News Flash:

Cum decurgea cununia la romani, in urma cu 100 de ani

3 Decembrie 2013
2118 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa cununia religioasa, mirii se intorceau la casa socrilor mari, iar mama tanarului ii cuprindea pe amandoi cu o cingatoare si ii tragea in casa in acelasi timp, pentru ca sa ii impreuneze pentru toata viata. Cand ajungeau la poarta mirelui, el avea grija sa paseasca primul este prag, pentru a conduce in casa. In Arad, tinerii incercau sa se calce pe picior, iar cel care reusea sa isi puna piciorul peste celalalt avea sa conduca in familie.
Ajunsi la casa baiatului, soacra mare lua mireasa de mana, o pupa, iar aceasta ii pupa mana ca sa nu se certe. Mireasa era servita apoi de soacra mare cu dulceata, miere de albine sau bomboane, ca sa fie buna si dulce.
In Bihor, la poarta mirelui, soacra arunca cu grau pe miri si le dadea sa manance paine sarata ca sa stie sa traiasca si doar cu paine si sare. Masa se facea de obicei la casa mirelui: numai cand el se stabilea la casa miresei se desfasura nunta la socrii mici (se spunea atunci ca mirele „s-a ginerit”). Mirii mancau amandoi din aceeasi strachina, cu o singura lingura si beau din acelasi pahar, ca sa imparta totul in viata, sa nu se desparta, sa se inteleaga bine si sa nu fie falosi unul fata de altul. De multe ori ei mancau impreuna un ou si lapte, ca sa le fie viata dulce. In Oltenia, mancau un peste cu usturoi si trebuiau sa intinga intr-un vas cu apa cu zahar (peste ca sa aiba noroc, apa cu zahar ca sa li se indulceasca viata). In unele zone, mirii nu mancau carne ca sa aiba noroc la vite. Pe la sfarsitul mesei, nasului ii era adusa o gaina fripta, impodobita cu flori. El o rupea, o parte o dadea mirilor, iar restul celorlalti nuntasi. In Starchiojd, Prahova, in timpul mesei, venea un vanator cu o gaina. El era imbracat in piei, avea un caine si purta un brau rosu. Se ducea la nas si ii dadea gaina gatita, ce avea cetina de brad pe cap, ou la spate si tepuse infipte in ea. Obiceiul oferirii gainii nasului are conotatii sacrificiale: orice creatie umana, pentru a dura in timp, trebuie sa fie intemeiata pe un sacrificiu.
In timpul nuntii se juca mireasa pe bani: cine voia sa danseze cu ea trebuia sa plateasca. In mijlocul horei se aseza un scaun, iar pe el se punea un castron de pamant in care cei care jucau mireasa lasau bani. Binecunoscuta practica a furatului miresei face parte tot din ritualurile al caror scop este de a marca oscilatia intre ce a fost si ce va veni. In unele sate se fura si mirele, iar in altele numai pantofii miresei. Era o modalitate de a dramatiza trecerea, nu e o chestiune simpla, e o mare trecere. Si orice mare trecere trebuia dramatizata.In Harghita, domnisoarele de onoare aveau grija sa nu fie furati mirele si mireasa pentru ca plateau cu rachiu.In Latunas, Timis, oamenii ii legau pe mire si pe mireasa cu brauri si apoi ii bateau, spunandu-le ca „asta sa le fie bataia”. In Ludos, Sibiu, fetele si femeile voiau sa dea cu pumnii in spatele miresei, ca sa traiasca mireasa, sa nu moara.Potrivit lui Mihailescu, acestea erau acte magice, profilactice, de preintampinare a raului: oamenii ii loveau pentru ca mai apoi sa nu ii loveasca raul. In unele sate din Covasna si Brasov, feciorii simulau ca vor sa arunce mirele in fantana si sa il inece. Nasa si mireasa se duceau dupa ei si il rascumparau cu bani si bautura de la flacai.

sursa:istorie-pe-scurt.ro. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

cununia religioasa mirii mireasa
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1605 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013355 (s)