News Flash:

Cum era vazut Iuliu Maniu de legionari

25 Septembrie 2013
1930 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6590 RON (-0.0017)
USD: 4.0854 RON (-0.0083)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
In circulara nr. 10 din 26 noiembrie 1935, Corneliu Zelea Codreanu observa referindu-se la ziarul “Porunca vremii”:”Atacuri necontenite si nedrepte la adresa domnului Iuliu Maniu. Intr-unul din numere se cerea chiar arestarea tuturor manistilor aducandu-li -se acuzatia, destul de perfida, ca ataca monarhia. Pentru respectul adevarului, insa sa se stie de toti ca domnul Maniu ataca nu pe Rege, ci vascul din jurul sau, care omoara pe Rege si nimiceste monarhia romaneasca. M-am simtit umilit cand pe pagina intai eram laudat eu sau noi iar pe ultima era insultat Iuliu Maniu…Domnul Maniu ne este adversar, dar dupa dogma legionara nu ne este permis a ne purta fara onoare cu niciun adversar…”In circulara nr. 62 din 4 martie 1937, Capitanul, combatand un articol din ziarul “Buna Vestire”, afirma despre Iuliu Maniu:

“Peste alte deosebiri, noi credem ca domnul Maniu este un om corect si de tinuta morala, intr-o tara care moare in fiecare zi din lipsa de tinuta morala si de corectitudine interioara. Ca pentru aceasta tinuta in contra sa se unelteste dupa cum se unelteste ceas de ceas si in contra tineretului.“In privinta pactului de neagresiune dintre legionari si national-taranisti (impreuna cu alte partide) dinaintea alegerilor parlamentare din 1937, Capitanul, dupa ce a evocat diferentele doctrinare dintre cele doua formatiuni, atat in politica interna cat si in cea externa, a precizat: ”Cu toate aceste diferente mari de idei si de pareri (intre mine si d. Maniu), nu inseamna ca nu putem voi impreuna alegeri libere tocmai pentru a vedea care este si parerea tarii si in orice caz nu inseamna ca daca suntem de pareri diferite, sa vie un al treilea sa ne fure voturile si mie si lui si tarii.” (declaratie de presa publicata la 30 noiembrie 1937)Si din nou, in circulara din 15 decembrie 1937, Capitanul ia apararea lui Iuliu Maniu, atacat brutal de aparatul de propaganda al regimului carlist: “Duminica s-au tinut in tara, in capitala si la radio, zeci de discursuri, toate lovind in Iuliu Maniu, in timp ce el a fost impiedicat, cu gaze lacrimogene, de a vorbi.
A ataca din zece parti un om – orice pareri ar avea el – punandu-i in sarcina mai mult decat merita, si in acelasi timp interzicandu-i a se apara, este un act de lasitate care inalta pe cel atacat si injoseste pe atacatorii lui.”Comandantul Horia Sima explica natura relatiilor dintre Miscarea Legionara si Partidul National Taranesc in momentele importante ale istoriei interbelice: “In istoria Partidului National Taranesc au predominat, rand pe rand, una ori alta din aceste doua tendinte – ideea nationala (a ramurii ardelenesti) sau ideea de clasa (a ramurii valahe) – dand impresia unei nave fara carma, care pluteste dusa de valuri. Relatiile Miscarii Legionare cu Partidul National Taranesc au suferit aceleasi fluctuatii: erau bune atunci cand predomina in sferele conducerii national – taraniste curentul nationalist si proaste cand ramura marxist – taranista guverna destinele partidului. Nu trebuie sa uitam ca prima dizolvare a Garzii de Fier a fost decretata de Ion Mihalache in 1931, pe cand el era Ministru de Interne. Dar, abstractie facand de toate aceste oscilatii, Corneliu Codreanu a manifestat mereu un mare respect pentru Iuliu Maniu, considerandu-l drept un om corect si un ireprosabil patriot. Capitanul a intretinut cu el contacte permanente, prin intermediul anumitor personalitati…” (Horia Sima, Istoria Miscarii Legionare)
Respectul lui Iuliu Maniu fata de Corneliu Zelea Codreanu s-a manifestat in mai multe ocazii dar in mod special prin marturia pe care Maniu a depus-o in favoarea acestuia la procesul din 1938, gest de curaj si mare demnitate intr-un moment riscant si care nu-i putea aduce lui Maniu decat dezavantaje politice in timpul dictaturii carliste. A fost de altfel ultimul moment cand cele doua mari destine s-au intersectat aici, in plan terestru imediat, ele unindu-se mai tarziu si pe planul superior al daruirii martirice depline in numele idealului crestin si national, potrivit Permanente.
Viziunea politica a lui Iuliu Maniu si cea legionara s-au aflat insa pe pozitii ireconciliabile in privinta loviturii de stat de la 23 august 1944, Maniu fiind unul dintre principalii artizani ai acesteia, considerand-o un act de salvare nationala in timp ce pentru legionari ea este o capitulare rusinoasa si o catastrofa nationala (ceea ce Maniu avea sa constientizeze treptat mai tarziu, cand va vedea ca increderea sa in anglo-americani fusese crunt inselata).
In pregatirea loviturii de stat, Iuliu Maniu a avut mai multe contacte cu lideri legionari ramasi in tara, in special cu George Manu, pe filiera Horatiu Comaniciu. Maniu propunea legionarilor sa se alature loviturii de stat, ca singura solutie de salvare a tarii, motivand ca aliatii occidentali ar aprecia faptul ca intreg spectrul politic s-ar coaliza pentru rasturnarea regimului antonescian, inclusiv legionarii – fosti sustinatori ai Germaniei, sugerand chiar faptul ca astfel soarta postbelica a legionarilor ar fi mult usurata. Legionarii au refuzat participarea (desi credeau in sinceritatea propunerii lui Maniu si nu aveau nicio simpatie pentru Antonescu), considerand pericolul bolsevic rusesc ca raul cel mai mare caruia merita sa i te opui pana la capat. Daca Maniu si ceilalti autori ai loviturii de stat si ai capitularii Romaniei au inteles situatia proasta a Germaniei din punct de vedere militar nu au inteles insa soarta tragica rezervata Romaniei de catre invingatori, desi informatii existau (vezi Mihail Sturdza, Romania si sfarsitul Europei).

Maniu si regele Mihai doreau sincer salvarea tarii, dar n-au facut decat sa o predea pe tava rusilor, avand o incredere naiva in promisiunile anglo-americane ce s-au dovedit total mincinoase. Sute de mii de ostasi romani au fost practic predati inamicului, Romania si-a pierdut independenta pe multa vreme iar poporul roman a fost supus celei mai crunte terori din istoria sa, cosmar din care nu s-a trezit pe deplin nici pana astazi. Desi a dat alte sute de mii de jertfe pe frontul anti-german (pana in mai 1945), Romania nu a castigat o soarta mai buna decat a Ungariei (care a luptat pana la capat alaturi de Germania), ba dimpotriva, Ungaria se bucura permanent de mai mult respect si nu doar din partea Germaniei (pe care noi am tradat-o) ci si din partea SUA si Angliei (pe care le-am ajutat sa obtina victoria). Miopia deciziei de la 23 august o descrie si Comandantul Horia Sima in cuvintele urmatoare: ”Din nefericire pentru tara noastra nici in randurile clasei conducatoare, a partidelor de opozitie, nu se gasea nici un lider care sa-si dea seama de valoarea strategica a Romaniei si sa o negocieze in relatiile cu Aliatii. Romania reprezenta pozitia cheie in sud – estul european si aceasta pozitie putea fi valorizata pentru salvarea independentei nationale.
Maniu si Bratianu erau niste ignoranti in materie de politica externa, avand incredere oarba in “marile”democratii occidentale, care la vremea aceea, cum spunea Capitanul, devenisera niste anexe ale comunismului.”(Horia Sima, Prizonieri ai Puterilor Axei). Inutil a mai preciza ca atat Maniu cat si ceilalti autori politici si militari ai actului de la 23 august au fost exterminati in temnitele comuniste de catre beneficiarii sovietici ai acestui act (cu exceptia regelui Mihai care a fost alungat din tara si a trait umilit si desconsiderat 50 de ani in exil), sub privirile indiferente ale marilor puteri occidentale.
Ar fi insa nedrept sa desconsideram eforturile si lupta constanta (chiar daca fara rezultat) dusa de Iuliu Maniu in perioada 1944 -1947 pentru a impiedica instaurarea comunismului. Toate fortele anticomuniste din tara au vazut in Iuliu Maniu adevaratul lider al opozitiei, al Romaniei care se apara de agresiune. Pentru salvarea democratiei, a independentei tarii dar si a valorilor crestine calcate in picioare de ateismul bolsevic, poporul roman (in proportie de peste 70%, dupa datele reale) l-a sustinut pe Iuliu Maniu la alegerile (falsificate de comunisti) din noiembrie 1946. Fara deosebire de simpatii politice, pentru romani Maniu a simbolizat atunci demnitatea romaneasca, identitatea nationala la cel mai inalt nivel. Eliminarea politica si apoi fizica a lui Maniu ilustreaza clar vointa regimului comunist de a elimina din societate valorile nationale, crestine si democratice pe care acesta le reprezenta. Din perspectiva istoriei noastre, mostenirea politico – spirituala a lui Iuliu Maniu se intersecteaza fericit pe mai multe planuri cu tezaurul de gandire si simtire al Miscarii Legionare. De amandoua sufletul romanesc are mare nevoie.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

porunca vremii iuliu maniu dogma legionara capitanul
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1618 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013962 (s)