News Flash:

Cum a murit Mihail Kogalniceanu, fauritorul Unirii Principatelor Romane

15 Mai 2017
983 Vizualizari | 0 Comentarii
Mihail Kogalniceanu
Nascut in Iasi, Mihail Kogalniceanu a facut parte din familia de boieri moldoveni Kogalniceanu, ca fiu al Vornicului Ilie Kogalniceanu, si stranepot al lui Constantin Kogalniceanu (cunoscut prin faptul ca a semnat in 1749 un document emis de Printul Constantin Mavrocordat, prin care a fost desfiintata iobagia in Moldova).

Kogalniceanu a fost educat la Manastirea „Trei Ierarhi” din Iasi, inainte de a fi instruit de catre Gherman Vida, un calugar care apartinea Scolii Ardelene si care era asociat cu Gheorghe Sincai. A terminat scoala primara din Miroslava, unde a invatat la pensionul lui Cuénim. I-a intalnit pentru prima data pe poetul Vasile Alecsandri (ambii au studiat la Vida si Cuénim), pe Costache Negri si pe Cuza. In acea perioada, Kogalniceanu si-a dezvoltat o pasiune pentru istorie, cercetand vechile cronici moldave.

Ajutat si de printul Sturdza, Mihail Kogalniceanu si-a continuat studiile in strainatate, initial in orasul francez Lunéville (unde a fost ingrijit de fostul tutore al lui Sturdza, abatele Lhommé), si mai tarziu la Universitatea Humboldt din Berlin.

Vezi si Un lucru mai putin cunoscut despre Mihail Kogalniceanu

In jurul anului 1843, Kogalniceanu era suspectat de autoritatile din Moldova din cauza entuziasmului sau pentru reforma.

In 1844 i s-a revocat dreptul de a tine prelegeri de istorie. In timp ce calatorea in Viena ca reprezentant secret al opozitiei politice moldovene (incercand sa se apropie de Metternich si sa discute despre detronarea printului Sturdza), i-a fost suspendat pasaportul.

Dupa declansarea revolutiilor europene din 1848, Mihail Kogalniceanu a fost prezent in prima linie a politicii nationaliste. Desi nu a semnat „Petitiunea-proclamatiune” din martie 1848, care a dus la declansarea revolutiei in Moldova, el a fost considerat a fi unul din instigatori, iar domnitorul Sturdza a ordonat sa fie arestat. Kogalniceanu a scapat de arest, a lansat unele dintre cele mai dure atacuri impotriva lui Sturdza si, astfel, in iulie, se oferise o recompensa pentru prinderea sa „viu sau mort”.

La 24 ianuarie 1859, in urma dublei alegeri ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza, se realizeaza Unirea Principatelor.

Noul domnitor este intampinat cu entuziasm la 29 ianuarie 1859 de bucuresteni. In ziua in care Cuza a ajuns domnitor, Mihail Kogalniceanu l-a primit cu un discurs emotionant. La sfarsitul anului 1859, Mihail Kogalniceanu sustine ideea ca Bucurestii sa devina capitala a Principatelor.

Din 1859 pana in 1865, Kogalniceanu a fost numit de mai multe ori liderul cabinetului Principatelor Unite, fiind responsabil pentru multe din reformele asociate cu domnia lui Cuza. Cele mai importante sunt secularizarea averilor manastiresti din 1863, un pas spre reforma agrara din 1864.

Vezi si Controversele din jurul lui Kogalniceanu

O noua constitutie, un nou monarh si o noua functie!

In cele din urma, domnitorul Cuza a fost detronat de o coalitie de conservatori si liberali in luna februarie 1866; dupa o perioada de tranzitie in care s-au facut numeroase manevre pentru a evita separarea din nou a Moldovei si Tarii Romanesti, un Principat unit al Romaniei a obtinut recunoastere internationala, avandu-l ca monarh pe Carol de Hohenzollern si fiind guvernat dupa o noua Constitutie. In perioada noiembrie 1868 - ianuarie 1870, Kogalniceanu a fost din nou ministru de Interne in guvernul lui Dimitrie Ghica.

In calitate de ministru de Externe in guvernul Ion Bratianu (primavara-vara 1876, si apoi din nou din aprilie 1877 pana in noiembrie 1878), Kogalniceanu a fost responsabil pentru intrarea Romaniei in Razboiul ruso-turc din 1877-1878 de partea Rusiei, ocazie cu care tara si-a declarat independenta, potrivit observator.tv.

Vezi si Simbolul barbii si al mustatii in istorie

La sfarsitul razboiului, el si Bratianu s-au aflat in fruntea delegatiei Romaniei la congresul de la Berlin. In aceasta calitate, ei au protestat impotriva ofertei Rusiei de a schimba Dobrogea de Nord (anterior parte a Imperiului Otoman) cu portiunea din sudul Basarabiei primita de Romania prin tratatul de la Paris din 1856.

Ultimii ani si moartea...

Dupa ce s-a retras din viata politica, Kogalniceanu, care fusese ales ca membru al Sectiunii Istorice a Academiei Romane in 1868, a fost presedinte al Academiei intre 1887 si 1889. Imbolnavindu-se grav in 1886, el si-a petrecut ultimii ani publicand documente istorice.

Unul dintre ultimele sale discursuri, tinut in fata Academiei in prezenta regelui Carol I si a sotiei sale Elisabeta de Wied, a fost un sumar al intregii sale cariere de om politic, intelectual si functionar public. N-avea de unde sa stie ca acesta era chiar testamentul sau politic.

In august 1890, in timp ce calatorea prin regiunea austriaca Vorarlberg, a aflat cu tristete vestea mortii in Mircesti a lui Alecsandri. El i-a scris Paulinei, sotia acestuia, rugand-o: „Nu am putut fi prezent la inmormantare, [de aceea] imi permiteti, doamna, intrucat nu am apucat sa-l mai sarut nici viu nici mort, cel putin sa-i sarut mormantul!”.

In 1891, pe 20 iunie, cu probleme renale grave, moare la 74 de ani, pe masa de operatie a unui spital parizian, uitat si saracit la orele 10 dimineata…
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

iasi mihail kogalniceanu constantin kogalniceanu gherman vida cuza
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2032 (s) | 23 queries | Mysql time :0.024881 (s)