News Flash:

Cum s-a produs anarhia baronilor

11 Noiembrie 2013
1034 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
In mai toate structurile statului descoperi "un mare contrast, ca intre aceea ce vrea legea romana si ceea ce exista de fapt in sufletul romanesc. Legea facuta pentru cetatenii care au incredere in puterea lor si care asculta de autoritatea publica, fiindca aceasta este o delegatiune a lor; pe cind sufletul romanesc este neincrezator in puterile sale si nu se simte partas la autoritatea publica".
Autoritatea publica, la randul ei, continua sa fie pentru cetatean "stapinul de odinioara. Asa vrea stapinirea, asa face. Ca poporul romanesc sa se opuna la ceea ce vrea stapinirea, trebuie sa fie la mijloc o teama mai mare decit aceea pe care o insufla stapinirea; trebuie sa fie teama de strain. (...) cum este poporul fara incredere asa si autoritatea publica. Nestiindu-se bazata pe vointa cetatenilor, ea oscileaza dupa imprejurari. Aci este blinda, cind poporul pastreaza ordinea, aci face sa se simta pumnul cind iese din ordine".
Desi s-au facut legi potrivite timpurilor moderne, noi "nu le-am aplicat, fiindca li se opune realitatea sufletului nostru... am mascat deprinderile rele si egoiste, care veneau din trecut, cu o serie de indatoriri puse pe hirtie, si am crezut ca lucrurile se vor indrepta de la sine".
Schimbarea de mentalitate se face avand la baza dinamismul tuturor claselor sociale, pe cand societatea romaneasca este stapanita de "rutina si mentalitatea vechilor clase sociale care traiau din munca altora; defectele ciocoismului trecut: lacomia si ingimfarea de sine, lingusirea catre cei mari si dispretul catre cei mici; toate acestea s-au continuat ca si mai inainte cu toate ca legile cele noi li se opuneau". Intr-o situatie similara ne aflam astazi cand exista o mare discrepanta intre presupusele reforme asezonate cerintelor europene si realitatea care se opune aplicarii lor pe teren. Indiferent de vremuri, "deprinderile cele mai rele s-au aratat mai tari decit toate legile". Astfel ca "spiritul de boierie, adica dispretul pentru munca cinstita, a ramas totusi acelasi", iar sufletul celor care conduc "a ramas" ancorat "ca si mai inainte", in "fuga de ocupatiuni serioase" sau "goana dupa slujbe. Si asa legile apusene au avut fiinta numai pe hirtie; in realitate guvernarea poporului s-a operat prin mijloacele cunoscute mai dinainte; prin frica, fata de unii, prin hatir fata de altii".
Sentimentul de frica este intens exploatat intr-o tara a nisipurilor miscatoare, o tara unde oriunde ai calca te lovesti doar de aparente. O sperietura de genul "Ne robeste Rusia! Ne robeste Germania! Ne inghit strainii!" este "totdeauna un mijloc pentru a face ca multimea sa se miste si pentru a indrepta opinia publica romaneasca inspre un anume curent!". Potrivit lui A.E. Baconsky, "oamenii tarilor saracite si mizerabile au intotdeauna sentimentul ca sint jefuiti de straini si putinele lor bogatii li se par fabuloase, rivnite de toti" („Biserica Neagra"). Iar autoritatile cultiva acest sentiment imaginar de nesiguranta colectiva. Realitatea este inversa. Se uziteaza spaima de straini pentru ca aceia care conduc sa poata jefui in liniste. Ceva de genul "dormi linisit. Avem noi grija...". Se pune intrebarea ce fel de tara "este oare aceasta, in care o mina de oameni poate pune dupa voia lor cind foc, cind coruptiune"?
Ce vrea "Europa" de la noi se stia la 1910. Constantin Radulescu-Motru afirma ca "in Tarile Apusului omul s-a ridicat de la starea de fiinta care se apara si se supune de frica la starea de cetatean care are incredere si se supune din convingere autoritatii emanate din puterea sa proprie. Din nenorocire, aceasta ridicare nu a avut loc la noi decit pe hirtie. Si in aceasta sta tocmai principala cauza a anarhiei din zilele noastre". Astazi Uniunea Europeana vorbeste despre aceleasi lucruri: pe hartie avem legi care nu se aplica in realitate. Nu exista justitie impartiala si libertate de exprimare asa cum legile abia promulgate revendica.
In Romania moderna "organizarea de partid a ramas o afacere interna a intocmirii boieresti. Boierii vechi si noi si-au alcatuit partidele si au impus pe sefii lor suveranului. Acesta a fost obligat sa guverneze prin mijlocirea sefilor de partide care nu detineau astfel puterea lor de la suveran sau de la popor, ci de la colegii lor de boierie, de la oligarhia din care faceau si dinsii parte. Suveranul numea prim-ministru pe omul impus de partide adica de fractiunile oligarhiei, si poporul primea de frica puterea acestui prim-ministru, care gratie parlamentului ales de administratie era si in afara de orice raspundere! (...) Oligarhia care a constituit partidele politice in Romania, din mijlocul careia pina acum se alegeau vizirii, adica prim-ministrii, era restrinsa la un mic numar de familii: boierii de traditie, de o parte, boieritii prin revolutia de la 1848, de cealalta parte. Imprejurul oligarhiei s-a format cu vremea o clasa numeroasa de cetateni, o clasa relativ cu cultura si care sta infeodata oligarhiei. Membrii acestei clase, recrutata in cea mai mare parte prin selectiune din rindul poporului chiar, constituiau instrumentul prin mijlocul caruia oligarhia punea in miscare masina statului. Ei erau functionarii statului mari si mici; ei erau deputatii si senatorii, care votau legile cerute de interesele celor de sus si adesea negresit si de interesele proprii; ei erau si electori care duceau la urna pe poporul suveran; ei faceau bucataria constitutionalismului nostru de parada. Intre membrii acestei clase infeodate erau tot felul de profesionisti (astazi se numesc tehnocrati - n.m.), unii de talent, altii marginiti si ca minte si ca avut; erau proprietari cu si fara mosie, arendasi imbogatiti; sau in goana dupa bogatie; erau medici, ingineri, profesori de toate gradele de la cei de catun pina la cei de Universitate, erau mai ales avocati. Toti acestia formau un fel de clientela a oligarhiei. (...) aceasta clasa infeodata indeplinea prin urmare formele legale in statul fundat pe o vesnica ilegalitate. Membrii acestei clase reprezentau cultura apuseana pusa in serviciul oligarhiei romanesti". Daca reperele prezentate mai sus se regasesc in sfera politicului de astazi, similaritatea nu este intamplatoare intrucat oligarhiile functioneaza dupa acelasi sistem indiferent de accesorii precum orientarea politica.
"Cauzele relelor care ne apasa sint mai multe", a spus la 1870 Mihail Anagnoste, iar la inceputul secolului al XX-lea, Nicolae Filipescu a descris procesul politic prin care se vor naste "baronii locali" si ce vor fi ei de fapt. Autorul incepe prin a defini "egalitatea politica" ce reprezinta "dreptul tuturora de a participa la suveranitatea nationala. Aici se pune chestiunea sufragiului universal", dar se stie ca "zece milioane de ignoranti nu fac cit o inteligenta". Apoi "toate progresele se realizeaza de minoritati. E vorba de minoritatea acelor spirite agere care patrund departe in viitor, care cuceresc progresul si fac pe urma ideile lor in profunzimile maselor populare". Daca intr-un stat "socialist" elitele vor fi ignorate si inlaturate in urma unui cataclism istoric si apoi inlocuite de clientelismul politic, vom avea urmatorul "rationament": "Tu judecator comunal nu esti capabil sa hotarasti despre o deschidere de drum; tu jurat nu poti sa judeci o calomnie ce s-a produs in cercul restrins al comunei tale; tu primar, nu poti sa sapi un sant ori sa croiesti un drum, dar esti vrednic ca sa hotarasti despre politica externa si interna a Romaniei! Ei bine, aceluia caruia nu se poate da de facut un sant ori un uluc, noi nu-i dam pe mina destinele tarii".
Nicolae Filipescu nu putea intui destinul Romaniei de peste numai 40 de ani, dar a anticipat structura clientelismului politic de astazi. El considera ca, "in statul socialist, cei mai multi vor rivni la locurile de inspectori, foarte numeroase in toate planurile de organizare socialista. Neaparat este mai placut sa supraveghezi pe altii decit sa muncesti tu insuti. (...) Functiile subalterne care cer mai multa munca vor fi parasite intrucit rasplata e aceeasi, statul dind tuturor cit le trebuie ca sa traiasca. E fatal aceasta". Cum vor arata respectivii "inspectori" dupa doua-trei generatii de guvernare "socialista"? Ei bine, "va inchiputi un senior feudal, un baron din Evul Mediu, mai tiranic decit acesti inspectori ai muncii, care vor hotari nu numai partea ta de munca, dar si felul de munca ce ti se impune si cu biciul te vor sili sa-ti implinesti partea de munca!" (pp.19-20). "Baronii", dupa cum se vede, sunt intr-adevar "legende vii". In istoria noastra, ei nu reprezinta nimic altceva decat segmente subculturale ale unui stat anarhic. Dar nu comunismul a creat acest subprodus social, cunoscut astazi sub paleativul de "baroni locali". Comunismul a dat forma finala, a desavarsit acest segment social decizional din Romania de astazi. El exista dinainte in pulberea demografica a satelor moldo-valahe, in drojdiile sociale pregatite sa profite de circumstantele pe care istoria le ofera ciclic unor popoare nefericite. Dar, dupa cum spunea Mihail Anagnoste la 1870, "cauzele relelor care ne apasa sint mai multe. Mai intii, relele naravuri invechite; supunerea catre cine se scoala mai de dimineata, fie ori ce soiu de om va fi, fie si un sarlatan de nimic. Obiceiul de a vedea cu ochii altuia; asteptarea de la acesta, pentru orice miscare; nazuirea intrinsu a ne face foloasele si vietuirea (vezi mitul "tatucului" care te ajuta la toate, de la Stalin la Iliescu, trecand prin Dej si Ceausescu - n.m.); prin urmare, pitularea oamenilor, destramarea lucrurilor, nimicnicia obsteasca; iata drojdiile, sau ramasitele din vechime. Aceste rele au fost cistigate sub despotimsul Turcesc. ("cel mai steril din istorie" potrivit lui Emil Cioran - n.m.). Cind vom cerceta de aproape acest despotism barbar, impilator dar de nimic ingrijitor, vom afla deosebirea sa, de cele ce vedem acum. Era o neorinduiala in toate, din care izvora o apasare neghioaba. Despotismul adevarat, viclean si cugetator, este alt veac; loveste nu numai trupul, ci si sufletul. El rosteste vorbe late; este drept, popular, are toate darurile; numai, in vreme ce saruta scoate din buzunar punga; cind ii vine mai bine, infige cutitul pe la spate si fara veste".
"Pe deasupra naravurilor noastre putrede, acuma prenoite si sporite, se ivi o constitutie ticluita pe constitutia Belgiei; copiata si votata in patru-cinci zile, soldateste, pe cind se scria «moarte», pe peretii Bucurestilor, pentru cine ar fi pus-o la indoiala si dezbatere. Nu s-a tinut socoteala de starea noastra inapoiata, in privinta cu Belgia; intrecindu-se chiar constitutia Belgiei, prin adaosul votului obstesc in alegeri. Istoria toata dovedeste, ca impartasirea obstii la treburile statului, mai ales in alegerile legislative, fara invatatura inaintata si obsteasca, fara moravuri curate si religioase, a fost totdeauna pieirea societatilor." In consecinta, "a fost anarhie, fiecare urmind dupa placul nedestoiniciei si a patimilor sale, nu dupa datorie, anarhie care se sfirseste neaparat prin despotism. Carul nemai mergind, prin buna si dreapta intelegere, intre toti, unul, mai cutezator si mai prefacut, se face cirmaciul tuturor" (Mihail Anagnoste, "Unde am ajunsu", maiu 1870, Bucuresci, Tipografia Curtii - Lucratorii Sociali, pp. 54-55).
Romania este inca "o tara tinara, care n'are inca experienta minuirii seculare a libertatilor. Aduce putina lumina intr-o materie obscura - si nu este cuvint care sa dea loc la interpretari mai diverse si la specule mai interesante decit cuvintul «democratie»" (N. Filipescu, 1908). Intr-un regim care se pretinde „democratic", "nu pot da insa roade trainice acele partide hibride, cu caractere nedefinite, ale caror hotare nu sunt adinc brazdate, care traiesc din imprumuturi de la unii si de la altii, care, voind sa fie tot, nu reprezinta nimic si sunt adevarate corcituri politice". Si in acest marasm, adevarata "supa primordiala", apar cateva mogaldete, hibrizi la randul lor, dar care tin loc de autoritatre ca substitut al unei anarhii incipiente: "baronii".
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

poporul romanesc romania moderna boierii vechi anarhie
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1693 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018805 (s)