consiliilor populare, incepand cu judetul si sfarsind cu comuna. Printre altele efecte ale acestei concentrari de putere va fi si aparitia de noi case de oaspeti si de vanatoare destinate sotilor Ceausescu. Baronii locali, ca si seniorii medievali fata de regele lor, se vor intrece in a-i crea conditii datatoare de buna-dispozitie. Precum regii de altadata, Ceausescu imparte intre fidelii sai si feudele judetelor. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

budapesta reforma administrativ-teritoriala
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1661 (s) | 34 queries | Mysql time :0.020733 (s)