News Flash:

Traducere de Stela Televca

Cum ii chinuiau pe oameni calaii nemilosi ai lui Stalin

5 Ianuarie 2014
2803 Vizualizari | 0 Comentarii
Adeptii lui Stalin si patriotii sovietici tainuiesc nemeritat despre inca un tip de „stahanovisti”, calaii NKVD. Printre ei se numara adevaratii recordmeni: Generalul Vasilii Blohin, care a impuscat nu mai putin de 20 de mii de oameni, Piotr Maggo - 10 mii. Majoritatea calailor au decedat de moarte buna, au fost ingropati cu onoruri si pana in prezent sunt pomeniti de catre functionarii de securitate. Vorbind despre represiunile staliniste, adesea este amintit doar Gulagul, cu toate ca el a fost doar o parte a aparatului represiv. Sute de mii de oameni nici nu ajungeau pana in Gulag, deoarece, erau impuscati pe poligoane, potrivit ttolk.ru
Dimensiunile acestui sistem uimeste. In timpul represiunii in 1937, au fost impuscati 353.074 de oameni, aproximativ cate o mie de persoane pe zi. Iar in anul 1938 – 328.618 de persoane. In urmatorii ani, numarul celor impuscati a scazut mult: 1936 - 2552, 1940 - 1649, 1950- 1609. Cu toate acestea, calaii in tot acest timp aveau „de munca” - ba aveau de executat zeci de mii de ofiteri polonezi din Katyn, Kalinin sau executau dezertorii din timpul deportarilor.
Blohin, cel care a rapit peste 20 mii de vieti
Mai mult de jumatate din executii se hotarau la Moscova, dupa cateva interogari organizate de „troika”, de aceea, stahanovistii NKVD, se gaseau in principiu in capitala. Cercul acestora era destul de restrans - in toata Moscova, doar 10-15 persoane. Numarul mic al calailor, nu era din cauza ca nu s-ar fi gasit oameni care sa efectueze aceste executii, dar, pentru ca un „adevarat” calau trebuie sa fie un mester desavarsit: sa aiba un psihic puternic, abilitati profesionale, pastrarea securitatii (nici chiar rudele calailor nu cunosteau cu ce se ocupa, de fapt, acestia in NKVD) si devotament. 
Unul dintre acesti „mesteri” care a batut toate recordurile este Vasilii Blohin. In cariera lui, generalul Blohin a impuscat personal, aproximativ 20 mii de oameni. Iar alti doi: P. Maggo si S. N. Nadaraia – cate 10 mii de oameni fiecare.
„Ne spalam cu apa de colonie ca sa ne descotorosim de mirosul de sange”
Vasilii Blohin s-a nascut in 1895, in regiunea Vladimir, intr-o familie de crestini saraci. La 15 ani a inceput sa lucreze la Moscova, in timpul Primului Razboi Mondial a devenit ofiter, iar din anul 1921 – in Comisia extraordinara pe intreaga Rusie pentru combaterea contrarevolutiei si sabotajului. Apoi din 1926 a crescut pana la gradul de comandant la Directia Politica de Stat Unita, in cadrul NKVD, care pe atunci facea parte din Ministerul Securitatii Publice, apoi a fost responsabil de executii pana s-a pensionat, adica pana in 1953.
Serviciul lui Blohin era greu: practic el este unicul executor din cei 15, care a ajuns la pensie teafar. Poate din cauza ca, intotdeauna a respectat regulile de siguranta si nu a baut la lucru.
Unul dintre calai, Emelianov, isi aducea aminte: „Cu siguranta ca beam votca pana la pierderea cunostintei. Ce nu ati spune, acesta era unul dintre cele mai dificile servicii. Oboseam atat de tare, incat nu ne puteam tine pe picioare. Ne spalam pana la brau cu apa de colonie ca sa ne descotorosim de mirosul de sange si praf de pusca. Chiar si cainii simteau acest lucru si ne latrau de departe”.
Executorii isi ieseau din minti
Nici nu e de mirare ca executorii decedau la o varsta frageda sau isi ieseau din minti. Multi s-au concediat ori s-au pensionat din cauza schizofreniei – cum este in cazul lui Emelianov, sau boli nervoase si psihice – in cazul lui Maci. In foaia de concediere a lui Emelianov scria: „In timpul apropiat, tovarasul Emilianov se pensioneaza, deoarece sufera de schizofrenie, care are legatura cu activitatea sa operationala pe termen lung pentru organele de drept”.
Piotr Maggo, intr-o buna zi, dupa ce a impuscat 20 de oameni, a avut un adevarat acces de furie. A inceput sa tipe la seful Departamentului Special Popov, confundandu-l cu inca o jertfa: „Tu ce stai aici? Dezbraca-te, chiar acum! Ca te impusc pe loc!”, a strigat calaul, speriindu-l de moarte pe NKVD-ist. 
Odata Maggo a fost mustrat de catre superiorul sau I. D. Berga. Acesta a mentionat intr-un raport, ca multi condamnati mureau cu cuvintele: „Traiasca Stalin!” Hotararea conducerii a fost urmatoarea: „Este necesara realizarea lucrarilor educationale printre condamnati, pentru ca acestia sa nu ponegreasca numele sefului in cel mai nepotrivit moment!”. Astfel, inainte de moarte condamnatilor li se facea morala.
Responsabilul masacrului de la Katyn
Vasilii Blohin, inainte de executii se imbraca in uniforma din piele – cu sort mai jos de genunchi, jambiere si chipiu. Inainte si dupa executare servea un ceai. Din copilarie iubea mult animalele, indeosebi, caii, iar dupa moartea sa a lasat o biblioteca de circa 700 de carti despre cresterea cailor. Blohin a fost acel responsabil de executarea a circa 700 de polonezi din Katyn.
In 1991 la interogatoriul Procuraturii Militare Generale URSS, unul din membrii echipei de executare, fostul sef al NKVD-ului din regiunea Kalinin, Tocarev, povestea: „Prizonierii polonezi au fost impuscati din „Walter”. Stiu exact, deoarece, a fost adusa o valiza intreaga. Operatiunea era condusa chiar de Blohin. Ne impartea pistoalele, iar cand operatiunea se termina, tot el le strangea inapoi”.
Ulterior, Blohin a fost arestat, a fost deposedat de titlul de general-maior si opt medalii, de asemenea, i s-a luat si pensia in marime de 3150 de ruble, cu toate ca salariul mediu lunar nu depasea 700 de ruble. Astfel, Blohin a decedat de atac de cord. Acesta a fost ingropat in 1955 la cimitirul din Novodevici. Tot acolo, au fost ingropati si alti executori. La sfarsitul anilor 60, post mortem, medaliile i-au fost intoarse.
Executarea intr-o oarecare masura a fost o „arta”. Piotr Maggo ii invata pe calaii neexperimentati: „Acea persoana care este condusa spre executare trebuie sa aiba mainile legate la spate cu o sfoara. Cand trebuie, executi comanda „la dreapta”, „la stanga”, pana ajungeti la locul destinatiei, acolo deja sunt pregatite rumegusul sau nisipul. Il impusti. In acelasi timp, cand impusti ii dai un sut in fund, pentru ca sangele sa nu-ti murdareasca tunica si sotia sa nu fie nevoita sa o spele iarasi”.
Masina era spalata in fiecare zi de sange…
Iata ce povesteste Tocarev despre executarea ofiterilor polonezi in regiunea Kalinin, de la 5 aprilie 1940: 
„Blohin ne-a facut semn spunand: „ Sa mergem, e timpul sa incepem”. Blohin si-a pus haina speciala: o palarie cafenie din piele, pardesiu negru din piele, manusi din piele pana la cot. Pentru mine a fost un moment impresionant - am vazut un calau.
Oamenii erau adusi cate unul, pe un coridor lung de catre Blohin si Rubanov, apoi, acesta era condus intr-o camera rosie, plina de placate propagandistice si o statuie a lui Lenin. Era o camera nu prea mare, de circa cinci metri patrati. Aici, pentru ultima data era verificata identitatea prizonierului. Il intrebau numele si data nasterii, pentru a exclude orice greseala. Dupa care, ofiterilor sau politistilor polonezi li se imbracau catuse si erau dusi in „Camera de executare”. Aici lua sfarsit viata prizonierului. Calaii cu experienta impuscau in gat, tinand pistolul oblic in sus. In acest caz, probabilitatea ca glontul sa strapunga ochiul sau cavitatea bucala, era destul de mare. Astfel, sange era mai putin decat in cazul, cand prizonierul era impuscat in cap. Ucideau cate 250 de oameni pe zi.
Corpurile neinsufletite erau scoase in curte, pe usa din spate. Acolo deja era pregatit camionul. Masina era spalata in fiecare zi de sangele si fragmentele de creier care ramaneau acolo. Corpurile erau acoperite cu o prelata si apoi arse intr-o padure nu departe de Mednoe. 
Atunci, cand toti prizonierii din Ostankovo au fost lichidati, Blohin a organizat o libatie de adio, pentru acei, care au ucis mai mult de 6300 de oameni. Blohin a primit un premiu - salariul lunar, iar altii au primit biciclete ori patefoane”.
500 de executari intr-o singura noapte
Dupa moartea lui Stalin, calaii nu au fost atinsi de represiune. Unul dintre acestia, Nadaraia a crescut in grad pana la seful securitatii lui L. P. Beria. Specialist universal – a condus personal ancheta si personal impusca. Se deosebea cu o productivitate inalta, pana la 500 de executari intr-o singura noapte. In anul 1955, a fost condamnat la zece ani de gulag. A iesit in 1965, dupa care si-a petrecut linistit viata in Georgia. 
Insa, calaii care au ucis pana la cateva sute de oameni, singuri sfarseau prin a fi impuscati. Indicativa este soarta NKVD-istilor care au participat la executarea in masa de la inchisoarea Solovetk, din padurea Sandormoh (circa 2000 de cadavre), in octombrie 1937.
Executarile s-au inceput la 27 octombrie, apoi activitatea s-a stopat pentru patru zile, deoarece executorul principal Matveev a inceput sa bea, din cauza ca un prizonier a fugit (in timpul apropiat prizonierul a fost prins si impuscat). Executarile au reinceput de la 1 noiembrie si s-au terminat la 4 noiembrie. La sfarsitul operatiunii unor calai le-au fost acordate premii, iar altii, o luna mai tarziu, au fost arestati.
Calaii care au sfarsit executati
Majoritatea personalului sau cei care au avut o oarecare legatura cu executarea de la Solovetk, au fost arestati si dusi la Moscova. Acestia au fost: seful celui de-al zecelea departament al Directiei Generale a Securitatii Statului, NKVD URSS, moscovitul Nicolai Antonov-Grisiuk; colonelul superior al Securitatii de stat, Veinstoc Iacov, Krukovschii Vsevolod si procurorul din Leningrad Pozern B.P. Toti cei mentionati mai sus, au fost invinuiti ca ar fi fost spioni si impuscati. Acestia au fost executati de catre fostul coleg de lucru, Vasilii Blohin.
Cu toate acestea, toti acesti NKVD-isti executati si care odinioara au fost calai - in decursul anilor urmatori au fost reabilitati.
Principalul executor al crimelor de la inchisoarea Solovetk din padurea Sandormoh, Matveev a fost arestat peste un an si jumatate, in martie 1939. Soarta lui Matveev, in comparatie cu alti calai, a fost una destul de buna. Acesta a fost condamnat la zece ani de inchisoare, dar cazul a fost revizuit de catre Divizia Militara a Curtii Supreme de Justitie si - redus pana la trei ani. Nici de medalii nu a fost deposedat. In afara de aceasta, Matveev a fost eliberat inainte de termen.
In timpul razboiului, el deja detinea functia de sef al unei inchisori, iar in afara de medaliile pe care le detinea, a mai fost decorat cu ordinul Lenin. Cateodata, acesta se reintorcea la vechea functie – executa prizonierii. A decedat de moarte buna, pe timpul cand la conducere era Brejnev. 
Inca un calau, Garin, a impuscat aproximativ 400 de persoane, in primavara lui 1938 a fost transferat ca sef in lagarul din Karelia, in 1940 a decedat de un atac de cord si a fost ingropat la Moscova.
Calaul Raevskii, care a impuscat circa 300 de oameni, a fost arestat cu aprobarea lui L.P. Beria ca „unul din conducatorii organizatiei rebele antirevolutionare, care a existat printre prizonierii lagarului pe insula Solovki”. Dupa ce si-a ispasit pedeapsa, a redobandit gradul de locotenent-colonel.
In prezent, toti acesti executori, sunt considerati „Jertfele represiunilor lui Stalin”. Cativa s-au regasit chiar pe panourile de onoare ale FSB-ului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

stalin patriotii sovietici nkvd vasilii blohin
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1608 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019481 (s)