News Flash:

Cum a luat nastere Roma

2 Septembrie 2013
7338 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7601 RON (-0.0024)
USD: 4.2755 RON (+0.0117)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
In urma cu trei mii de ani, pe teritoriul Italiei in provincia numita Latium, la apus de Muntii Apenini, au debarcat pe cateva corabii mai multi razboinici avandu-l in frunte pe Aeneas. Regele acelor locuri, Latinus, i-a primit ospitalier si ospitalitatea i-a crescut cand i-au povestit ca sunt troieni, din vestita cetate nu de mult cucerita de greci. 
Aeneas s-a laudat ca este fiul zeitei frumusetii si a dragostei, Venus, dupa cum s-a laudat si cu faptele sale de arme. Nu stim daca Latinus i-a crezut sau nu, dar troienii aveau corabii si stiau sa navigheze, aveau arme mai bune si se pricepeau la nenumarate lucruri. De aceea, l-a poftit sa se aseze aici, iar lui Aeneas, chiar daca nu mai era asa de tanar, i-a dat-o de sotie pe fiica sa, Lavinia. Cu voia regelui, Aeneas a pornit sa ridice un oras pe care l-a numit Lavinium.
Dar impotriva lui s-a ridicat Tornus, regele rutulilor, care se considera jignit deoarece Lavinia ii fusese lui promisa inainte. Au inceput lupte grele si lungi si printre primii cazuti a fost chiar Latinus, Aeneas ramanand singur conducator. Pentru a se bucura de sprijinul bastinasilor de aici, el i-a unit cu troienii sai dandu-le tuturor un singur nume, cel de latini. Aceasta i-a sporit mult puterea, amandoua neamurile urmandu-l cu credinta ca unul singur. Pana la urma Aeneas a reusit sa-l ucida in lupta pe Tornus, dar pieri si el tocmai in momentul in care castigau biruinta asupra dusmanilor. In locul lui a fost ales ca rege fiul sau, Ascanius sau Iulus, cu toate ca era inca nevarstnic. Casatorindu-se, acesta a hotarat sa infiinteze o alta asezare. A lasat-o pe mama sa vitrega, Lavinia sa domneasca peste orasul care ii purta numele, si el, urmat de mai multi credinciosi si familiile lor au pornit, si dupa o zi de mers cu carutele au poposit la poalele muntilor Albani, unde au inceput sa dureze cetatea Alba Longa. Si anii au trecut, cetatea s-a marit si a devenit tot mai puternica.

A murit si Ascanius si apoi, rand pe rand, si urmasii sai. Cel de-al treisprezecelea urmas, regele Proca, avea doi fii gemeni, Amulius si Numitor. Pretuindu-i la fel, si nestiind pe care sa-l lase mostenitor, a hotarat ca dupa moartea sa cei doi fii sa domneasca pe rand cate un an. Amulius, care a luat primul tronul, era insa ambitios si, cand s-a apropiat terminarea anului de domnie, a hotarat sa nu-l mai lase si pe fratele sau. A poruncit, asadar, ca Numitor si fiica sa, Rhea Silvia, sa fie bagati la inchisoare si a continuat astfel sa domneasca ca si cum el ar fi fost rege.
In inchisoare, Rhea Silvia a nascut doi baieti pe care i-a numit Romulus si Remus. Dar Amulius, indata ce a aflat, a hotarat sa-i ucida. Legenda spune ca i-a rapit mamei si i-a incredintat unui ostas cu porunca strasnica sa-i duca in padure, sa-i injunghie si sa lase cadavrele lor prada salbaticiunilor.

Omului i-a fost insa mila de cei doi prunci si nu a putut infaptui ucidere cu mana lui. I-a asezat frumos, cu cosuletul in care fusesera pusi pe malul apei revarsate a Tibrului, cu speranta ca apa in crestere ii va lua repede si se vor ineca. Dar n-a fost asa, apa putin adanca in loc sa ia cosuletul l-a impins spre uscat pana s-a oprit sub un smochin. Tocmai cand lupoaica venise sa se adape, razbita de sete, cei doi prunci, desteptati de foame incepura sa planga. Lupoaica, careia vanatorii ii omorasera puii, se apropie si le dadu sa suga pana ii linisti.

Asa a dat peste ei ciobanul Faustulus care a izgonit lupoaica si i-a luat la stana dandu-i sotiei sale, Larentia, ca sa-i creasca. Vazandu-le scutecele si cunoscand si intamplarile de la Alba Longa, Faustulus a inteles de la bun inceput cine sunt pruncii, dar nu a spus nimanui de frica sa nu atraga mania lui Amulius. Si astfel Romulus si Remus au crescut fara sa stie cine sunt, alaturi de copiii pastorilor, ajungand repede in fruntea jocurilor acestora, voinici si isteti, neinfricati; cand s-au facut mai mari, tovarasii lor i-au recunoscut drept capetenie la vanatoare sau in treburile mai grele. Cum o ceata mare de hoti se pripasise prin padurile vecine, jefuind si pe pastori si pe tarani, tinerii si prietenii lor ii surprinsera de mai multe ori, ii batura si le luara prazile. Fara indoiala ca furia hotilor era mare si hotarara sa se razbune.Pe cand tinerii pastori erau antrenati in jocurile organizate pe colina Palatin cu prilejul sarbatoririi Lupercaliilor, hotii s-au napustit prin surprindere asupra lor reusind sa-l prinda pe Remus. L-au legat si l-au predat regelui Amulius, invinuindu-l ca impreuna cu fratele lui geaman si-a adunat o ceata si punand pe seama acestora toate jafurile facute de ei.

Atunci batranul Faustulus, intelegand ca regele va descoperi usor cine este prizonierul si il va ucide, i-a marturisit in graba lui Romulus din cine se trage si l-a sfatuit sa nu mai piarda o clipa si sa alerge in ajutorul fratelui sau. Romulus isi stranse tineri pastori si le ceru sa vina la palatul regal, fiecare pe alt drum, ajungand toti in acelasi timp. Intre timp, simtind primejdia, Remus, ajutat de cativa credinciosi ai lui Numitor, scapa din inchisoare impreuna cu bunicul sau si se inarmasera degraba. Tocmai atunci au sosit si pastorii cu Romulus, s-au strans repede si au venit in ajutor. Putinii ostasi ramasi alaturi de Amulius fura infranti si urzurpatorul fu ucis. Toti s-au strans in for unde Numitor a aratat fapta josnica a lui Amulius si obarsia nepotilor sai. Incepand cu Romulus si Remus, toti l-au aclamat pe Numitor ca rege, si vremurile bune s-au intors in Alba Longa. Dar Romulus si Remus nu se puteau multumi numai cu ispravile pe care le infaptuisera. Intr-o dimineata, cei doi frati se infatisara regelui Numitor si ii cerura voie sa intemeieze un nou oras in locul unde au fost gasiti si crescuti. Cum si orasele Lavinium si Alba Longa erau pline de locuitori, regele se invoi, si, dupa putine zile de pregatiri cei doi, urmati de prietenii lor pastorii si de alti tineri din oras pornira la drum.

Au mers drum de o zi cu carutele, oprindu-se acolo unde cei doi prunci de altadata fusesera alaptati de lupoaica si poposira. Au gasit ca locul era minunat pentru o asezare. Pe o margine a lui curgea Tibrul, care il si putea apara dintr-o parte, oferea apa din belsug si putea face si barcile sa pluteasca. Pamantul era intins si roditor si de-abia astepta sa fie destelenit. Nu departe trecea drumul de comert care lega cetatile etrusce de la miazanoapte cu cele grecesti de la miazazi, drum cutreierat de negustori. Se vedeau sapte coline destul de inalte, sprijin puternic pentru o viitoare cetate. – Aici vom ramane! le striga Romulus. De maine in zori vom incepe sa sapam santurile si sa aducem piatra! Remus nu avea ce sa spuna, dar invidia ii musca inima ca nu el fusese acela care sa aleaga locul. A doua zi in zori lucrul incepu. Unii dintre tineri sapau santuri adanci, altii aduceau bolovanii de piatra, ba incepusera sa si faca mortar si sa zideasca temeliile. Romulus muncea de zor, dar lui Remus parca nu-i venea sa se apuce de treaba. – Frate! spuse el, cine va fi regele si stapanul noii cetati? Ce nume va purta ea? – E devreme sa hotaram – raspunse celalalt – uite, zidurile s-au ridicat de-abia de-o palma… – Nu e devreme deloc! striga Remus cu venin. – Bine! se ridica Romulus de la treaba, cerand apa sa se spele. Sa hotarasca augurii! Augurii hotarara ca cei doi frati sa se desparta si sa mearga pe cate o inaltime de unde sa urmareasca zborul vulturilor pe cer. Zeii vor hotari astfel soarta orasului. Remus isi alese colina muntoasa Aventi si se duse acolo cu cativa auguri, Romulus facu acelasi lucru pe colina Palatin, unde incepusera lucrarile de intarire. Nu dupa multa vreme, lui Remus i se aratara sase vulturi zburand in vazduh, dar numai ce se anunta aceasta prevestire ca lui Romulus i se aratara doisprezece. Oamenii se impartira in doua, unii aclamand ca rege pe cel care vazuse mai intai vulturii, altii pe cel care vazuse mai multi. Augurii curmara cearta si-l declarara stapan pe Romulus, iar cetatea care se nastea o botezara Roma.
– Jur, striga Romulus, sa fac din Roma un oras etern care sa infrunte secolii! Jur ca oricine ii va trece zidurile fara voia mea sau a urmasilor mei sa piara numaidecat!
– Oricine? zise Remus cotropit de invidie si de furie. Iata, eu am sa trec zidurile, sa vedem ce o sa fie? Si in bataie de joc sari zidul de o palma.
– Oricine ar fi! Am jurat! urla Romulus negru la fata de manie si implanta sabia scurta in pieptul fratelui sau.
Roma se intemeiase, dar cu un inceput sumbru. Era in anul 753 i.H. 
sursa: Paul Popescu, Ion Bocioaca – Legendele latinilor/ 2012en.ro.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

latium muntii apenini razboinici aeneas oras lavinium romulus remus
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1598 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013324 (s)