News Flash:

Cumplitul secret maghiar - Gulagul Recsk

1 Noiembrie 2013
1927 Vizualizari | 0 Comentarii
In 1950, József Dóbo-junior prinde curaj. Dóbo, cu eticheta de „dusman al poporului“, un vehement opozant al regimului comunist maghiar, este printre primii inchisi in cel mai mare lagar de munca fortata: cel de la Recsk, o comuna situata in partea de nord a Ungariei. Dar Dóbo e primul care se opune conditiilor mizerabile in care traieste. Nu mai rezista. Fara niciun plan, reuseste sa scape de sub privirile aspre ale gardienilor in uniforme ÁVH (n.r. – Serviciul Securitatii Statului, echivalent al KGB-ului rusesc), cu mitraliere pe umar, si sa treaca dincolo de cele doua garduri cu sarma ghimpata, inalte de trei metri. Dóbo este, din nou, liber. Euforia nu dureaza mult, pentru ca, dupa ce afla ca familia sa este arestata, se preda autoritatilor. E readus in lagar si, in mijlocul a doua sute de detinuti impartiti in doua coloane, Dóbo e nevoit sa alerge dintr-o parte in alta, ca sa primeasca lovituri cu pumnii si picioarele de la colegii sai. Colegii erau obligati sa loveasca la randul lor. Dupa aceasta „lectie de disciplina“, este ridicat de jos si infasurat intr-un cearsaf. Recsk, cel mai mare lagar maghiar Cazul lui József Dóbo-junior a fost comun tuturor celor care au trait, pe pielea lor, rigorile comunistilor maghiari in lagarele existente in Ungaria, incepand din 1945. La sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Ungaria, ca si Romania, a ajuns sub ocupatie sovietica. Si, ca orice stat peste care s-a lasat Cortina de Fier, in cinstea prieteniei care-i leaga de Stalin si de poporul rus si, poate cel mai cinic, in cinstea „libertatii“ aduse de acestia, inchisorile si lagarele de munca fortata devin neincapatoare pentru opozantii noului regim. Desi primul lagar de concentrare si internare de dupa razboi a fost Lagarul Central de Internare de la Buda-Sud, cel mai mare a fost cel de munca fortata de la Recsk, care a functionat din 1950 pana in 1953, si care a fost considerat de istorici „cel mai profund secret al regimului comunist maghiar“. Tradatorii principiilor guvernarii de dupa 1945  au fost dusi acolo de politia secreta ÁVH, fara sa fie, de fapt, condamnati de catre o instanta.
Din punct de vedere juridic, cei retinuti la Recsk aveau, formal, statutul de „internati“. Dosarul fiecarui internat trebuia sa fie revizuit din sase in sase luni. In realitate, s-a facut o singura revizuire, in cea de-a doua parte a anului 1952. Niciun detinut nu a fost eliberat cu aceasta ocazie.
Social-democrati, functionari, chiaburi
„Cei peste o mie de internati in lagar, in baza presupuselor vinovatii, se imparteau in mai multe grupuri distincte. Cea mai mare parte era formata din social-democrati (de regula sindicalisti sau conducatori de greve care nu s-au putut obisnui cu ideea ca ei trebuie sa serveasca interesele statului in locul acelora ale muncitorimii), din fosti ofiteri de stat major, care in 1944 au trecut de partea sovieticilor si au avut iluzia ca vor crea o armata maghiara independenta, din functionari apartinand diferitelor partide, din chiaburii pe care voiau sa-i elimine pentru a le confisca pamanturile, sau, pur si simplu, din taranii saraci“, spunea, in memoriile sale, scriitorul maghiar György Faludy, fost internat timp de trei ani la Recsk, despre detinutii din acest lagar, potrivit adevarul.ro.
O „zestre“ a trecutului
Despre suferinta fizica traita din cauza comportamentului brutal al calailor lagarului, hrana insuficienta, munca fortata, accidentele si umilirea „internatilor“  s-a putut vorbi abia dupa 1989. Prin povestile supravietuitorilor din lagare, completate, in paralel, de strangerea de documente, de obiecte si de fotografii, „Arhivele Istorice ale Serviciilor Secrete“ (institutie infiintata in1997) au reconstruit istoria celor 45 de ani ai Gulagului maghiar. Ca sa lase generatiilor urmatoare, o „zestre“ a trecutului.
Bucati din munte, desprinse cu mainile goale
Potrivit datelor din „Arhivele Istorice ale Serviciilor Secrete“ , in vara anului 1950, printr-o hotarare politica, a inceput functionarea lagarului de la Recsk (n.r. – o comuna din judetul Heves), situat pe locul unei foste pasuni montane. Detinutii urmau sa extraga si sa prelucreze bazaltul din muntele Csákánzkó, aflat in apropierea comunei. La inceput, pentru ca nu existau unelte, detinutii erau obligati sa munceasca doar cu mainile goale, desprinzand bucati de stanca din panta muntelui. Nu le-a fost de folos nici cand au primit instrumentar, fiindca era de proasta calitate – unele unelte nu aveau manere, altele se uzau foarte repede. Au continuat sa scormoneasca doar cu mainile goale. Pana la desfiintarea lagarului, in 1953, multi dintre cei care au lucrat in mina au ramas fie cu sechele – degete paralizate, ochi raniti, mainisau picioare lezate –, fie au murit.
Cainii lagarului, impuscati de gardieni
Cei care se impotriveau muncii, care incercau sa evadeze, erau dusi in gauri de doi metri adancime, sapate in pamant, si lasati sa stea, fara hrana, pe timpul noptii. Dar puteau fi dusi si asa, doar pentru ca gardienii voiau doar sa-si impuna autoritatea. In muzeul dictaturilor maghiare (comuniste si fasciste) din capitala Budapesta,  numit „Terror Haza“ (n.r. – Casa Terorii), infiintat in 2002, sub prima administratie a premierului Viktor Orbán, sunt prezentate, intr-un film expus vizitatorilor, imagini care arata cruzimea gardienilor din Recsk chiar si fata de cainii din lagar. Pentru ca acestia erau mai atasati de prizonieri decat de gardieni, autoritatile i-au impuscat, pe motiv ca nu erau aparatori vajnici ai lagarului.
Bilant: 320 de „internati“ din Recsk judecati
Dupa moartea lui Stalin, in 1953, noul prim-ministru al Ungariei, Imre Nagy, anunta in Parlament, sub egida asa-numitei „politici a noii linii“, desfiintarea lagarelor, a deportarilor si a listelor cu chiaburi. Detinutii eliberati au fost nevoiti sa semneze o declaratie de pastrare a secretului, prin care se angajau sa nu poveasteasca nimanui despre cele vazute si traite in lagar. Din lagarul de la Recsk au fost adusi in fata instantei 320 de internati, dintre care 93 au fost eliberati, 4 au fost gratiati, iar in cazul a 223 de persoane s-au confirmat procedurile penale.
Marturii din „iadul pe pamant“
„Mi-au batut talpile goale pana ce s-au umflat atat de tare incat, atunci cand am iesit de acolo, am fost nevoit sa-mi tin pantofii in mana. (...) Am ajuns in stare sa semnez orice, chiar daca as fi fost spanzurat, si am semnat procesul verbal in baza caruia am fost internat“, marturisea Frigyes Ruby, fost detinut politic la Recsk, potrivit „Arhivelor Istorice ale Serviciilor Secrete“ din Ungaria, despre interogatoriile combinate cu torturi pe care le-a indurat din partea autoritatilor maghiare, inainte sa fie inchis. Tortura continua si in incinta lagarului, unde cei „internati“ erau infometati si obligati, apoi, sa manance propriile fecale.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1703 (s) | 34 queries | Mysql time :0.015838 (s)