News Flash:

De ce nu a fost profesor universitar Constantin Noica?

26 Ianuarie 2014
2120 Vizualizari | 0 Comentarii
Asemenea altor congeneri atrasi de mirajul universitarului Nae Ionescu, Constantin Noica (1909-1987) parea si el ca se indreapta spre vocatia de ganditor la catedra, desi nu a fost adoptat de acesta, asemenea lui Mircea Vulcanescu sau Mircea Eliade. Absolvent al facultatii de filosofie si litere din Bucuresti (1931), remarcandu-se printre „criterionisti” – alaturi de  unii dintre ei imbratisand ideologia nationalista, de tip „legionar”, desi el nu s-a inrolat efectiv  in gruparea din urma–, intra dupa casatoria cu englezoaica Wendy Muston (1934) intr-un soi de letargie intelectuala, retras la Sinaia, in vila socrilor, si traind mai mult din traduceri usoare (de regula romane politiste) si gazetarie. Abia in 1938 reuseste sa ajunga pentru o specializare la Paris, cu o bursa a statului francez, dupa care, revenit in tara, isi sustine doctoratul in mai 1940. Cateva luni mai apoi pleaca la Berlin, ca referent la Institutul Romano-German, in vremea guvernarii lui Antonescu cu legionarii lui Horia Sima, pentru ca sa se intoarca in primavara lui 1941.

Vezi si Ultimii ani de viata ai lui Constantin Noica  
Insa peste numai doi ani este scos la concurs postul de conferentiar la catedra de Filozofia istoriei si culturii, la care C. Noica isi va depune candidatura, alaturi de Mircea Eliade  si Ion Zamfirescu (acesta facuse parte din echipele de cercetare sociologica ale lui D. Gusti, fiind totodata si cumnat cu Constantin Rarincescu (decan la facultatea de drept). Consiliul profesoral din 24 noiembrie 1943 stabileste comisia, alcatuita din D. Gusti (presedinte), L. Blaga, N. Bagdasar, M. Ralea si Gh. Oprescu. In cele din urma, M. Eliade – care fusese suplinitor al conferintei de Metafizica, pe langa Nae Ionescu (intre 1936-1937) – se retrage din competitie, deoarece se afla din acel an pe postul de consilier cultural in cadrul Legatiei Romane din Lisabona. In aceste imprejurari, la 3 februarie 1944, membrii comisiei iau in discutie activitatea stiintifica a celor doi ramasi in cursa.

Vezi si Romanii in viziunea lui Mircea Vulcanescu, Emil Cioran si Constantin Noica 
In vreme ce L. Blaga apreciaza ca Noica „este un filosof adevarat, prin structura sa spirituala, prin temperament si pregatire”, iar Zamfirescu este un „cugetator agreabil, uneori cam gazetaresc”, notand pe primul cu 20 si pe celalalt cu 18, D. Gusti procedeaza invers, notand cu 17, respectiv 18, ceilalti membri ai comisiei neacordand nicio nota lui Noica – desi au aprecieri pozitive asupra lui –, pe motiv ca activitatea stiintifica a acestuia nu se potriveste cu tema conferintei. Astfel, C. Noica nu va mai fi admis la examen, desi Lucian Blaga face o intampinare-protest, dar care nu va fi luata in seama de comisie. Ramas singur in competitie, I. Zamfirescu trece examenul oral si probele practice, fiind proclamat admis cu nota 17,57 si numit conferentiar provizor la 21 martie 1944.
sursa: Lucian Nastasă, Suveranii universităţilor româneşti, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2007, pag. 442-443/istoriiregasite
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

nae ionescu constantin noica ganditor catedra mircea vulcanescu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1602 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013012 (s)