News Flash:

Cum isi premedita crimele faimosul bandit care a ingrozit Bucurestii in perioada domniei lui Carol I

2 Aprilie 2015
640 Vizualizari | 0 Comentarii
Primavara lui 1899. Scena politica de la Bucuresti era in clocot. Guvernul liberal al lui Dimitrie Sturdza avea zilele numerate sub avalansa de critici declansata de conservatori. Mai mult, Capitala era ca un butoi cu pulbere care risca sa explodeze in fiecare moment din cauza miscarilor violente de strada indreptate impotriva regimului.

In acest context, Politia, a carei credibilitate era extrem de scazuta, se confrunta cu faradelegile savarsite de “spaima carciumarilor”. Era banditul fara chip, care ii jefuia si ucidea pe proprietarii de birturi. Nimeni nu avea niciun indiciu despre criminalul in serie care actiona, de fiecare data, dupa acelasi tipar.

Ani in sir povestea lui a fost tinuta ascunsa si abia, dupa aproape cinci decenii, avea sa fie dezvaluita. In 1946, ziaristii de la “Gazeta municipala” l-au descoperit pe politistul care participase la capturarea faimosului bandit.

Fostul comisar-sef Constantin Dragomirescu avea sa-si aminteasca faptul ca la inceputul lui 1899, Romania era in pragul unui "razboi civil" si ca doar masurile severe de securitate luate atunci au facut posibila prinderea temutului ucigas:

Vezi si Bucurestiul vechi - Istoria "Cetatii noastre" - FOTO

"La 28 martie 1899 - retin data - Guvernul de sub sefie lui Dimitrie Sturdza se clatina. Lumea politica era foarte agitata. In acea zi se tinea o adunare liberala la Dacia, o alta conservatoare la Eforie. Masele de oameni erau tabarate in fata celor doua sali. Agitatia sporea din ce in ce. Imprejurimile Eforiei erau inconjurate de armata intrucat guvernul se temea ca nu cumva multimea, indemnata de agitatori, sa nu porneasca spre Palat. Oratorii de la Eforie, intre care erau Lascar Catargiu si Nicu Filipescu, tinusera discursuri extrem de violente. Fusesem trimis sa vad ce se petrece la Eforie. Si tocmai cand, imbracat civil, voiam sa plec sa raportez, s-a intamplat ciocnirea.

Multimea de la Dacia pornise pe Bulevardul Coltii. Cea de la Eforie a luat-o in sus. (...) S-a produs o invalmasala  ingrozitoare, o adevarata lupta de strada, care a fost numita Batalia de la Biserica Enei. (...) Spiritele fiind inca foarte agitate se luasera masuri de paza foarte severe - pe cat de severe erau atunci cu putinta.

Deodata, intr-una din nopti, un gardian da buzna in comisariat anuntandu-ma ca se aud impuscaturi dinspre strada Petre Dumitrescu din cartierul Basarab. Alergand acolo, am constatat ca nu era vorba de vreo incaierare politica ci de una de drept comun. Aparuse Ion Pipa, faimosul Ion Pipa, care de altfel nu era la prima lui isprava folosindu-se de tulburarea spiritelor".

Vezi si Legende urbane ale Bucurestiului

La acea vreme, numele lui Ion Pipa dadea oricui fiori reci pe sira spinarii. Fostul comisar-sef marturisea despre bandit ca “Era foarte temut fiindca era de o indrasneala fara seaman".

"Ritualul" mortii

Pipa isi premedita cu mare atentie crimele: “Sistemul spaimei carciumarilor avea un fel de originalitate - si-a amintit politistul Dragomirescu. Intra in carciuma pe care si-o ochise pe inserate, cerea un pahar cu vin pe care-l voia sa fie de la pivnita si, in vreme ce carciumarul cobora in beci sa scoata o cana proaspata, Pipa intorcea foraibarurile de la fereastra, lasand-o numai lipita. Dupa ce bea si platea, revenea in cursul noptii, intra pe fereastra deschisa, spargea tejgheaua si daca era surprins, ucidea!

Asa fusese impuscat in noaptea aceia carciumarul Herman, care-l surprinsese pe bandit spargand cu dalta broasca tejghelii. Un cumnat al lui Herman, alarmat de impuscaturi – Pipa avea asupra lui un arsenal intreg – sarindu-I in ajutor, a avut aceiasi soarta fiind lovit in umar. Sarind gardul, Ion Pipa a fugit tragand focuri in urma. (…)

In cele din urma insa, Ion Pipa a fost prins in urma unor denunturi. A fost dibacit intr-o camera, intr-o casa de pe Calea Grivitei”, locul in care se ascundea fiind indicat, se pare, de catre gazda lui, un oarecare grec Cristea.

Juratii l-au condamnat pe ucigas la 15 ani de inchisoare. Doar patru crime i-au putut fi probate!

“La auzul sentintei, banditul a exclamat aratandu-si gazda:
- Mai luati de la mine si dati-i si lui ca nu mi-a fost numai gazda! Si Cristea a luat si el un an, Pipa ramanand cu 14. Cat despre Pipa, dupa ce si-a ispasit pedeapsa – mi se pare ca a fost gratiat pentru buna purtare in inchisoare – a purces iar in lume unde naravul din fire nu cred sa fi avut lecuire”, a mai povestit fostul comisar-sef, scrie cancan.ro.

Aproape 30 de ani nu s-a mai stiut nimic de temutul Pipa. In anii '30 insa, revista "Ilustratiunea romana" publica un interviu cu un batranel, detinut in inchisoarea Margineni, care sustinea ca i s-a facut "o mare nedreptate" fiind arestat pentru o talharie pe care n-ar fi savarsit-o. Batranelul respectiv era... Ion Pipa!

La acea vreme, faimosul bandit de altadata declara reporterului ca a avut probleme cu legea in tinerete, dar ca, intre timp, a devenit "om de treaba" si ca se ocupa cu "vanzarea unor mici nimicuri in targul de la Mosi". De atunci, lui Pipa i s-a sters orice urma, nimeni neputand sa spuna ce s-a mai intamplat cu "spaima carciumarilor" de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

primavara scena politica bucuresti guvernul liberal dimitrie sturdza
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2109 (s) | 34 queries | Mysql time :0.074513 (s)