News Flash:

De ce suntem nostalgici dupa Ceausescu

11 Noiembrie 2013
1912 Vizualizari | 0 Comentarii
Timpuri in care nevoile de baza erau rationalizate, controlate, refuzate, obtinute numai prin umilinte. Timpuri in care perspectiva era opaca. Timpuri in care libertatea era doar termenul din cartile de istorie pentru care au luptat stramosii nostri. Timpuri in care nu stiam ce se afla dincolo de ziduri, speriati constant de influenta nefasta a Occidentului. Timpuri in care nu aveai decat dreptul de a te supune. Cine le-ar putea regreta?

Tot mai multi romani sunt insa nostalgici in ziua de azi dupa regimul comunist, pentru ca Epoca de Aur, mitul ei, inca ii fascineaza pe multi. Siguranta serviciului, o casa, un concediu la mare sau la munte, siguranta si predictibilitatea vietii sunt tot atatea argumente ale celor care cred in mitul Epocii de Aur a lui Ceausescu. Specialistii in sociologie si psihologie considera ca resorturile interne care conduc la aparitia unor astfel de sentimente sunt explicabile in randul persoanelor de varsta a doua si a treia, dar greu de inteles in randul tinerilor. „Este o epoca pe care o regreta cei in varsta, cei de varsta a treia si dincolo de ea.

Este adevarat, erau niste avantaje – primeai o casa, plateai o chirie mica, asistenta medicala era gratuita, puteai, din salariile familiei, modeste, sa mergi la mare si la munte, dar marea problema era lipsa de libertate. Libertatea noastra nu exista. Nu puteai sa vorbesti, sa scrii, sa spui adevarul istoric. Din pacate, oamenii se lasa furati de acele avantaje, iar vremea cand nu se va mai regreta va fi atunci cand va disparea generatia mea. Iar tinerii de acum si urmasii lor nu vor mai sti acele vremuri decat din carti si nu le va mai regreta nimeni. Pentru ca sistemul comunist a fost, intr-adevar, un sistem odios“, a marturisit istoricul ploiestean Ion St. Baicu, in varsta de 79 de ani, pentru adevarul.ro.
De aceeasi parere este si Tiberiu Contiu Soitu, conf. dr. la catedra de Asistenta Sociala, in cadrul Facultatii de Filozofie si Stiinte Sociale Politice a Universitatii „Al. I. Cuza”. „Pentru cei de varsta a II-a este nostalgia mereu prezenta ce tine de tinerete. Aceea a fost perioada lipsita de griji, a copilariei, sau mai putin lipsita de griji, a tineretii. Unele dintre grijile specifice tineretii isi gaseau rezolvare mult mai usor atunci: grija pentru un loc de munca, pentru o locuinta. Amintirile din perioada tineretii lor le indica faptul ca atunci totul era mai bine, chiar daca bucata de paine era mai mica. Acum lipsesc si painea, si banii si copiii de langa casa“, spune Tiberiu Contiu Soitu. La fel crede si istoricul clujean Vasile Lechintan: „Oamenii aveau siguranta zilei de maine. Dupa ce terminat scoala stiau ca vor fi angajati si ca vor primi o locuinta, lucruri care azi sunt greu de obtinut“.
De ce sunt tinerii nostalgici
Surprinzator in Romania, spun specialistii, este ca unii dintre cei tineri pot sa se declare nostalgici. Pot s-o faca pe buna dreptate, plecand de la povestirile parintilor sau ale bunicilor si sa gaseasca in acele povestiri ceea ce considera ca le lipseste lor in acest moment, sau o pot face dintr-un fel de spirit nonconformist, care este asociat, de regula cu ideea de adolescenta, de tinerete. „Daca ne gandim la varstele pe care le au cei care se declara nostalgici astazi, supriza o constituie tocmai un anumit interval de varsta care raspunde in acest fel. La ei ar trebui sa cautam mecanisme mai complexe, nu numai psihologice, ci si sociologice. E posibil sa fie influentati de un curent la moda, precum anarhismul acum 100 de ani, care era diferit de a celorlalti si era «de purtat»“, continua Soitu. Restrictiile, problemele, duritatea regimului sunt lucruri care probabil s-au uitat prima data dupa ’89 sau au fost considerate achizitii normale ale libertatii. „Au trecut mai bine de 20 de ani de cand am exersat accesul la libertate si memoria este selectiva. Ceea ce a fost bine s-a pastrat mai curand in memorie decat ce a fost rau atunci. Ne-am obisnuit cu ideea ca putem sa mergem oriunde, desi ni se repeta periodic ca nu putem sa fim atat de liberi pe cat am dori. Un exemplu recent este respingerea accesului in spatiul Schengen sau vizele care au fost in discutie cu zece ani in urma“, adauga sociologul iesean.
Romania traieste, de cativa ani, o perioada de revenire la dificultatile economice si de alta natura, asociate cu criza economica. Manualele de psihologie arata ca nevoile de baza sunt cele avute in vedere in prim-plan in astfel de perioade. „Ajungem sa ne gandim la idei precum libertate in diversele sale forme abia dupa ce suntem mai mult sau mai putin satui fizic, ne-am hranit, avem caldura si celelalte. Faptul ca nu aveam caldura cu 20 de ani in urma s-ar putea sa fi uitat, faptul ca acum putem avea caldura, dar este extrem de scumpa, ne face sa ne gandim mai curand la costuri“, sustine Soitu.
Cine sunt nostalgicii
Specialistii sustin ca cei care regreta aceasta perioada din istorie fac parte din categoria celor care nu au simtit pe pielea lor adevaratele „beneficii“ ale sistemului sau a celor care astazi au o conditie sociala proasta. „Exista oameni care suspina adanc dupa acele vremuri, vremuri pe care le-ar vrea reinfiripate. Cine sunt ei? Sunt favorizatii regimului defunct, sunt batranii care isi declama apartenenta la o generatie robusta care a construit blocuri, uzine, tractoare si petroliere. Sunt cei care leaga comunismul de vitalitatea varstei lor tinere (si potente). Sunt cei care nu au cunoscut pe pielea lor «beneficiile» comunismului, insa apreciaza, din lecturi, «marele vis al omenirii»“, ii caracterizeaza pe nostalgici sociologul constantean Ionel Alexe din Constanta. Si mai exista o categorie de nostalgici. „Mai sunt si indivizii carora li se pare ca fericirea pe care o face posibila noua oranduire e mult sub nivelul celei (clandestine, dar intense) din comunism. «Sa citesti Ultima noapte de dragoste ori Cel mai iubit dintre pamanteni», spun ei, «sa vezi Vanatorul de cerbi, asta era fericirea insasi in anii 1980. Pe cand azi ce mai inseamna sa citesti o carte? Pierdere de timp». Dar degradarea sensului perceput de acesti oameni spune ceva nu despre comunism si lumea de dupa el, ci despre ei insisi. Ei s-au banalizat, nu cartile ori filmele bune. Intrebarile esentiale sunt tot acolo, insa fiinta lor s-a golit de dorinta si disponibilitate“, arata Alexe. Sociologul asigura insa ca nu avem motive sa fim nostalgici dupa Epoca numita de Aur de catre propaganda regimului Ceausescu, „in fapt o epoca de lemn putred si fier incins, o perioada de minciuni desantate si enorma deznadejde, de saracie cumplita, teroare si frica paralizanta“.
Ce ascunde nostalgia dupa Epoca de Aur: tineretea si siguranta zilei de maine
Atunci cand se vorbeste despre perioada de timp incadrata cronologic intre 1965-1989, societatea romaneasca, si in mod special persoanele aflate la pensie, se ancoreaza, parca automat, intr-un mit, pe care incetul cu incetul il induc si generatiilor viitoare – mitul epocii de aur. Popular, referirile la acea perioada sunt sintetizate prin expresia „atunci era mai bine“. Istoricii cred ca un posibil raspuns pentru aceasta atitudine plina de regrete a varstnicilor este aceea ca fiecare individ isi traieste propria-i Epoca de Aur -  tineretea. De aceea, raportandu-se la timpurile prezente, cand a devenit batran, iar sanatatea ii este subreda, rolul sau social este redus, iar individul se raporteaza cu nostalgie la vremea cand era tanar si totul era mai usor, indiferent de starea economiei sau a societatii.
Si istoricul clujean Vasile Lechintan crede ca in spatele acestei nostalgii se ascunde si regretul ca au trecut anii tineretii. „Oamenii sunt nostalgici dupa comunisti si pentru ca atunci erau in puterea varstei, erau tineri, iar parintii unora dintre ei traiau si familia era intreaga“, adauga Vasile Lechintan. De fapt, dintotdeauna, oamenii s-au raportat la o Epoca de Aur (a existat o epoca de aur, o varsta de aur in preistorie cand oamenii culegeau fructe, vanau si nu faceau mare efort, o epoca de aur a antichitatii grecesti, romane, a modernitatii etc), iar asta s-a datorat nevoii noastre continue de a avea modele la care sa ne raportam in vremurile actuale care ni se par confuze, dar care mai tarziu vor fi si ele „epoca de aur“.
Ambulantele nu mai veneau la varstnici
Un episod povestit de un varstnic din Ploiesti arata si modul in care regimul „purta de grija“ unora dintre cei care il regreta. Inainte de 1989, la Europa Libera, in fiecare seara se vorbea despre faptul ca ambulantele lui Ceausescu nu mai vin la apelurile persoanelor in varsta, pentru ca acestea nu mai contau pentru regim si erau sacrificate pentru a se face economii la carburanti. De parere ca nu avem motive sa regretam Epoca de Aur sunt si psihologii. „Regimul comunist din Romania este regretat in momentul de fata doar de cei care au avut beneficii materiale sau de oamenii care au au un nivel de cultura sub medie. La momentul respectiv nu puteam sa ne exprimam liber, iar totul era o constrangere din toate punctele de vedere. Clar, psihic eram afectati. Putem vorbi de efectul de turma in perioada aceea“, a spus psihologul George Visceleanu.
Se facea scoala si erau locuri de munca
In Epoca de Aur era intuneric noaptea in case, apa calda era o raritate, insa se facea scoala si toata lumea avea locuinte si locuri de munca, cred romanii la 23 de ani de la Revolutie. „Anii ’60-’70 au fost cei mai buni. In perioada respectiva imi aduc aminte ca am mers in concediu la mare, la munte, la inceput cu parintii, iar dupa, singur. In 1984 am primit casa de la stat, iar intretinera era maxim 250 de lei. Toata lumea avea atunci un acoperis deasupra capului si un loc de munca stabil. Acum, la 56 de ani ei sunt somer, iar nimeni nu vrea sa ma mai angajeze“, isi aminteste craioveanul Ilie Dumitru. In momentul de fata magazinele sunt pline, insa buzunarele sunt goale. „Din pacate, criza economica ne-a prins saraci si asa vom muri. Este adevarat ca in perioada comunista cumparam produsele alimentare mai mult pe sub mana. Acum le avem pe toate, dar nu ne permitem mai nimic. Locuri de munca nu mai sunt, case pentru tineri nu se mai construiesc, toate fabricile din oras au fost vandute, iar acum sunt in faliment. Este normal sa regretam Epoca de Aur“, a spus Petronella Ivanescu. Sociologul timisorean Marius Matichescu explica faptul ca nostalgia vine si pe fondul neimplinirilor din epoca actuala. „Locul de munca, locuinta erau oferite atunci de sistem, iar acum se obtin atat de greu. Trebuie retinut faptul ca aceste nostalgii se intalnesc la oamenii care intampina greutati acum“, a explicat sociologul Marius Matichescu.
Tinerii de 16-20 de ani nu au termen de comparatie
In ciuda ingradirii libertatii de exprimare si circulatie sau a cruntei lipse de optiuni de pe rafturile magazinelor, relativa siguranta a unui acoperis deasupra capului si a unui loc de munca, indiferent de aptitudini sau calitati, au fost suficiente pentru ca multi sa se gandeasca la anii de dinainte de 1989 ca la o perioada mai buna. „In momentul de fata, tinerii de 16-20 de ani nu au termen de comparatie. Cei mai in varsta se pot raporta la acea perioada, chiar si cei care doar au copilarit in comunism. Oameni care acum si-au pierdut locul de munca, vor gasi altul foarte greu si constata, de exemplu, ca e greu sa le ofere copiilor o locuinta. Nostalgia apare astfel ca un efect normal. N-o sa intalniti nostalgia la un capitalist, un patron de firma, la cineva care nu are probleme si paote sa-i ofere copilului un apartament sau chiar un loc de munca“, a mai spus sociologul timisorean Matichescu.
Nostalgia comunista nu exista, este un spectacol critic
Nostalgia comunista nu este decat dorul dupa ceva bun, crede sociologul bucurestean Lazar Vlasceanu. Batranii sunt nostalgici dupa tinerete, cei care aveau functie sunt nostalgici dupa o viata mai buna. Nostalgiile singulare se pluralizeaza si iau apoi forme politice. „Este vorba despre nostalgia dupa un trecut glorios, sunt anumite experiente din trecut de care oamenilor le este dor, dar nu se cheama nostalgie comunista. Cei care n-au loc de munca astazi duc dorul vremurilor cand acest lucru nu era o problema, cei care nu au unde locui si-ar dori sa aiba din nou locuinte de la stat, asta nu inseamna ca exista cineva care ar vrea sa se intoarca cu adevarat acolo. De altfel, in general, nimeni nu vrea sa se intoarca in trecut. Nu a existat niciun caz de comunitate sau tara care sa se intoarca, nimeni nu face treaba asta. Istoria nu se repeta, dar pot exista similitudini. Nostalgia comunista nu exista, este un spectacol critic“, conchide Vlasceanu.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

libertatea stramosii nostri occidentului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1669 (s) | 23 queries | Mysql time :0.011106 (s)