News Flash:

Dante Alighieri - Deschizatorul de drumuri al muzelor

26 Martie 2013
2116 Vizualizari | 0 Comentarii
Dante Alighieri 1265-l321 ...Si a dat nastere unui fiu, pe care de comun acord cu tatal lui l-au numit cu numele de Dante [cel care da]; si pe drept cuvant, pentru ca, asa cum s-a vazut dupa aceea, acest nume a fost in perfecta consonanta cu el. Acesta este Dante despre care vorbim acum. Acesta este Dante daruit vremii noastre prin gratia speciala a lui Dumnezeu. Acesta este Dante care a deschis drumul pentru reintoarcerea muzelor, exilate din Italia. El a fost cel care a adus sub regula cifrelor corecte toate frumusetile limbii autohtone. El a fost acela despre care se poate spune pe drept cuvant ca a dat din nou viata poeziei moarte. Lucruri care, atunci cand sunt analizate cum se cuvine, vor arata ca el nu putea sa poarte alt nume decat Dante. (Giovanni Boccaccio, Viata de inceput a lui Dante)
Cei mai mari artisti domina si definesc perioada in care traiesc, chiar daca sunt sfidati de contemporanii lor. Dante este un astfel de artist care s-a impus ca cel mai de seama reprezentant al literaturii medievale, inspirandu-se din credintele vremii sale pentru a crea o poezie nemuritoare. Chiar daca teologia si credinta lui Dante s-ar putea sa nu fie pe placul cititorului modera, maretia viziunii lui Dante si fuzionarea gandirii si experientei umane intr-o poezie vizionara continua sa ne incante si sa ne indemne la meditatie. La Dante hiperbola este inevitabila. El ramane un punct de referinta pentru civilizatia occidentala, Divina Comedie fiind una dintre cele mai admirate si mai influente opere din istoria literaturii, poate chiar cel mai maret poem care a fost scris vreodata. Potrivit afirmatiei lui T. S. ELIOT, stilul lui Dante este “perfectiunea limbii obisnuite", iar dupa SHAKESPEARE si Dante “nu mai exista un al treilea". Dante ne lasa impresia ca literatura lui Homer prinde viata in italiana vorbita pe care Dante a legitimat-o, in mostenirea poetica pe care a transmis-o mai departe lui Shakespeare si Renasterii. Niciun scriitor modern nu pare la fel de important pentru perioada in care a trait asa cum a fost Dante pentru Evul Mediu. El este viziunea si constiinta epocii sale. Desi cele mai mari opere poetice ale lui Dante se refera la universal sufletesc si la lumea de dincolo, intelegerea epocii lui si a fortelor care i-au modelat gandirea este esentiala pentru prezentarea evolutiei si unicitatii lui. Pe vremea lui Dante, in centrul vietii publice se aflau framantarea politica a orasului sau natal, Florenta, si conflictul dintre factiunile repre¬zentate de statutul de stat independent al orasului-republica, puterea Sfantului Imperiu German si papalitate. In Infernul, Dante mentioneaza ca stramosii lui s-au numarat printre primii romani care au colonizat Florenta, el insusi fiind educat in ideea de a juca un rol important in viata publica si culturala a Florentei. In biografia timpurie a poetului, alcatuita de BOCCACCIO, acesta afirma ca tanarul Dante a studiat poezia, pictura si muzica, iar poemele lui de inceput vadesc influenta exercitata de poezia provensala franceza, de clasicii cunoscuti la vremea respectiva si de poezia italiana originala, care inregistra o perioada de inflorire. Dupa satisfacerea serviciului militar, Dante a detinut o serie de functii oficiale din ce in ce mai importante, devenind unul dintre magistratii de frunte ai Florentei in 1300. Doi ani mai tarziu, in timp ce se afla intr-o misiunea diplomatica la Roma, a fost acuzat pe nedrept de luare de mita, amendat si exilat pentru doi ani. intrucat a refuzat sa plateasca amenda, s-a decis executarea silita a pedepsei, drept care Dante n-avea sa mai revada niciodata Florenta. Si-a petrecut anii ramasi calatorind dintr-un loc in altul, la dispozitia diversilor patroni din diferite orase italiene, sperand intr-o reabilitare politica ce nu s-a mai produs niciodata. Desi poezia sa este preponderent intima, preocupata de sine si de mantuirea sufletului, lupta politica a vremii se reflecta in arta lui si formeaza cadrul de baza de la care pornesc meditatiile lui cu privire la problemele de ordin moral si spiritual. Din punct de vedere personal, momentul definitoriu al vietii lui Dante a fost intalnirea, la varsta de noua ani, cu Beatrice Portinari, care i-a starnit o pasiune ideala ce a durat toata viata. In ciuda legaturilor sporadice dintre cei doi, moartea lui Beatrice in 1290 l-a inspirat sa scrie La Vita Nuova (Viata noua), o autobiografie psihologica si spirituala sub forma unei combinatii de sonete si ode cu comentarii in proza, care descriu cele trei stadii ale iubirii lui pentru Beatrice. Lucrarea este unica in literatura medievala, imbinand liricul si filozoficul intr-o naratiune pe masura maretiei poetului. Alte lucrari importante ale lui Dante sunt Convivo (Banchetul), semnificativ pentru utilizarea prozei italiene in locul limbii latine rezervate meditatiilor serioase; De Vulgari Eloquentia (Elocventa limbii comune) care precizeaza scopurile si mijloacele de realizare a unei literaturi in limba vorbita; si De Monarchia (Despre monarhie), teoriile lui politice despre o buna guvernare, care presupune separarea Bisericii de stat.
Dante a devenit unul dintre cei mai invatati oameni din Europa, reflectiile lui despre lume si stiinta fiind sintetizate in monumentala sa Comedie, scrisa intre 1308 si 1321 (titlul avea sa fie completat cu Divina in secolul al XVI-lea). Amploarea planului lui Dante era unica si fara precedent: dorea sa dramatizeze intr-un singur poem in termeni personalizati cosmologia crestina si doctrinele care au modelat vederile lumii medievale. Lucrarea sa intitulata Comedie reflecta atat procesul poemului de la pacat la mantuire, cat si stilul lui Dante, diferit de grandoarea formala a epicului si tragicului. Recurgand la un limbaj direct si colocvial, poemul reuseste sa surprinda toate aspectele experientei umane - tragicul si comicul -intr-o maniera care defineste epicul ca pe o calatorie interioara, spirituala catre intelegerea deplina a lui Dumnezeu si a universului. Desi Comedia poate fi citita si ca un tratat alegoric, si teologic, principala sa forta deriva din naratiunea lui Dante, pelerinul pierdut in padurea intunecoasa in cautarea caii drepte. Peregrinarile sale il poarta printre cele trei segmente ale vietii crestine de dupa moarte, infernul, purgatoriul si paradisul, intr-o povestire care este in acelasi timp relatarea unei mari aventuri si calatoria interioara a unui suflet dornic sa-si afle mantuirea. Ceea ce deosebeste Comedia de alte meditatii religioase este claritatea viziunii lui Dante, populata de figuri istorice. Relatarile lor, redate cu simpatie si umor, dar si cu admiratie si respect, nu pierd niciodata din vedere elementul uman al faptelor si efectul lor asupra lui Dante, in inaintarea lui catre iluminare. Sustinand ca Dante ar trebui sa fie considerat pe drept cuvant parintele literaturii moderne, Erich Auerbach scrie: Dante a fost primul care a surprins ceea ce Antichitatea clasica a configurat foarte diferit, iar Evul Mediu deloc: omul, nu ca erou legendar indepartat, nu ca un reprezentant abstract sau anecdotic al unui tip etic, ci omul asa cum il stim in realitatea sa istorica, individul concret in unitatea si ansamblul sau; si in aceasta privinta a constituit un model pentru toti cei care au infatisat oameni, indiferent daca tratau un subiect istoric, mitologic sau religios, caci, dupa Dante, mitul si legenda au devenit si ele istorie. Chiar si atunci cand au realizat portrete de sfinti, scriitorii s-au straduit sa redea adevarul vietii, cu concretete istorica, deoarece si sfintii erau o parte a procesului istoric.
Asa cum am vazut, legenda crestina a inceput sa fie tratata ca o realitate istorica imanenta; artele s-au straduit sa reflecte unitatea perfecta intre spirit si trup, intretesuta in destinul uman si in ciuda schimbarii gusturilor si a tehnicilor artistice, aceasta stradanie a dainuit pana in zilele noastre, infruntand nenumarate pericole si vicisitudini. In pofida tendintei alegorice de a-l vedea pe Dante in poem ca pe un om oarecare, specificitatea lui si legatura dintre taramul spiritual si cel divin, exprimata de lumea oferita cititorilor sai, este izvorul marii forte a poemului si a capacitatii sale neintrerupte de a impresiona publicul. In calatoria sa, ghidat mai intai de spiritul lui Vergiliu si apoi de cel al lui Beatrice, Dante abordeaza chestiunile morale esentiale ale pacatului si credintei din perspectiva fortei supreme care guverneaza destinul omului, dincolo de cel individual. Comedia transcende limitele imaginatiei artistice surprinsa in poezia care este, la randul sau clara, precisa, serioasa si sublima. Geniul structural al lui Dante, dezvoltarea unui stil poetic flexibil, capabil de o gama larga de efecte si plasarea experientei umane in centrul poemului sau in paralel cu contemplarea chestiunilor esentiale ale existentei si-au pus pecetea asupra intregii literaturi ulterioare din Occident. A fost, asa cum l-a numit pe drept cuvant Boccaccio, Daruitorul.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

infernul boccaccio viata noua convivo banchetul de monarchia
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2017 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1585 (s) | 35 queries | Mysql time :0.016027 (s)