News Flash:

Cum erau priviti domnitorii fanarioti

22 Septembrie 2013
3028 Vizualizari | 0 Comentarii
Constienti de caracterul efemer al domniei lor, nefiind domni pamanteni, fanariotii puteau fi revocati in orice moment. Acest lucru s-a intamplat cu cu Grigore Ghica, cu Alexandru Ipsilanti, Constantin Hangerli sau Nicolae Mavrogheni si poate si cu Alexandru Callimachi.
Principii fanarioti erau in general nascuti si crescuti la Constantinopol si casatoriti cu domnite tot fanariote, pe criterii de aliante intre cele unsprezece puternice familii grecesti si romanesti din Fanar care aveau ambitii voievodale. Insa, odata ajunsi in scaunul principatelor, acestia au cautat sa-si casatoreasca copiii cu romani, pentru a se alia cu vechile familii boieresti de la noi, pe vremea aceea inca foarte bogate si puternice, si pentru a putea deveni proprietari de pamanturi, lucru care le era refuzat ca straini. Avand o viziune de viitor, principii fanarioti nu se gandeau numai la ziua de azi, care era nesigura, ci o pregateau deja pe cea de maine, a generatiilor viitoare. Copiii copiilor lor au devenit astfel boieri romani, potrivit lovendal.net.
Insa domnii fanarioti erau greci si domneau intr-o tara straina, pentru care nu puteau nutri aceleasi sentimente ca pentru patria lor elena, domnia insemnand pentru ei doar indeplinirea unor functii de inalti demnitari, de bey ai Imperiului otoman. Ei bine, in aceste conditii, timpul trebuia rentabilizat la maximum, pentru a-si pune familia la adapost sau a se pregati pentru a capata o viitoare domnie, caci principii fanarioti aveau o viziune larga. Dar acest sistem, care inca mai functioneaza in Balcani, de a vinde functiile celui care ofera mai mult, nu l-au inventat fanariotii. Ei l-au preluat din mers si, neputandu-l schimba, au cautat sa-l fructifice in favoarea lor. Coruptia era insa institutionalizata in cadrul Imperiului si cel care-si cumpara tronul, odata ajuns in functie facea la fel, vanzand la randul sau functii mai mici supusilor sai, care faceau acelasi lucru la randul lor, acestea fiind moravurile epocii. Domnitorul Moldovei platea un alt pesches pentru a fi mutat la Bucuresti, unde era mai rentabil, pe cand cel al Tarii Romanesti platea acelasi pesches pentru a nu fi mutat la Iasi!
Moravurile acestea erau atat de inradacinate la noi, incat chiar si dupa sfarsitul domniilor fanariote domnii pamanteni nu s-au evidentiat prin abolirea lor. Dar principii fanarioti au fost si generosi si au inzestrat principatele dunarene, din caseta lor personala, cu apeducte si fantani, biserici si spitale, orfelinate, coduri de legi, scoli grecesti si romanesti, care au format viitoarele elite ale tarii, sa nu uitam aceasta. Constantin Mavrocordat a limitat zilele de munca ale taranilor la 24 pe luna, a abolit in 1746 si 1749 iobagia, ,,rumania’’, cum i se spunea, in principate, chiar daca, lipsiti de pamant, taranii continuau sa depinda de boierii pe ale caror pamanturi traiau, dar cel mai important aport al acestei lungi perioade (110 ani in Moldova si 105 in Valahia), prin faptul ca domnitorii fanarioti domneau in ambele tari, a fost ca au contribuit la o apropiere institutionala a celor doua principate, facilitand astfel viitoarea unire din 1859.
Domnitorii fanarioti nu au fost insa cu totii la fel, unii au fost pusi pe jefuiala, iar altii nu, dar acestea fiind moravurile institutionalizate ale epocii in cadrul Imperiului otoman, nu se putea face altceva in tara straina. Daca otomanii ar fi decis sa faca aceasta experienta in sens invers, sa zicem, punand domnitori romani in Grecia (sau in Bulgaria, sau in Serbia), situatia nu ar fi fost mult prea diferita. Boierii Bals, Balaceanu, Baleanu, Dudescu, Filipescu, Obedeanu, Stroici sau Vacarescu nu ar fi putut face altceva. Ei ar fi cumparat tronul cu tot atat de multe pungi de galbeni imprumutate de la alte familii sau de la camatari, de la zarafii imperiului, pe care ar fi trebuit sa le inapoieze in termen, folosind aceleasi metode, caci timpul trecea repede si dobanda crestea vertiginos. Si boierii romani, care nu puteau nutri vreun sentiment pentru tara in care ar fi ajuns sa domneasca pentru ca tronul fusese scos la mezat, nu s-ar fi razboit cu acest imperiu care era un colos, pentru a obtine independenta Eladei. Principii fanarioti au fost la fel de patrioti fata de Grecia lor cat au fost domnitorii nostri la ei acasa. In tara straina, multipli factori fac ca situatia sa fie diferita.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

fanariotii grigore ghica alexandru ipsilanti nicolae mavrogheni
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1706 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018431 (s)