News Flash:

De ce a murit Ion Creanga

16 Aprilie 2015
4700 Vizualizari | 0 Comentarii
La putin peste 40 de ani, Creanga putea fi vazut vara pe prispa bojdeucii din Ticau, rasturnat intr-un pat rustic, din care se scula greoi, in camasa deschisa la piept, in pantaloni si papuci, cu abdomenul revarsat peste cingatoare. Drumurile zilnice din Ticau pana la scoala din Pacurari il oboseau peste masura. Oboseala nu era numai a corpolentei. Daca ”Amintirile…” si ”Povestile” il adusesera la lumea copilariei mai intai ca material literar, o imprejurare ereditara il intoarce insa cu adevarat la Humulesti, langa amintirea Smarandei.

Anul 1889 nu fusese unul bun pentru Ion Creanga. Vestea mortii lui Eminescu il doborase, dupa cum spune G. Calinescu: „Fu vazut plangand ca un copil si adormind cu cartea de poezii a lui Eminescu. Presimtirea mortii se innegri si mai tare in inima lui. De acum el se gandi cu seriozitate la stingere si-ncepu sa-si puna intrebari asupra vietii viitoare. Ca diacon, nu prea se gandise la astfel de lucruri, luat de necazurile vietii, si nici seminarul nu avea obiceiul sa rascoleasca sufletul cu niste probleme care nu trebuie popilor de tara.” Mama care murise de peste 15 ani, ii lasase o mostenire genetica greu de dus. Smaranda se sfarsise probabil extenuata de lesinurile provocate de epilepsie. Subrezenia ei nervoasa incepe sa o simta si Ion Creanga.

Vezi si Scriitorul Ion Creanga aniversat la Iasi

Ameteli ingrijoratoare si chiar prabusiri de-a-npicioarele oriunde, acasa, la scoala, in oras, ii impun din 1880 concedii medicale din ce in ce mai lungi: o luna, doua, trei, sase, in timpul carora se lasa afumat cu buruieni si imbaiat medical. Nici apele Slanicului nu mai aveau efect. ”Boala copiiilor” era la el, cum fusese si mama sa, o boala de adult. Nevrand sa slabeasca, asa cum il sfatuisera medicii, mananca mult si bea cu donita(vas mare). Corpul incepe sa arate semne de slabiciune, obrazul inca plin si rumen i se imbacseste.

Vezi si Scrisoarea lui Ion Creanga catre Elena Creanga-Chitei


Chiar si firea, mereu voioasa, i se schimba, sarind de la o extrema la alta, de la exuberanta la depresie si invers. Umorul ii ramane de neatins. Cand un atac face sa se creada ca a murit, unele ziare bucurestene dau stirea insotind-o cu elogii. Ion Creanga citindu-le spune: ”Daca atata era sa-mi fie toata jelania dupa moarte, imi pare bine ca n-am murit inca- si deie Dumnezeu sa mor cand m-or gasi oameni carora sa le pese ceva mai putin de unul ca mine!” Aspectul fizic i se schimba in rau. Nuanta de par si barba i se stinge, se ingrasa, iar hainele par a nu-l mai cuprinde. Scrisul merge din ce in ce mai greu. In 1887, Titu Maiorescu intr-o scrisoare catre Romania Juna de la Viena care il numise pe marele povestitor printre membrii ei de onoare, spune: „Poate ar mai scrie si I. Creanga(institutor la Iasi) ceva, dar este bolnav.(A devenit epileptic: nu prea avem noroc cu oamenii nostri de talent)”. Concediile lui Creanga i se aproba de acum nu pe cateva luni, ci pe cate un an, atat de mult i se inrautatise starea de sanatate.

In 31 decembrie 1889, pe la ora pranzului Ion Creanga se duce in oras si intra in tutungeria fratelui sau Zahei, ”o pravalie intunecoasa si urata, cu o mica odaita in fund dand spre o curte murdara”. Nu exista, din amintirile contemporanilor, amanunte sigure despre scopul acestei iesiri in oras si felul in care s-a derulat tragicul eveniment. In tutungerie se afla Zahei si aici Creanga a avut o noua criza de epilepsie si un atac de apoplexie, decedand pe loc. Seara, vestea mortii s-a raspandit in Iasi. ”Scriitori precum Creanga nu pot aparea decat acolo unde cuvantul e batran si echivoc si unde experienta s-a condensat in formule nemiscatoare. Era mai firesc ca un astfel de prozator sa rasara peste cateva veacuri, intr-o epoca de umanism romanesc. Nascut cu mult mai devreme, Ion Creanga s-a ivit acolo unde exista o traditie veche si deci o specie de eruditie, la sat, si inca la satul de munte, de dincolo de Siret, unde poporul e neamestecat si pastrator.” (G. Calinescu)

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

creanga bojdeucii ticau pat rustic greoi pacurari oboseala ion creanga
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1510 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014302 (s)