News Flash:

Cum i-a salvat Ion Creanga viata mitropolitului Moldovei

2 Februarie 2014
3648 Vizualizari | 0 Comentarii
Scrierile vremii ofera o multime de date, unele dintre ele uitate, ori nestiute,  despre Ion Creanga, scriitorul care a facut din copilarie permanenta amintirii. Din cuprinsul „Amintirilor din copilapie” reiese, printre altele, cat efort a depus elevul Creanga de a urma scolile vremurilor si de a indeplini visul mamei sale, care dorea sa il vada preot.
Act istoric
Astfel, din anul 1860 pana-n septembrie 1872, Ion Creanga a slujit, ca diacon, la mai multe biserici iesene. Dupa cum noteaza arhim.Mihail Daniliuc (doxologia.ro), „firul epic al capodoperei sale literare autobiografice se termina cu plecarea la Seminarul Teologic din Iasi. Ce s-a intamplat dupa aceea cu viata copilului balai cu ochi albastri ne spun documentele si opisurile vremii, aflate in arhivele unor institutii cu care Ion Creanga a avut tangenta. In buna parte, acestea au fost adunate in cateva volume de profesorul Constantin Parascan, cel mai avizat biograf al scriitorului”.
Anul hirotonirii lui Ion Creanga a coincis cu Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859. „Desi un act istoric cu urmari fericite pentru natia romana, nu toti au privit-o cu ochi buni. Insusi Mitropolitul Moldovei, Sofronie Miclescu a ezitat la inceput, ca apoi sa sustina unirea. Nefiind de acord cu schimbarile lui Cuza, s-a vazut surghiunit la Manastirea Slatina, unde a murit, la scurt timp. A urmat legea secularizarii averilor manastiresti”, subliniaza arhiman. Mihail Daniliuc. Decretul domnitorului a fost primit cu multe proteste de catre numerosii clerici greci din capitala Moldovei. O parte din ei avand functii in administratia bisericeasca, a cantarit greu in luarea unor decizii, precum in cazul diaconului Creanga: „Nesupusul” isi exprimase public dezaprobarea fata de „iezuismul” fanariot (dupa cum afirma mai tarziu intr-un articol unde infiera amestecul grecilor din Biserica).
Domnitorul il numea pe Calinic Miclescu Mitropolit al Moldovei prin decret, pe baza controversatei Legi pentru numirea de mitropoliti si episcopi eparhioti in Romania (11 mai 1865).
In februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza abdica, act urmat de proclamarea ca domnitor a principelui Carol de Hohenzollern. In aprilie 1866 a avut loc miscarea antiunionista de la Iasi, in cadrul careia un rol important l-a jucat Mitropolitul Calinic Miclescu, nepot al raposatului Sofronie, succesor al sau in scaunul Mitropoliei Moldovei. La 3 aprilie 1866, in curtea Mitropoliei si a Palatului Roznovanu (actuala Primarie) s-a adunat poporul, „agitat de boierul Teodor Boldur-Latescu cu scopul de a obtine o anulare a actului Unirii”. Mitropolitul Calinic „a semnat declaratia separatista, binecuvantand participantii la miscarea secesionista apoi, in fruntea acestora, a plecat cu crucea-n mana, in sunetele clopotelor, spre palatul domnesc, unde se afla un membru al locotenentei instituite dupa abdicarea lui Cuza, Lascar Catargiu”. Cel din urma a ordonat armatei sa intervina in forta. Urmarile? 16 morti si peste 30 de raniti din randurile soldatilor si peste o suta de morti dintre „razvratiti”. „Pe vladica insusi il atinsesera gloantele; diaconul Ion Creanga, alaturi de alti tovarasi, l-a salvat cu greu, ascunzandu-l intr-un imobil invecinat zonei de conflict”. Mitropolitul s-a intalnit in taina cu Titu Maiorescu, care l-a convins sa se predea. A fost dus la Manastirea Sfantul Spiridon, apartamentul de la Mitropolie i s-a sigilat si s-au efectuat numeroase arestari in randul rebelilor, scrie evz.ro.
„De ce a semnat Calinic Miclescu caterisirea lui Creanga?”, intreaba arhim.Mihail Daniliuc. „Stim din istorie ca printul Carol I l-a iertat pe impricinatul mitropolit. Dupa suspendarea din functie in perioada aprilie-iunie 1866, Calinic Miclescu a fost repus in scaun, iar in 1868 l-a gazduit pe Printul Carol I in cadrul vizitei sale la Iasi. Banuim ca incercatul vladica trebuia sa se desolidarizeze de toti participantii la revolta separatista. Cazul Creanga putea constitui un bun prilej in acest sens, desi, asa cum am afirmat deja, tanarul diacon, alaturi de altii, i-a salvat viata”.
Carentele de comunicare, influentele grecilor, conflictele cu administratia Mitropoliei, plus multe altele au dus la un deznodamant nefericit: la 8 octombrie 1871 se lua decizia: „diaconul Ion Creanga sa fie oprit de la lucrarea diaconiei pentru totdeauna, iar de se va nevoi a se indrepta dand legale probe intru aceasta sa fie iertat”. La un an de la pronuntarea primei sentinte, prin care i se lasa o portita de scapare, Creanga nu doar ca nu a aratat nici o dovada de indreptare, ci a lepadat tinuta clericala, ocupandu-se de o afacere cu tutun! Astfel, membrii Consistoriului luau o hotarare categorica, excluzandu-l „definitiv din randul clericilor pe diaconul Ion Creanga”. Mitropolitul Calinic semneaza hotararea la 10 octombrie 1872, act ce incheie legatura lui Creanga cu lumea eclesiastica.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

ion creanga scriitorul elevul creanga act istoric vezi si abdica
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2104 (s) | 34 queries | Mysql time :0.028864 (s)