News Flash:

Cum a reusit Ceausescu sa construiasca metroul bucurestean

15 Noiembrie 2013
9381 Vizualizari | 0 Comentarii
Cei mai multi dintre noi il vad pe Nicolae Ceusescu in spatele monumentalei constructii, care, in zilele noastre, nu s-ar fi finalizat cu forta de munca si resurse 100% romanesti. Ideea metroul in Bucuresti dateaza de la inceputul secolului al XX-lei si ii apartine tanarului student de atunci, Dimitrie Leonida. Intre 1934 si 1936 se cristalizeaza si opinia realizarii unor linii de transport in comun subteran cu trenuri sau tramvaie electrice. Cel de-al doilea razboi mondial zadarniceste insa planurile marete ale inginerilor. Ele sunt reluate, in comunism, de tovarasul iubit care reuseste sa mobilizeze oamenii si sa adune toate resursele necesare. In 1975, incepe sa ne construiasca metroul, care, astazi, nu arata foarte diferit fata de cum ni l-a lasat Ceausescu. Scopul acestul mijloc de transport era sa transporte oamenii din cartierele-dormitor la fabrici.
Muncitorii de la „metrau‟ nici nu stiau ce construiesc
In anul in care au inceput primele sapaturi, salahorii nu stiau ce inseamna „metraul‟ la care lucrau. Gheorghe Morosanu, unul dintre muncitori, povesteste in cartea „Metroul fara Ceausescu‟ un episod haios din primele zile de viata ale santierului. Bucuresti 1975, undeva pe Splai, in apropiere de Cotroceni. Un taran venit din Moldova spargea strada pentru un viitor santier. Un baiat de Bucuresti il intreaba: „Bai, nea Ioane, ce faci dumneata acolo?”, “Scot chetrele astea, nu vezi?”, „Lasa chetrele, spune-mi ce lucrare se executa, ce va fi in final?”, „Metrau!”, „Bine, si ce e ala metrou?”, „Metrau, dracu stie!”, conchide nea Ion, scrie adevarul.ro.
„Burghejii‟ din Drumul Taberei nu merita metrou 
Dictatorul a semnat actul prin care a luat nastere metroul, dupa ce s-a intors de la un simpozion international. Acolo aflase ca tendintele demografice in crestere demonstrau ca orice oras cu peste un milion de locuitori, cum era si cazul Bucurestiului, avea nevoie urgenta de metrou. Chiar daca s-au facut numeroase studii de trafic, tovarasul a construit metroul tot dupa propriile capricii.
Proiectul initial prevedea doua mari linii care sa lege nordul cu sudul si estul cu vestul orasului, iar un inel circular de tunele sa lege cele patru capete ale magistralelor. Lucrarile s-au realizat insa dupa pofta dictatorului, cu segmente de legatura lipsa intre magistrale. Initial, metroul trebuia sa fie construit din Drumul Taberei pana in Balta Alba. Insa Ceausescu l-a dispretuit pe Gheorghiu Dej si a mutat metroul, din creion, in Militari. Dictatorul zicea ca in cartierul Drumul Taberei locuiau „burghejii‟, pentru ca fusese ridicat pe vremea lui Dej. Nu a tinut cont de faptul ca, la acea vreme, Drumul Taberei era cel mai aglomerat cartier din Bucuresti. Nici de faptul ca Militari nici macar nu era construit la vremea aceea.
Statia de la Romana, construita in secret 
Peronul foarte ingust, curbele de la intrare si pilonii lati fac ca statia din Piata Romana sa fie unica in Bucuresti. Elena Ceausescu este cea vinovata de aspectul pe care il are acum statia. Sotia dictatorului a scos-o de pe harta proiectantilor, in 1985, motivand ca „trebuie rarite, sunt prea multe‟. Marea problema a Elenei Ceausescu era ca atat clasa muncitoare, cat si tineretul „au inceput sa se ingrase‟ si aveau nevoie sa faca mai multa miscare, isi amintesc cei care au lucrat la constructia metroului. Constructorii au facut totusi, in secret, statia de la Romana, dar i-au zidit, pur si simplu, intrarea. Ulterior, cuplul Ceausescu si-a dat seama de necesitatea acestei statii si au dat ordin sa fie pusa la loc. Muncitorii au spart zidul pentru a face culoare de acces. Nu s-a putut sparge tot zidul, din cauza riscului pe care il presupunea o demolare de asemenea proportii.
Atunci cand au inceput lucrarile pe tronsonul Berceni-Pipera, prin ´86, oamenii care lucrau oficial la bucata de tronson Piata Universitatii-Piata Victoriei au pregatit terenul in zona Romana, fara a scapa vreo vorba.
Astfel, intr-un timp record de trei luni, constructorii au facut niste galerii in spatele zidurilor groase pe care le vedem astazi, cu gandul de a fi tranformate in peroane, asa cum s-a si intamplat. De aceea, cand privim acum statia de metrou vedem ca aceasta are forma unei arcade, pentru ca pe-aici, pana s-a aprobat „de sus” constructia statiei, metroul a circulat fara oprire, circa un an, intre Universitate si Piata Victoriei. 
Scarile rulante i-au dat batai de cap dictatorului
Constructorii isi amintesc de un episod amuzant in urma unei intalniri cu Ceausescu, caruia i se solicitase acordul de a cumpara „escalatoare”. Doar ca tovarasul, din neatentie sau necunostinta de cauza, a inteles altceva si a strigat in gura mare: „Ce ne trebuie noua excavatoare aici?”. Nu stia ca escalatoare sunt de fapt scarile rulante. Apoi i-a fost explicat si a refuzat achizitionarea lor, motivand tot faptul ca bucurestenii sunt prea grasi si le trebuie mai multa miscare.    
De ce scartaie metroul la Gara de nord 
Temutele vizite ale dictatorului stabileau niste termene limita foarte dificil de atins. Fara sa se priceapa, Ceausescu arata cu degetul ce ar vrea sa schimbe, chiar daca, de cele mai multe ori, erau niste aberatii. 
Constructorii isi amintesc cum un astfel de capriciu a pus bete-n roate solutiei de evacuare a statiei de la Gara de Nord.„De regula ii placea sa inoveze. Sa participe cu idei. La Casa poporului era cel mai evident. Nu e frumos ce ati facut aici. Dati jos! Nu pricepeai ce voia, faceai din nou, iar nu-i placea. Si pana la urma ajungeam la o solutie care era de fapt prima. Era dorinta lui de a se baga in seama. La metrou a fost una celebra. In zona Garii de Nord noi trebuia sa iesim cu statia pe strada Buzesti. Facusem galeria prin fata hotelului Nord (Ibis acum) pana aproape de strada Buzesti. Din asta iesea o galerie care taia curba de pe Calea Grivitei colt cu Buzesti. Si ieseam pe acolo. La prezentare Ceausescu a izbucnit: ce faceti ma, vreti sa daramati tot Bucurestiul?! Si a cerut iesirea din Gara de Nord pe strada Polizu. A fortat curba. E o raza mica acolo, daca auziti ca scartie cand intra metroul in Gara de Nord sa stiti ca de la curba aceasta fortata e. O solutie chinuita. O munca titanica facuta acolo. Aici era marea problema intotdeauna, te rugai sa nu schimbe solutiile. Cata lupta era sa-l faci sa zica ca e bine, ca sa nu te faca s-o iei de la inceput”, au povestit inginerii. 
Ceauseasca la inaugurare: „Sic ca nu merge!‟ 
Vizitele Elenei Ceausescu n-au fost prea dese la metrou. Proiectul ei de suflet a fost Casa Poporului, unde mergea de doua ori pe saptamana. In 1979 a fost inaugurat primul tronson de la Semanatoarea la Izvor. Tovarasii au venit in vizita, s-au urcat toti in vagon, iar Ceausescu a zis: „Sa porneasca!‟ Tovarasa a simtit nevoia sa-si dea cu parerea: „daca o porni!”. „O sa porneasca!”, a asigurat-o Ceausescu, impaciuitor. Prima incercare a fost, insa, fara noroc. Metroul nu a pornit. Ceauseasca s-a intors spre tovaras si i-a facut cu pumnii: „Sic ca nu merge!‟ Mecanicul a mai incercat o data si a pornit. Atunci Ceausescu s-a intors spre ea si i-a facut la fel: „Sic c-a mers!”, au marturisit constructorii. 
S-a construit in ritm record
Un lucru de care suntem siguri si cu care ne mandrim este ca metroul bucurestean a fost construit cu forte si resurse romanesti. Se pot numara pe degete tarile care reusisera acest lucru: Germania, Franta, Marea Britanie, SUA, Rusia, China si noi. Efortul a fost unul colosal pentru acea vreme si chiar ritmul de inaintare de aproape cinci kilometri pe an ne pozitiona pe primele pozitii. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nicolae ceusescu constructii metroul bucuresti dimitrie leonida
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1853 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018517 (s)