News Flash:

Cum a pierdut tronul Bulgariei Alexandru de Battenberg

5 Aprilie 2015
885 Vizualizari | 0 Comentarii
In copilarie si tinerete, Alexandru a vizitat frecvent Sankt Petersburg si si-a insotit unchiul, Tarul, care era foarte atasat de el, in campania din Bulgaria din 1877. Cand, in conformitate cu Tratatul de la Berlin (1878), Bulgaria a devenit principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Tarul l-a recomandat pe nepotul sau drept candidat pentru noul tron iar Marea Adunare Nationala l-a ales in unanimitate pe Printul Alexandru drept Print al Bulgariei (29 aprilie 1879).

Inainte de a ajunge in Bulgaria, Printul Alexandru a efectuat vizite Tarului la Livadia, curtilor marilor puteri si sultanului; o nava de razboi rusa l-a transportat apoi la Varna, si, dupa depunerea juramantului pe noua constitutie la Tarnovo (8 iulie 1879) a plecat la Sofia. Pe tot traseul oamenii l-au salutat cu imens entuziasm.

Noul domn nu a avut nici o pregatire anterioara in guvernare si s-a confruntat cu o serie de probleme. S-a gasit prins intre reprezentantii oficiali ai Rusiei, care voiau ca el sa se comporte ca un roi fainéant si politicienii bulgari care cu certurile si violenta lor au amenintat stabilitatea din Bulgaria.

Dupa incercarea de a guverna in aceste conditii, timp de aproape doi ani, Printul, cu acordul Tarului rus, si-a asumat puterea absoluta dupa ce a suspendat Constitutia (9 mai 1881). O adunare convocata special a votat la 13 iulie 1881 pentru suspendarea constitutiei ultra-democratice pentru o perioada de sapte ani. Totusi, experimentul s-a dovedit fara succes, lovitura de stat monarhica a infuriat politicienii bulgari liberali si radicali si puterea reala a trecut in mainile a doi generali rusi, Sobolev si Kaulbars, special expediati in acest scop de la Sankt Petersburg.

Vezi si Ce ar fi fost daca Carol I ar fi fost si Regele Bulgariei?

Printul, dupa ce a incercat in van rechemarea generalilor, a restaurat constitutia cu concursul tuturor politicienilor bulgari (19 septembrie 1883).

Revolutia de la Plovdiv (18 septembrie 1885), care a dus la unirea Rumeliei orientale cu Bulgaria, a avut loc cu acordul lui Alexandru care si-a asumat guvernarea provinciei. Acest act a fost primit cu ostilitate de Rusia. Tarul Alexandru al III-lea i-a ordonat ministrului rus de externe, Nikolai Karlovici Giers, sa protesteze oficial impotriva incalcarii de catre Bulgaria a tratatului de la Berlin.

Vezi si Povestea lui Stefan Uros al IV-lea Dusan al Serbiei

In anul urmator, Printul a dat dovada de abilitati militare si diplomatice. A mobilizat armata bulgara, acum lipsita de ofiteri rusi, pentru a rezista invaziei sarbe si dupa victoria de la Slivnitza (19 noiembrie) l-a urmarit pe regele Milan al Serbiei pana la Pirot. Desi interventia Austriei a protejat Serbia de consecintele infrangerii, succesul Printului Alexandru a pecetluit unirea cu Rumelia orientala. Bucurestiul a fost ales ca loc al tratativelor de pace datorita neutralitatii pastrate de guvernul roman si implicarii sale cu ajutoare umanitare. Pacea de la Bucuresti poate fi considerata, astfel, un succes al diplomatiei romane. Tratatul de pace s-a incheiat la 19 februarie/3 martie 1886.

Dupa lungi negocieri cu sultanul Abdul Hamid al II-lea acesta l-a numit pe Printul Bulgariei guvernator-general al provinciei pentru cinci ani (5 aprilie 1886).

Acest aranjament i-a scazut mult din popularitatea in randul bulgarilor in timp ce nemultumirile au inceput sa creasca in randul ofiterilor care se considerau nedreptatiti in distribuirea recompenselor dupa incheierea campaniei.

S-a format un complot militar iar in noaptea de 20 august 1886 conspiratorii l-au obligat pe Print in palatul sau din Sofia sa semneze abdicarea. Apoi l-au transportat la Reni si l-au predat autoritatilor ruse care i-au permis sa plece la Lemberg. El a revenit repede in Bulgaria ca rezultat al succesului contra-revolutiei condusa de Stefan Stambolov care a rasturnat guvernul provizoriu stabilit de partidul rus de la Sofia. Pozitia lui, totusi, a devenit instabila.

Atitudinea lui Bismarck, care in colaborare cu guvernele Rusiei si Austriei, i-a interzis sa pedepseasca liderii conspiratiei militare, de asemenea a subminat pozitia lui Alexandru. El a emis un manifest demisionar si a parasit Bulgaria la 8 septembrie 1886.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

copilarie alexandru imperiului otoman printul alexandru livadia sofia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2082 (s) | 23 queries | Mysql time :0.072263 (s)