News Flash:

Curiozitati legate de cultura azteca

26 Septembrie 2013
3043 Vizualizari | 0 Comentarii
Aztecii practicau sporturi si aveau multe preocupari artistice, in ciuda conceptiei care ii echivaleaza cu salbaticii. Se pricepeau la ceramica si sculptura, dar si desenau foarte frumos. Creeau diverse modele artistice pe care razboinicii le foloseau ca tatuaje, onorandu-I astfel pe artisti. De asemenea, iubeau poezia. Aztecii erau si impatimiti ai sporturilor, cel mai practicat fiind Ullamaliztli, un joc cu o minge grea de cauciuc. Obiectivul jocului jucat intr-o arena numita Tlachtli era de a trece mingea printr-un mic inel de piatra. Se juca greu, caci mingea nu avea voie sa atinga pamantul si jucatorii o puteau lovi doar cu capul, coatele, genunchii si soldurile, potrivit historia.ro.
La azteci scoala era obligatorie. Se acorda o mare importanta educatiei primite acasa, dar in acelasi timp amerindienii organizasera un sistem public de invatamant. Scolile se diferentiau in functie de nivelul material al copiilor si de sexul acestora. Cei mai nobili frecventau scoala Calmecac, unde preotii ii instruiau in domenii precum istoria, astronomia, arta, diplomatia, guvernarea. Cei mai saraci frecventau scoala Cuiracacalli, care se baza mai mult pe pregatirea viitorului soldat. Fetele mergeau la sccoli separate, dar ele invatau mai mult acasa indeletniciri domestice precum tesutul sau gatitul.
Cei mai multi azteci au pierit nu in razboaie, ci din cauza bolilor. Nici vorba de vreo excelenta militara spaniola. De fapt, atacurile initiale ale lui Cortes au fost respinse rapid. Aztecii aveau mari sanse sa-i alunge de tot daca nu ar fi contractat de la ei variola, care pur si simplu i-a decimat. Se estimeaza ca undeva in jur de 20 de milioane de azteci au murit in mai putin de 5 ani.
Numele de ‘azteci’ l-au primit dupa contactele cu europenii. Ei nu se denumeau pe ei insisi astfel. Occidentalii i-au botezat astfel dupa numele unui centru urban important din nordul Mexicului, populat din secolul al XII-lea: Aztlan. Aztecii se referau la ei cu numele de ‘Mexica’, mostenit de catre Mexicul contemporan.
Aztecii aveau un sistem de scriere avansat, dar si unul de inregistrare a evenimentelor. Limba lor se numea N’ahuatl si se folosea de o forma de scriere pictografica. Invataturile despre redactarea cronicilor erau foarte specializate, rezervate unui numar restrans de scribi si preoti care beneficiau de educatia potrivita. Cronicile se pastrau pe materiale de scris fabricate din scoarta sau piei de caprioara. Se scria utilizand carbunele, iar cronicile se si colorau de obicei cu substante pe baza de plante. Aztecii tineau anale istorice, inregistrari ale taxelor, informatii referitoare la ceremoniile religioase, ba chiar se intreceau si in a scrie poezii. Uneori asamblau foile intr-un soi de carte, un codice.
Un lucru mai cunoscut este ca aveau niste obiceiuri funerare care ni s-ar parea putin…bizare. Am auzit cu totii legende despre cladiri construite peste cimitire ale indienilor, dar aztecii nu aveau nimic impotriva constructiei peste morminte. De fapt, ei aveau chiar obiceiul sa-si ingroape mortii chiar sub sau pe langa casa. Daca era vorba despre niste personaje importante, se recurgea in schimb la incineratie. Prin ardere se considera ca sufletul este purificat si trimis direct in versiunea lor de rai. Uneori ucideau cate un caine si il ingropau sau ardeau cu mortul, ca sa-i serveasca drept ghid pe lumea cealalta.
Aztecii isi timiteau adesea copiii in sclavie. Nu era un fapt neobisnuit in societatea amerindienilor ca cineva care a saracit prea mult sa-si vanda copiii. Multi azteci se vindeau chiar pe ei insisi. Prin acest act determinat de conditiile foarte precare, sperau sa aiba ceva castiguri pentru a se rascumpara. Unii ramaneau sclavi toata viata, ceea ce nu este surpinzator deoarece conditia de sclav in aceasta societate nu avea numai dezavantaje. Sclavii se puteau casatori si puteau detine propriul pamant.
O practica raspandita o reprezenta poligamia. Aztecii aveau dreptul la mia multe sotii, dar relatiile se bazau pe anumite reguli stricte. Prima sotie se considera cea mai importanta, singura alaturi de care barbatul savarsea o ceremonie religioasa. Celelalte sotii erau secundare, dar nu lipsesc din documente. Barbatul avea obligatia de a le tratat pe toate cu acelasi respect. Desi el este personajul dominant al gospodariei, femeile aztece detineau si ele o oarecare doza de putere in societatea azteca. Sotiile adiacente contribuiau la averea familiei si ii intareau prestigiul, de aceea se bucurau de o inalta semnificatie culturala. Divortul se permitea in anumite situatii, dar adulterul era pedepsit cu moartea.
Aztecii detineau un sistem al sclavajului destul de original, diferit de cele europene. Copiii sclavilor nu se considerau automat proprietatea patronilor, iar sclavii detineau proprietati, chiar si alti sclavi. Daca un sclav se putea prezenta la templu, avea sanse sa fie eliberat, sau daca isi gasea o posibilitate sa fuga de acasa. Doar stapanul avea dreptul sa-l fugareasca. Sclavii isi cumparau cateodata libertatea. Sistemul semana mai degraba cu o forma de servitute decat cu ideea moderna de sclavaj.
Cat despre infamele sacrificii rituale, unii istorici considera ca acestea, alaturi de canibalism, ar fi si rezultatul unei deficiente in proteine. In timp ce principala teorie pune accent pe semnificatiile religioase si de control a maselor, antropologul Michael Harner sugereaza ca sacrificiul anual a 20.000 de oameni, care erau apoi adesea mancati, se poate datora si unei diete insuficiente in proteine. Adevarat sau nu, canibalismul la scara larga este dincolo de dubii.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

aztecii sporturi scoala obligatorie sistem scriere avansat sclavie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1884 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018283 (s)