News Flash:

De ce a renuntat Stalin la superspionul Richard Sorge

2 Decembrie 2013
1316 Vizualizari | 0 Comentarii
Cartea de fata, The Case of Richard Sorge, publicata de editura Harper and Row din New York, este opera a doi profesori universitari de la Universitatea Oxford. Primul dintre ei, istoricul britanic F. W. Deakin este fostul presedinte al lui St. Anthony College de la Oxford. Tot el este autorul cartii The brutal friendship-Mussolini, Hitler and The fall of italian fascism. Al doilea autor al cartii este G. R. Storry, conferentiar la Otaru College din Hokkaido, Japonia si cadru didactic titular la Universitatea Oxford. Ambii autori au efectuat multiple calatorii de documentare la Tokyo si la New York pentru interviuri cu cei care l-au cunoscut sau l-au anchetat, judecat si condamnat pe Sorge.
Aceasta lucrare este considerata de istorici drept cea mai completa si documentata biografie a lui Richard Sorge. El s-a nascut la 4 octombrie 1895, in suburbia Surahani a orasului Baku din Imperiul Rus (azi Republica Azerbaidjan). Tatal sau, Albert Sorge, era inginer miner neamt, trimis sa lucreze in zona petrolifera a Caucazului. Mama sa, Nina Semionovna Kobeleva, era rusoaica. Bunicul sau, Friederich Sorge, a fost secretarul lui Karl Marx, amanunt de mare importanta pentru stapanii de mai tarziu de la Kremlin. Sorge si-a petrecut copilaria in imprejurimile orasului Baku pana la retragerea in Germania a tatalui sau, decedat in 1907.
In anul 1914, Richard Sorge se inroleaza in armata imperiala germana si participa la Primul Razboi Mondial unde este ranit de doua ori, ultima oara atat de grav incat este decorat cu Crucea de Fier. In 1918, Sorge adera la organizatia ilegala a Partidului Comunist German, infiintat de Rosa Luxemburg si Karl Liebnecht, iar in 1919 se muta la Hamburg unde obtine doctoratul in stiinte politice la Universitatea din Hamburg. La inceputul deceniului urmator, Sorge este recrutat in sectia „M” a Partidului Comunist German, un departament ilegal de recrutare a cadrelor comuniste cu influenta in sindicatele muncitorilor germani. El devine jurnalist si activist politic la ziarul partidului si, in aceasta calitate, participa la sedintele Cominternului organizate in alte tari.
Inceputul. In anul 1925, Sorge devine membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si intra in vizorul politiei germane si al ofiterilor recrutori ai spionajului sovietic, iar trei ani mai tarziu, Sorge devine membru al serviciului sovietic de informatii Glavnoe Razvedivatelnoe Upravlenie (G.R.U.), adica directia de spionaj a Armatei Rosii. Fiind deja un jurnalist consacrat, Sorge este trimis la Shanghai sub acoperirea de reprezentant al presei germane pentru studiul agriculturii Chinei. In realitate, misiunea lui in China era sa culeaga informatii privind planurile expansioniste ale japonezilor din Manciuria si, mai ales, in ce directie planuiau acestia sa actioneze: spre nord, invadand Siberia sau spre sud, cu ocuparea Chinei si a Pacificului de Vest.
Sub acoperirea de jurnalist, Sorge a construit o retea de agenti si de specialisti intre orasele Mukden din Manciuria si Canton din sudul Chinei. In aceasta retea Sorge a recrutat si un cetatean japonez, Ozaki Hotsumi, care avea contacte valoroase in guvernul Japoniei. In ianuarie 1933, Sorge este rechemat la Moscova, unde i se da o noua misiune, de data asta la Tokyo. Pentru obtinerea unui pasaport german, Sorge se inscrie la 1 octombrie 1934 in partidul nazist si cere scrisori de acreditare ca jurnalist in Japonia de la marile trusturi de presa din Germania. Directorul ziarului „Tagliche Rundschau” ii da lui Sorge o scrisoare de recomandare catre Eugene Ott, atasatul militar de la Ambasada Germaniei la Tokyo. Acest contact va reprezenta principala bresa sovietica in relatia Germaniei lui Hitler cu Japonia imperiala, intrucat acest atasat militar va deveni curand ambasadorul german din Japonia. Eugene Ott il face pe Sorge un membru neoficial al personalului Ambasadei cu acces la materiale de importanta strategica primite de la Berlin.
Prin agentul japonez Ozaki Hotsumi recrutat de Sorge in China, cei doi reusesc sa stabileasca legaturi directe cu printul Fumimoro Konoye, primul-ministru al Japoniei. Asta reprezinta a doua bresa a spionajului sovietic intrucat reteaua Sorge va reusi sa influenteze strategia japoneza de invadare a sudului Asiei in adancul Indo-Chinei si a Pacificului occidental impotriva coloniilor Angliei, Olandei si S.U.A. In acest fel, strategiile principalilor dusmani ai URSS erau transmise prompt Kremlinului de catre Richard Sorge. In luna mai 1941 soseste la Tokyo colonelul Ritter von Niedermayer, de la care Sorge afla ca Hitler tocmai ordonase inceperea rapida a razboiului cu URSS, deoarece Hitler credea ca poporul german va fi imposibil de convins sa lupte impotriva URSS dupa terminarea razboiului cu Anglia.
Mai mult chiar, Sorge afla de la acest demnitar inalt venit de la Berlin ca Hitler l-a trimis in Anglia pe Rudolf Hess, adjunctul lui Hitler in partidul nazist, cu sarcina de a cadea la o invoiala cu Churchill inaintea invadarii URSS. Aceasta informatie strategica este trimisa prin radio la Kremlin, astfel ca Sorge apare acum ca fiind pentru Stalin a doua sursa, dupa englezul Philby, asupra motivelor ascunse ale zborului intempestiv al lui Hess in Anglia, act in plin razboi anglo-german, care uluise lumea de atunci. Ca acoperire, Hitler il declarase public pe Hess ca fiind nebun si multi contemporani au acceptat aceasta versiune, scrie piatza.net.
Potrivit declaratiilor lui Sorge, cel mai bun produs livrat Moscovei de reteaua Sorge a fost harta exacta a Ordinului de Lupta al Armatei Imperiale japoneze, numarul si indicativele diviziilor japoneze, locatia lor exacta si numele comandantilor de divizii (pag. 227). Acest comprehensiv ordin de lupta este citat pana in zilele noastre ca o realizare tehnica considerabila in arta spionajului. La inceputul luptelor din Pacific, fortele militare anglo-americane au descoperit cu uimire ca URSS a posedat cele mai detaliate informatii ale ordinului de lupta japonez, datorita activitatii lui Sorge din iarna anului 1940-1941. La 15 mai 1941, Sorge l-a informat pe Stalin prin radio privind ziua si ora exacta a inceperii invaziei URSS de catre cele 190 de divizii germane.
Stalin, cel mai bine informat dintre liderii aliati
Istoricii militari considera ca realizarea cea mai importanta a lui Sorge a fost notificarea Kremlinului ca Japonia nu va ataca URSS-ul, ci se va indrepta spre sud contra Chinei. Aceasta informatie strategica a condus la decizia cardinala a lui Stalin din 26 mai 1941 de a transfera 250.000 de soldati sovietici din Siberia spre Moscova pentru a tine piept asediului ei de catre trupele germane. In opinia istoricilor militari occidentali, acesti 250.000 de soldati odihniti, echipati cu haine de iarna (nemtii fiind in uniforme de vara la minus 40 de grade!), au salvat Moscova de sub asediul german si au fost in stare sa puna umarul la contraofensiva organizata de generalul Jukov dupa despresurarea Moscovei. A fost prima mare infrangere militara suferita de Germania pana atunci si a avut un ecou imens in Europa acelor vremuri.
Din acest motiv, batalia pentru Moscova ocupa in istoria lumii primul loc in ordinea importantei, avand sapte milioane de combatanti, care s-au infruntat pe viata si pe moarte in conditiile unei ierni neobisnuit de grele chiar si pentru rusi. In 1942, la Stalingrad, s-au infruntat patru milioane de combatanti, ocupand locul doi in istoria artei militare, iar locul trei este ocupat de batalia pentru Berlin la care s-au luptat, de ambele parti, 3,5 milioane de combatanti.
Sa mai mentionam faptul ca sub zidurile Moscovei au pierit atunci 926.000 de sovietici, o cifra egala cu totalul pierderilor anglo-americane in tot razboiul mondial. Fara contributia lui Sorge, Moscova ar fi putut sa cada in mainile nemtilor, iar consecintele ar fi fost imprevizibile, atat in privinta duratei razboiului, cat si a sortii rezervate invingatorilor. Sa nu uitam ca guvernul sovietic, toata administratia URSS si Corpul Diplomatic fusesera evacuate din Moscova la Kuibisev pentru ca putini sperau ca Moscova va rezista trupelor care ocupasera Parisul.
„Dosarul Richard Sorge”, in trei volume
Pe 15 octombrie 1941, Richard Sorge cere, printr-o radiograma trimisa Biroului 4 al Armatei Rosii, permisiunea sa se intoarca acasa, intrucat avea 11 ani de activitate neintrerupta si fara un singur concediu, desi „strainii respectabili” acreditati la Tokyo au primit concediu la fiecare trei ani de munca. Trei zile mai tarziu, Sorge este arestat de politia japoneza. Locuinta sa din Tokyo este minutios perchezitionata. Unul cate unul sunt arestati toti agentii din reteaua sa de spionaj. Procuratura avea banuieli ca Sorge era un agent dublu, nazist si sovietic, desi impresia facuta de Sorge asupra coloniei germane din Tokyo era aceea ca el nu era nici nazist, nici de stanga, fara angajamente ideologice, excentric in comportament, amator de bautura si femei. Nu exista probe documentare care sa confirme ca Sorge a fost un agent dublu. „Natura muncii sale de jurnalist politic in cadrul colectivului permanent al Ambasadei Germaniei si chiar serviciile sale ocazionale de curier oficial al Ambasadei germane nu confera greutate unei anchete in aceasta directie” (pag. 336).
Autorii cartii au identificat doua surse in masura sa faca un pic de lumina in legenda de dublu agent a lui Sorge. Prima sursa o reprezinta memoriile postume ale lui Walter Schellenberg, seful Serviciilor germane de Siguranta. Acesta insista categoric pe ideea ca Sorge a trimis rapoarte de informatii la Berlin si valoarea lor era asa de mare incat in anul 1940 autoritatile germane de Siguranta l-au protejat pe Sorge de la o ancheta grea, efectuata de partidul nazist asupra trecutului sau. Autorii cartii atrag atentia asupra faptului ca Sorge l-a inlocuit ocazional pe seful local al Agentiei Germane de Presa de la Tokyo, dr. Rudolf Weise, cand acesta era plecat din Tokyo. Exista indicii ca insusi Weise avea legaturi cu serviciile germane de informatii, care apar posibile in timp de razboi la orice jurnalist strain. In mod logic, mai multe detalii incriminatorii ar fi trebuit sa apara intr-o forma sau alta la ancheta deschisa de serviciile germane de Siguranta dupa arestarea lui Sorge de catre japonezi.
A doua sursa identificata de autorii cartii a fost o chitanta semnata de Sorge pentru fonduri platite acestuia de Franz Huber, atasatul politiei germane la Tokyo. Asta se poate explica prin faptul ca in anumite ocazii trebuie sa-i fi fost convenabil lui Sorge sa-i faca lui Huber un anumit serviciu de natura informationala. Concluzia autorilor cartii este una lapidara: „In lumina documentelor existente, credibilitatea acestei teorii plauzibile de agent dublu nu poate fi demonstrata sau respinsa” (pag. 334).
O buna parte din paginile cartii sunt consacrate perioadei in care Sorge s-a aflat la inchisoarea Sugamo pe parcursul anchetei judiciare, poate si din cauza existentei unui dosar de trei volume, intitulat „Dosarul Richard Sorge”, la care autorii cartii au avut acces nelimitat. In plus, procurorul Yoshikawa, care a instrumentat acest dosar, a dat ulterior un interviu „in extenso” unuia dintre autorii cartii de fata. Fenomenala capacitate de seductie a lui Richard Sorge l-a ajutat intreaga sa viata. Insusi procurorul de instructie Yoshikawa, un om rafinat si cu o lunga experienta judiciara, pare sa-si fi gasit nasul in persoana dr. Sorge. Altminteri, autorii cartii nu pot descifra intelesul termenilor admirativi prin care acesta l-a descris pe Sorge: „In intreaga mea viata n-am mai intalnit vreodata pe cineva asa mare ca dr. Sorge” (pag. 276). Inspectorul de politie Ohashi de la Inalta Politie Speciala a Japoniei, intervievat de o revista japoneza, in anul 1961, a avut cuvinte calde pentru Sorge, afirmand chiar ca relatiile sale amicale cu inculpatul i-a atras ostilitatea sefilor sai.
Interogarea lui Sorge s-a desfasurat pe parcursul a 47 de sedinte, fiecare dintre ele durand ore nesfarsite. Demne de citat „in corpore” sunt cuvintele prin care procurorul Yoshikawa l-a adus pe Sorge in situatia limita de a face marturisiri complete. Mai intai i-a prezentat acestuia confesiunile scrise ale agentilor din reteaua sa de spioni, aflati in stare de arest in aceeasi inchisoare. Dupa ce l-a lasat sa termine lectura acelor confesiuni scrise de oamenii lui, procurorul l-a incoltit pe Sorge cu urmatoarele vorbe: „Cum ramane cu obligatiile dumitale de fiinta omeneasca? Oamenii dumitale care si-au riscat propriile lor vieti pentru a lucra cu dumneata au marturisit si spera probabil prin asta sa-si usureze sentinta, oricat de putin posibil. Ca lider al acestora ai de gand sa-i abandonezi in voia sortii? Daca as fi in locul dumitale eu as marturisi…” (pag. 269). In mod neasteptat, Sorge a cerut hartie si un creion. Pe acea coala de hartie, Sorge a scris urmatoarele cuvinte in limba germana: „Am fost un comunist internationalist din anul 1925″. Apoi a facut ghem foaia de hartie si a aruncat-o in celalalt colt al camerei. S-a ridicat in picioare si a inceput sa mearga agitat dintr-un colt in altul al camerei. La fel de neasteptat a izbucnit in lacrimi: „Sunt invins, pentru prima data in viata mea, sunt invins!”. Restul este istorie. Potrivit anchetatorilor japonezi, Sorge nu si-a imaginat nici o clipa ca ar putea primi ca sentinta, pedeapsa capitala.
„Numitul Richard Sorge este necunoscut noua”
Procurorul Yoshikawa si inspectorul de politie Ohashi i-au cerut lui Sorge cate un autograf ca amintire, pe care l-au obtinut in forma unui text olograf de apreciere a modului amabil in care a fost anchetat. La 29 septembrie 1943, Tribunalul Penal a emis sentinta de condamnare la moarte prin spanzuratoare a lui Sorge si a lui Ozaki Hotsumi. Ceilalti membri ai retelei au fost condamnati la inchisoare pe viata si au fost eliberati de americani, la ocuparea Japoniei de catre S.U.A. De remarcat trecerea unui an de la pronuntarea sentintei capitale si pana la executarea ei, la data de 7 noiembrie 1944, ziua nationala a URSS. Explicatia acestui decalaj de un an este data de generalul Tominaga, viceministru al Apararii Japoniei in perioada razboiului. Intrebat in anul 1957 intr-un interviu, despre acest decalaj, Tominaga a raspuns vizibil iritat: „Noi am propus de trei ori Ambasadei URSS la Tokyo sa-l predam pe Sorge rusilor in schimbul unui prizonier japonez aflat la ei si de trei ori am primit acelasi raspuns: «Numitul Richard Sorge este necunoscut noua»”. Abia dupa 20 de ani de la moartea sa, Richard Sorge a fost recunoscut public de catre guvernul URSS, care, pe 6 noiembrie 1964, i-a conferit post-mortem titlul de Erou al Uniunii Sovietice, cea mai inalta distinctie a tarii. S-a tiparit un timbru postal cu portretul lui Sorge, iar numele lui a fost dat unei strazi din Moscova si unei nave maritime de transport.
Explicatia gasita de istorici la aceasta nedreptate facuta lui Sorge este aceea ca, pentru Stalin, Richard Sorge era inca un martor nedorit al neglijentei sale criminale fata de iminenta invazie a tarii sale de catre Germania hitlerista. In sprijinul acestei explicatii este adus argumentul ca marii spioni sovietici din timpul razboiului care s-au intors in URSS au fost aruncati de Stalin in inchisoare, ca de exemplu, Leopold Trepper, seful retelei de spionaj „Orchestra Rosie”, si colaboratorii lui, Sisi Duebendorfer, Rado si altii care n-au fost eliberati decat dupa moartea dictatorului. In anul 1956 s-a constituit in Japonia „Asociatia de ajutorare a familiilor celor sacrificati in procesul Ozaki Hotsumi”. Aceasta asociatie a colectat banii necesari pentru piatra funerara a mormantului lui Richard Sorge din Tokyo, pe care au fost inscrise urmatoarele cuvinte: „Aici doarme un luptator curajos care si-a dedicat viata sa contra razboiului, pentru pace in lume”
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

sorge stalin
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1664 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013495 (s)