News Flash:

Cum isi manifestau interesul strainii pentru zacamintele de gaze din Romania in perioada interbelica

4 Octombrie 2013
2429 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa descoperirea gazelor naturale la Sarmasel (1909), lumea financiara ungara s-a straduit, sub imboldul presiunilor parlamentarilor, sa determine orasele unguresti si in special pe cele din Transilvania, prin oferirea unor conditii deosebit de favorabile, sa se intereseze mai mult pentru valorificarea gazului natural, in vederea exploatarii acestuia in folosul general si in special dupa modelul american, pentru intrebuintarea lui in scopuri menajere. Din pacate, insa, orasele din apropierea campurilor gazeifere erau in general slab populate, cu putine resurse financiare si in cele mai multe cazuri nu erau dispuse sa suporte cheltuielile legate de investitiile necesare. O alta explicatie ar fi lipsa unei propagande suficiente de orientare a populatiei catre utilizarea gazelor naturale, scrie adevarul.ro.
Ulterior Marii Uniri din anul 1918, economia romaneasca, a trecut printr-o etapa de refacere si accelerare a dezvoltarii sale. In perioada imediat urmatoare, s-a accentuat rolul industriei in dezvoltarea economica a Romaniei, statul jucand un rol important prin elaborarea unor planuri de dezvoltare economica.
In perioada imediat urmatoare Marii Uniri s-au dezvoltat doua curente:
- acceptarea capitalurilor straine fara rezerve si dispretuirea celui autohton, sustinuta de catre politicienii conservatori;
- consolidarea capitalurilor romanesti si mixajul capital de stat si privat, sustinuta de politicienii liberali. Pretinzand participarea capitalului national la viata economica a tarii, liberalii nu excludeau capitalurile straine.
Concepte antagonice, idealuri, nationalism si patriotism, dezbateri de ideii au dezvoltat sectorul gazelor naturale prin capital si know how romanesc.
Liberalii erau constienti de absoluta necesitate a investitiilor straine intr-o perioada cand in Romania se resimtea o puternica lipsa de capital. In asemenea imprejurari, nu ramanea decat o singura solutie – pe care liberalii nu au pregetat s-o afirme – aceea a “colaborarii” capitalului national cu capitalurile de peste granita. Din aceasta colaborare, liberalii sperau sa realizeze maximum de foloase, dupa cum C.I Motas afirma: „…capitalul autohton investit in industrie si finante, neinsemnat la inceput, avea sa sporeasca treptat, sa fructifice prin reproductia capitalista largita, ajungand in cateva decenii sa ocupe in viata economica a tarii o pozitie dominanta, precumpanitoare in raport cu capitalurile straine”. Bineinteles, beneficiile burgheziei romanesti a evoluat in raport direct proportional cu consolidarea capitalului autohton si acest fenomen – din punct de vedere obiectiv – a prezentat un caracter pozitiv pentru dezvoltarea capitalista a Romaniei.
Dupa C. Alimanisteanu, problema resurselor de petrol si gaze romanesti au fost abordate, in cadrul Partidului Liberal, de catre Vintila Bratianu, care a devenit pentru mai multe decenii mentorul Tarii Romanesti in materie de combustibi. In fapt din anul 1900 Vintila Bratianu s-a preocupat in permanenta de chestiunea petrolului si mai tarziu a gazelor, intrevazand la timp rolul si importanta hidrocarburilor pe plan national si mondial. Prin numeroase articole de presa, lucrari, interventii in Parlament etc., Vintila Bratianu a contribuit mult la ridicarea problemei petrolului in special si a gazelor in secundar la o chestiune de stat. Vreme de trei decenii, Vintila Bratianu „… a determinat si a inspirat – dupa cum a relevat un specialist al vremii, toate legiuirile liberale in materie de petrol”.
Dupa primul razboi mondial, burghezia liberala – bazandu-se pe pozitiile sale economico-financiare, ca si pe detinerea in repetate randuri a puterii politice in stat (1918-1919, 1922-1926 si 1927-1928) si speculand contradictiile existente intre grupurile monopoliste internationale – a incercat, sub lozinca prin noi insine, sa se emancipeze de sub dominatia capitalului strain, actionand in sensul consolidarii intereselor ei in domeniul economic. Politica „prin noi insine” a exprimat, in esenta, dorinta celei mai puternice grupari a burgheziei romanesti de a-si asigura un loc mai important in industria, bancile si comertul din tara, cu scopul de a obtine pe aceasta cale valorificarea optima a capitalului propriu. Programul enuntat, exprima totodata dorinta burgheziei liberale de a obtine beneficii tot mai importante din exploatarea bogatiilor naturale (inclusiv a gazelor naturale). Desi dorinta de imbogatire exista si la acea vreme, ideea de neinstrainare a resurselor a avut un efect benefic asupra griji cu care acestea au fost abordate si dezvoltate.
In urma alegerilor (1918), conducerea Guvernului revine Partidului National Liberal, care prin politica si sub conducerea presedintelui sau, I.C. Bratianu, determina schimbari importante, sub aspect, legislativ, organizatoric etc., in folosul activitatii gaziere si al organizatilor ce isi desfasoara activitatea in acest domeniul. Societatea maghiara de gaze (U.E.G.) care activa in Transilvania a putut lucra independent numai pana la 8 august 1919. La aceasta data averea societatii a fost pusa sub controlul Justitiei, printr-o ordonanta a Tribunalului Alba Iulia, motivata dupa expresia folosita in sentinta, de faptul ca: “intre imprejurarile de atunci averea societatii era periclitata”.
Dupa votarea legii lichidarii averilor inamice, din 12 iunie 1923, V. Bratianu care detinea portofoliu la Ministerul de Finante, emite la 15 decembrie 1923 o Decizie pentru lichidarea averii U.E.G. si adjudecarea asupra Statului. Intentia sa era ca statul, dupa ce va ramane proprietar definitiv asupra averii, sa despagubeasca pe actionarii unguri si austrieci. Pe actionarii germani urma sa-i despagubeasca statul german, in contul reparatiilor de razboi. Actiunile Statului maghiar le considera, ca revenind de drept statului roman, fara nicio despagubire.
Politici economice promovate responsabil in ani `20 s-au rasfrant pozitiv asupra Romaniei pentru urmatorii 30 de ani.
Politica Guvernului liberal a adoptat un nou sistem in cadrul economiei romanesti, care era rezultatul firesc al unor constatari ce evidentiau importante deficite financiare ale intreprinderilor ce activau in formula de regie de stat. Noile solutii propuse ofereau acestora o autonomie si o libertate de miscare incomparabil mai mare. Astfel, in baza Legii comercializarii din anul 1924, se transforma din Regia de Stat pentru explorarea si exploatarea gazelor in societate pe actiuni cu capital de stat (80%) si capital privat exclusiv romanesc (20%) si impunerea unor conduceri profesioniste.
Consliul de administratie al societatii SONAMETAN, numit de catre ministerul de resort era compus din cele mai mari personalitati cu experienta in industria gazelor naturale: Ludovic Mrazec, Constantin I. Motas, Augustin Vancea etc. determinand dezvoltarea continua a societatii prin realizarea numeroaselor premiere europene: forarea sondelor oblice, constructia statilor de comprimare pentru marirea capacitatii de transport, exportul gazelor naturale etc.
Capitalul strain a patruns in sectorul gazelor naturale din Romania, dupa 80 de ani de existenta a acestuia.
Astfel, industria de gaze s-a dezvoltat continuu in cei 100 de ani extragand aproape 1000 mld. de mc folosind know-how romanesc, capitalurile straine reusind sa patrunda in sectorul gazelor naturale din Romania abia dupa 80 de ani, in anul 2004 odata cu vanzarea pachetului majoritar la societatea PETROM, care detine cca 50% din productia de gaze din Romania.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sarmasel viata economica petrol sonametan
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1682 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013810 (s)