News Flash:

De ce a murit Iuliu Maniu

6 Februarie 2015
1008 Vizualizari | 0 Comentarii
La 5 februarie se comemoreaza moartea, in inchisoarea de la Sighet, a marelui patriot roman, unul dintre principalii artizani ai Marii Uniri, Iuliu Maniu. Marele lider taranist e unul dintre singurii conducatori ai Romaniei care si-a respectat principiile pana la capat: „Nicio jertfa nu e prea mare cand este pentru neam si adevar”.

Cauzele decesului lui Iuliu Maniu sunt multiple. Hrana proasta si putina pe care o primeau detinutii politici, inclusiv Maniu care avea aproape 80 de ani, a contribuit la slabirea fizica a tuturor celor inchisi la Sighet. Ca in cazul detinutilor din lagarele naziste, gardienii comunisti ofereau prizonierilor hrana cu extrem de putine calorii, in speranta ca se vor stinge mai repede. Supa era cel mai adesea apa chioara, rareori mai plutea cate o mica leguma.

Delicatesa era o bucatica tare de buza paroasa de vita. Cardinalul Iuliu Hossu relateaza ca medicul inchisorii nu a oferit vreun de tratament medical suferinzilor. Uneori, cei grav bolnavi obtineau cate o imbunatatire a regimului alimentar. De exemplu, primeau cartofi. Ioan Suciu, „episcopul tineretului”, a primit hrana putin mai buna decat cea pe care o primeau detinutii obisnuiti abia in momentul in care corpul sau nu o mai putea asimila. La toate acestea se adauga frigul accentuat de zidurile groase ale vechii inchisori austriece, gerul din nordul Romaniei devenind deseori ucigator. Celula lui Iuliu Maniu de la parter isi arata si azi, in cadrul muzeului, toata hidosenia. Un pat de fier, cu o saltea desirata, cu zabrele groase, intunecata si cavernoasa – acesta este aspectul celulei in care, in februarie, frigul devine mortal. Iuliu Maniu era cat pe ce sa aiba o soarta similara cu ceilalti detinuti: sa treaca la cele vesnice fara sa aiba macar o lumanare la cap sau sa fie cineva langa ei care sa rosteasca o rugaciune, scriu cei de la istorie-pe-scurt.ro.

Vezi si A fost Iuliu Maniu inmormantat in comuna Giulesti?

Nicolae Haralambie Carandino (1905-1996), jurnalist si fost coleg de detentie cu marele taranist isi aminteste: ”Iuliu Maniu suporta in inchisoare acelasi climat de noblete in care toata viata se complacuse. Nici o sovaiala, nici o slabiciune la acest batran care prefera sa moara in inchisoare decat sa fie presedinte al consiliului care sa gireze, el, democratul de o viata, un regim de sclavie. Agonia lui Maniu a durat cateva zile. Constient ca moare, privea in gol si bolborosea cuvinte pe care ne straduiam sa le pricepem. Ultimele cuvinte pe care le-a rostit le-am auzit discret: «Ce frumoasa femeie era Clara!» (iubita din tinerete a lui Maniu). Cata tristete te cuprinde si numai la aceste cuvinte intime ale marelui Om care a sacrificat totul pentru a putea sa-si indeplineasca destinul fata de patrie…”.

Vezi si Rugamintea pentru " tinerimea romana" a lui Iuliu Maniu

„Am avut un regim odios, fara cearceafuri, fara perine cu saltea de paie curata”. Pe Carandino l-au mutat paznicii cu Maniu ca sa-l ingrijeasca. „Imbatranise”. Ultima plimbare la aer s-a desfasurat scos de subtiori, tarat pur si simplu de Carandino si un alt coleg, Bornemisa. Preotul greco-catolic, Alexandru Ratiu, l-a informat pe Carandino prin „teava de calorifer” , despre prezenta sa acolo si i-a promis ca in noiembrie (1952) va intra in celula lui Maniu. Cu ajutorul unui paznic bihorean Pascu Florian – numit de detinuti Picolo – preotul a intrat in graba la Maniu si l-a spovedit si i-a dat dezlegarea crestina. „Era foarte slabit”. „Maniu tremura de frig, avea numai o patura cazona, de inchisoare, dar a fost foarte fericit ca a putut sa se spovedeasca. Afland vestea ca va fi spovedit, se sculase de dimineata, si-a spus rugaciunile si a asteptat cu nerabdare preotul. Iar dupa spovedanie a rostit impacat: Acum pot sa mor”.

Gheorghe Rata, un alt fost detinut de la Sighet spune: „Badea Iuliu – cum i se adresau cei apropiati – avea aproape 80 de ani, a stat in celula igrasioasa si rece de la Sighet, care i-a instalat in organism un reumatism poliarticular acut, facandu-i imposibile miscarile si chiar ridicarea din pat. De aceea a facut numeroase escarte care s‑au infectat, au devenit purulente si mediu de inmultirea viermilor, ceea ce l-a determinat pe comandant sa apeleze la un voluntar gata sa-l ingrijeasca, urmand, deci, sa imparta aceeasi celula cu Iuliu Maniu”. A raspuns apelului Ioan Rata Tarciz, care a stat in aceeasi celula cu Maniu timp de sase luni, ingrijindu-l cu multa dragoste si devotament, curatindu-i ranile si ajutandu-l sa le vindece, cu toate ca acesta a continuat sa fie imobilizat la pat din cauza slabiciuni.

Preotul Alexandru Todea spune: „In 1953, prin luna ianuarie, Carandino imi spunea ca Maniu e foarte grav bolnav si ca el crede ca e vorba de sfarsit si vrea sa se marturiseasca. Profitand de un gardian bun, dupa ce Maniu s-a pregatit, in prealabil, spunandu‑si rugaciunea, am ridicat naframa cu matura in mana stanga si am tinut-o in loc de toiag arhieresc si am spus cuvintele: «Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru, Iisus Cristos, cu darul si indurarile iubirii, sa va ierte, domnule Maniu, de pacatele dumneavostra, iar eu, nevrednicul preot, prin puterea care mi s-a dat, va iert de toate pacatele. In numele Tatalui, al Fiului, al Sfantului Spirit, Amin!»”.Iuliu Maniu a murit pe 5 februarie 1953. Trupul a fost inmormantat intr-un loc necunoscut, ori in zona Giulesti, ori in cea a Cimitirului Saracilor de pe malul Tisei.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

moartea sighet patriot roman marii uniri iuliu maniu leguma bolnavi
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2446 (s) | 34 queries | Mysql time :0.085250 (s)