News Flash:

Cum traia barbatul in Grecia Antica

30 Septembrie 2013
2966 Vizualizari | 0 Comentarii
Dupa zece zile de la nastere puiul de om era primit in sanul familiei, cu un ceremonial in cadrul caruia primea diverse cadouri, printre care si un nume. Dar, spre deosebire de micutii romani, care primeau imediat trei (cel propriu, cel de familie si cel al „gintii” sau al dinastiei), el primea doar unul singur: ceea ce dovedeste cat de individualista era societatea greaca si cat de putin contau legaturile de rudenie.
Hai sa luam, de exemplu, pe un Teofil oarecare, din clasa de mijloc. L-am numit asa pentru ca tot asa se numea si bunicul sau. Si, daca era cazul, ca sa-l deosebeasca de alti Teofili din oras sau din cartier aveau sa-i spuna Teofil al lui Kimon, care era si numele tatalui, sau Teofil din Pireu, cartierul unde se nascuse. O data cu numele, el primea si dreptul de viata, in sensul ca, din acel moment, nu mai putea fi azvarlit pe usa afara: trebuia pastrat, hranit si educat. Sigur ca si indeplinirea acestor obligatii depindea de caracterul parintilor si de posibilitatile lor economice. Insusi Temistocle, care fusese cel mai puternic si mai despotic om din Atena, spunea ca adevaratul stapan al orasului era fiul sau, pentru ca el ii poruncea mamei sale, iar ea, la randul ei, ii poruncea sotului; ceea ce demonsteaza ca, odata atasati de copii, atenienii, ca niste buni meridionali ce erau, deveneau foarte afectuosi.
Casa in care s-a nascut Teofil nu era cine stie ce. Pe dinafara doar un zid spoit cu var, fara ferestre, cu o usa mica, prevazuta cu un ochi ce dadea intr-o ulita nepavata. Era construita din caramida si avea un singur nivel. Chiar si dupa ce Alcibiade a incurajat luxul si fastul, putini au fost cetatenii care si-au marit locuinta si si-au inconjurat-o cu un portic: se temeau prea mult sa nu trezeasca invidia vecinilor, sa nu-i tenteze pe hoti, sau sa nu li se pretinda tributaria. Si apoi, nici clima nu favoriza prea mult chiar asa o dragoste pentru locuinta; grecii o considerau doar ceva mai mult decat un simplu dormitor.
In mijloc se afla curtea, pe care numai cei avuti o inconjurau cu un portic, si unde se strangea familia ca sa ia masa sau sa se roage. In curte dadeau toate incaperile, prevazute cu putine decoratiuni sau mobila: cateva scaune, o masa, un pat. De incalzire nu prea era nevoie. Cand trebuia, asta se facea cu ajutorul unor vase de arama continand jeratic. Pentru luminat erau prevazute pe pereti niste inele in care se introduceau faclii.
Teofil crestea mai ales in curte, adica in aer liber, in tovarasia femeilor, jucandu-se cu fratiorii sau cu surioarele. Jucariile lui preferate erau bilele de pamant ars, papuselele, soldateii de stofa, carucioarele de lemn. Seara era trimis curand la culcare, in „gineceu”, adica in camera femeilor. Asa se scurgeau, adesea, multe zile, fara ca el sa-si vada tatal, care plecase de dimineata, devreme la lucru sau sa discute politica in piata. Mai mult decat in mijlocul familiei, acesta isi petrecea zilele in „confrerie”, adica la club(existau vreo cincizeci la Atena), si nu intotdeauna venea la masa. Era un tata mai putin pedant si mai putin autoritar decat cel roman. Nu-si educa personal fiul si, cand acesta atingea varsta de sase ani, il trimitea sa invete la o scoala particulara, unde il ducea de mana, in fiecare dimineata, un „pedagog”. Acesta, spre deosebire de ceea ce se crede azi, nu era invatatorul, ci un sclav sau un servitor care il insotea doar. In ciuda sugestiilor date de Platon, statul atenian nu a vrut sa-si asume monopolul unei scoli, pe care a lasat-o initiativei particulare. De stat, au fost infiintate numai „palestrele” si „gimnaziile”, unde se facea gimnastica, pentru ca, evident, pe stat il interesau mai mult muschii cetateanului decat mintea lui.
Teofil ramanea pais, adica baiat, si mergea la scoala pana la varsta de paisprezece sau saisprezece ani, invatand sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca si sa cante din lira. Nu avea un pupitru, ci doar un scaun; si-si tinea pe genunchi si cartea, si caietul, si tocul cu calimara. Totusi orele pe care le petrecea aici in clasa erau putine, in comparatie cu cele pe care trebuia sa le petreaca in palestra; deoarece la Atena nu se considera ca este educat cine nu putea sa alerge suta de metri in mai putin de douasprezece secunde, sa inoate, sa lupte, sa arunce discul si sulita. Abia dupa aceste studii medii, daca voia, Teofil se putea specializa in retorica, stiinte, filosofie sau istorie, la cursurile unor docenti particulari, care ii impartaseau astfel de cunostinte, asezati sub un copac sau plimbandu-se in jurul palestrei. Si costau o multime de bani.
La optsprezece ani, Teofil devenea efeb, isi facea armata si, ca sa se pregateasca in ale razboiului, in administratie si in politica, se inscria la o nomadelfia, unde locuia, dormea si lua masa impreuna cu ceilalti colegi ai sai; cu ei discuta legile comunitatii si, daca se distingea, intra sa faca parte din guvernul care se afla la conducere. Dupa ce trecea un an de asemenea antrenament, el jura credinta patriei, adica Atenei, in fata Consiliului celor Cinci Sute, cu un ceremonial plin de fast; si pleca apoi sa-si faca serviciul militar in cazarma. Din acest moment, el era deja un cetatean cu drepturi depline, avea un fotoliu gratuit la teatru, se afla in primul rand la procesiunile inchinate Pallas-Athenei, tot orasul il privea cu simpatie, pentru ca era tanar si frumos, si il aplauda atunci cand alerga impreuna cu alti efebi la stafeta Pireu-Atena, si trecea coechipierului sau faclia.
Cand termina serviciul militar, Teofil implinise douazeci si unu de ani si nu mai era efeb, ci aner, adica barbat; avea dreptul sa-si intemeieze propria sa familie, si era protagonist al vietii publice din orasul sau. Nu ca semana chiar cu o statuie de Fidias, dar, in general, era un exemplar frumos, de inaltime medie, mai putin voinic, dar mai armonios cladit decat un roman. Si, pe cand tatal sau purta parul foarte lung si barba, Teofil il purta scurt, pentru ca, din cincisprezece in cincisprezece zile, se ducea sa se tunda la un frizer, al carui salon devenise deja un loc de intalnire si o oficina unde se trancanea despre politica si despre alte mondenitati. Cel putin asa zice Teofrast, si ne demonstreaza ca oamenii sunt mereu aceiasi.
Teofil nu prea avea mult de-a face cu apa; dar asta si pentru faptul ca dispunea de prea putina in orasul acela inconjurat de lanturi muntoase carstice, unde ea a lasat intotdeauna de dorit. In loc sa se spele dimineata, se ungea cu ulei si folosea unul din sutele de parfumuri a caror fabricatie constituia una din cele mai prospere industrii ale Atenei. (Iar Socrate, care era un mare nespalat, stramba din nas si protesta cand il intalnea.) In schimb, regimul alimentar, sobru si sec, lungile partide de inot in bazin si in mare, viata petrecuta aproape tot timpul in aer liber – deoarece in aer liber se aflau si bisericile si teatrele – faceau foarte putin necesar spalatul. Poseda o singura imbracaminte, pentru orice anotimp,chiton-ul, care era un fel de tunica de lana. Taica-sau o avea alba. Dar Teofil si-o vopsise in rosu. Palarie nu purta: era convins ca l-ar fi incaruntit si i-ar fi rarit parul inainte de vreme. Si, de obicei, ca incaltaminte folosea niste sandale, schimbandu-le cu ghete adevarate sau de-a dreptul cu cizme doar daca facea drumuri mai lungi, ca pelerinajul la Dodona sau la Epidaur. Tinea mult la inele si, in general, purta destule, chiar daca nu-l concura in exhibitionism pe Aristotel, care isi incarca degetele de nu se mai vedeau deloc. Isi putea cheltui fara probleme banii, pentru ca locuinta il costa putin. El nu prea era legat de casa, asa cum nici taica-sau nu fusese. Acolo se nascuse, dar crescuse in ea numai pana la sase ani, deoarece apoi toata educatia sa se desavarsise in scoala, in cazarma si in piata. El apartinea mult mai mult orasului decat familiei. Din aceasta cauza si moralitatea lui avea mai putine probleme decat aceea a romanului.
Teofil era primitor, desi mai putin decat Kimon, pentru ca, pe atunci, pe strazi siguranta era mai mare. Si, totusi, pe musafiri ii numea paraziti, cum se chemau candva si preotii care isi insuseau ofrandele de grau aduse de credinciosi zeilor. Si gasea ca e foarte normal, ba chiar demn de lauda, sa minta: pai, nu este Ulise, unul din eroii sai preferati, cel mai neobrazat mincinos din istorie? Ca sa vinzi drept bune niste masline stricate si sa inseli la cantar era pentru el ceva absolut normal; ba avea sa-l invete si pe fiul sau aceasta arta de a-i „prosti” pe altii. Moralitatea lui era aceea a regelui Agesilau care, atunci cand i s-a propus sa-i tradeze pe cei din Teba, a raspuns: „Si crezi ca o sa tina?” Pentru ca daca tinea, atunci era admisa si tradarea. Cand pleca la razboi, Teofil gasea ca era foarte logic sa-si ucida cu lovituri de spada dusmanul ranit si sa-i ia armele si portofelul, sa jefuiasca orasul cucerit si sa violeze femeile.
Ca bun meridional, Teofil nu iubea natura. Distrugea si plante si animale, contribuind cu propriile sale maini la saracia si la ariditatea pamantului; si, in concluzie, semana prea putin cu acel exemplar de intelepciune olimpiana pe care si l-au imaginat Goethe si Winkelmann. Era siret si fasnet; avusese grija sa-si ascuta mai mult inteligenta decat caracterul, prefera sa fie un pungas stralucit decat un gentleman mediocru. Credea in logica, dar mai mult ca arma cu care sa-i pacaleasca pe altii, decat ca mijloc de a-si explica rostul vietii pe pamant. Predica selfcontrol -ul, dar nu-l practica, fiindca era mereu stapanit de alte pasiuni: gloria, amorul, puterea, banul, si chiar invatatura. Ii placea noul, si de aceea ii iubea pe tineri mai mult decat ii respecta pe batrani. Idealul sau de viata nu era deloc seninatatea, asa cum s-a spus, ci o abundenta de putere care sa-i permita o existenta plina; vreau sa spun una plina de experiente, si bune si rele.
In sfarsit, exista in el tot ce trebuia ca, in decurs de un secol, sa faca din Atena capitala lumii si cea mai decazuta dintre comunitati.
sursa: Indro Montanelli, Istoria grecilor, Ed. Artemis, Bucuresti, 1996/istoriesicultura.ro.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nastere ceremonial kimon teofil pireu alcibiade atena barbat
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1704 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013086 (s)