News Flash:

De unde provine 'roman' - a aparut natural sau este un termen inventat de latinisti?

20 Februarie 2019
369 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7560 RON (0.0000)
USD: 4.2421 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
romani

Cum isi spuneau romanii in Evul Mediu sau la inceputurile formarii lor ca popor, in secolele evului intunecat, este dificil de spus. Cu toate acestea, demersurile la nivel academic si stiintific reusesc sa ofere explicatii in acest caz si sa mearga pe urmele etnonimului roman in adancurile istoriei.

In izvoarele istorice medievale majoritatea cronicarilor le spuneau pe locuitorilor Moldovei si ai Tarii Romanesti - vlahi, ulaci, blasi, blachi, mai putin romani.

Istoricii spun ca romanii erau numiti doar de straini vlahi, in timp ce ei isi spuneau ”rumani“. Motivul este unul relativ simplu, asa cum arata cronicarul maghiar Verancsics - vlahi ar inseamna italieni sau romani in dialectele ilirice.

”Caci la toate popoarele care se folosesc de limba slava, ca la dalmati, croati, sloveni, bosniaci, rasciani, bulgari, stirieni, carinthieni, ruteni si chiar si la poloni si boemi, italienii din Dalmatia sunt numiti vlahi sau vlasi, si despre ei se crede ca sunt cu mult cei mai vechi, si decat romanii si decat ungurii.[...]

Deci dupa ce au fost alungati italienii din Panonia si asa cum marturisesc aceste cronici, dupa ce li s-a ingaduit din partea hunilor sa treaca nestingheriti Marea Adriatica mergand in Apulia, iar valahii, care erau pastorii lor ramanand acolo din propriul lor imbold, cand ungurii au urmat in stapanire ei au adoptat de la iliri numele de vlazi sau vlahi cu care ii gasisera pe acestia numiti si i-au numit vlazi”, scria Verancsics.

Etnonimul de roman a fost insa explicat de nenumarate surse documentare. Majoritatea cronicarilor spun ca vlahii isi spunea ”rumani” tocmai datorita legaturii pe care au avut-o cu lumea latina si mai precis cu romanii. Se credeau inca din Evul Mediu urmasi ai Romei. Tocmai de aceea si-au spus romani, iar prin deformare ”rumani” fiindca Roma in Evul Mediu romanesc, se pronunta Ram.

Enea Piccolomini, un cronicar italian medieval, explica de unde vine denumirea de vlahi, aratand totodata ca acesti vlahi se considerau urmasii romanilor.  
 
”Acest pamant a fost locuit odinioara de geti, care l-au pus pe fuga rusinoasa pe Darius, fiul lui Histaspe, si au pricinuit multe infrangeri si Traciei. In cele din urma au fost subjugati si zdrobiti de fortele romane. Si a fost dusa acolo o colonie de romani, care sa-i tina in frau pe daci, sub conducerea unui oarecare Flaccus, dupa care a fost numita Flacchia. Apoi dupa o lunga bucata de timp, alterandu-se numele, asa cum se intampla, a fost numita Valahia, iar in loc de «flacci» locuitorii au fost numiti «valahi»”, preciza cronicarul italian in lucrarea sa "Cosmografia".
 
Totodata francezul Pierre Lescalopier in secolul al XVI lea scria ca valahii care locuiesc in Moldova, Tara Romaneasca si Transilvania isi spun romani fiindca a aflat de la ei ca se considera urmasi ai romanilor. ”Se considera adevarati urmasi ai romanilor si-si numesc limba romaneste, adica romana”, spunea francezul.

O prima ipoteza privind aparitia artificiala a etnonimul roman se leaga de un act de acum 200 de ani a latinistilor. Mai precis, in 1816, Dimitrie Philippide, pe la 1816, publica la Leipzig ”Istoria Romaniei“ si ”Geografia Romaniei“. Era pentru prima data cand numele de Romania si roman aparea explicit in strainatate, iar locuitorii Principatele Romane aveau sa fie cunoscuti in acest fel.

De altfel eforturile conjugate ale invatatilor de la Scoala Ardeleana au impus aceasta denumire, motivele ideologice si politice fiind lesne de inteles, mai ales ca romanii din Transilvania cereau drepturi si trebuiau sa-si dovedeasca vechime si mai ales legatura cu latinitatea.

Acest demers al romanilor din Transilvania a condus cumva la concluzia ca de fapt numele de roman a aparut in secolul al XIX-lea pentru a servi unor interese politice, de unitate si independenta, dar si pentru a justifica latinitatea. Mai mult decat atat, unii istorici maghiari au propus ideea cum ca vlahii ar fi o populatie romanica timpurie, in timp ce romanii s-au format dupa.

Ipotezele privind ”inventarea“ etnonimului de roman sunt respinse de majoritatea istoricilor din Romania, care au aratat ca sunt contrazise de o serie de izvoare.

De exemplu Miron Costin, in secolul al XVII-lea, este cat se poate de transant. Din punctul sau de vedere moldovenii si muntenii si-au spus mereu ”rumani“.

”Si cat au trait romanii, pana la pustiirea lor de pe aceste locuri deschise si cat au trait in munti, in Maramures si pe Olt, tot acest nume l-au tinut si il tin pana astazi, si inca mai bine muntenii decat moldovenii, ca ei si acum zic Tara Rumaneasca, ca si romanii cei din Ardeal.(...)

Desi si prin istorii, si in graiul strainilor, si intre ei insisi, cu vremurile, cu veacurile, cu innoirile, romanii au si dobandesc si alte nume, doar acela care este numele vechi sta intemeiat si inradacinat, adica ruman, cum vedem. Ca, macar ca ne chemam acum moldoveni, dar nu intrebam: ”stii moldoveneste?”, ci ”stii rumaneste?”, adica ramleneste”, scria Miron Costin.

Si acest nume nu este mentionat doar cronicarii romani, ci si de izvoarele straine. De exemplu, mai devreme decat Miron Costin, facea o afirmatie asemanatoare si maghiarul Anton Verancsics in secolul al XVI lea.

Mai precis acesta arata cum isi spunea romanii intr-o fraza simpla. ”Lasand de o parte nenumaratele cuvinte pe care valahii le au intocmai si cu acelasi inteles ca in limba latina si in dialectele italienilor, cand intreaba ei pe cineva daca stie sa vorbeasca pe limba valaha spun: «Oare stii romaneste?», sau cand intreaba daca este valah, il intreaba: daca este roman”, scria Verancsics.
 
Lui Verancsics li se alatura si autori medievali care atesta faptul ca ”vlahii„ isi spuneau de fapt romani sau rumani. De exemplu Tranquillo Andronico scria in secolul al XVI lea ca valachii isi spun romani, iar un alt italian Francesco della Valle spune in acelasi secol ca ”se denumesc romani in limba lor”.

Germanul Johann Lebel spune in 1540 ca valahii ”se numesc pe ei insisi romuini”, iar in secolul al XVII lea maghiarul Martinus Szent-Ivany, cunoscand pe romanii din Transilvania, da un exemplu de expresie romaneasca uzuala, dar graitoare: ”Noi sentem di sange Rumena”. Cu alte cuvinte este indubitabil faptul ca romanii si-au spus in Evul Mediu ”rumani” sau ”rumena”.

Etnonimul roman ar putea fi intalnit si la o data mai timpurie de secolul al XVI lea, in poemul german ”Cantecul Nibelungilor”, in care este atestat un anume duce Ramunc, care venea de undeva dintre Carpati si Prut, care poate fi un erou eponim al romanilor din zona si de la care ar putea proveni si numele de roman.

Asa cum arata poemul german scris la inceputul secolului al XIII-lea si care evoca intamplari din secolul V, cu eroi precum Attila sau Sigfried, Ramunc era mare stapan peste vlachi. Important de observat ca avea o armata formata exclusiv din luptatori calare. Iata ce spune poemul ”Venea pe cai salbatici cu sapte sute ostasi, insusi Ramunc hertegul, care stapanea in tara vlachilor. Sburau sirepii lor”.

Concluzia poate fi rezumata intr-un citat din ”Istoria si semnificatia numelor de roman/valah si Romania/Valahia”, a lui Ioan Aurel Pop.

”S-a demonstrat, pe temeiul izvoarelor, ca romanii, inca din Evul Mediu, au avut, in general, doua nume, unul dat lor de straini (rezultat al alteritatii, al contactului cu „celalalt”, cu vecinul ), dar nefolosit si (cel mai adesea) necunoscut de ei, si altul dat lor de ei insisi, acesta fiind numele de sine (rezultat al constiintei de sine).

Primul nume este cel de vlah, cu toate variantele sale (valah, valach, voloh, blac, oláh, vlas, ilac, ulah etc.), iar al doilea este cel de ruman/ roman, si el cu anumite variante, mai putine decat precedentul. Nu exista niciun izvor care sa arate ca romanii si-ar fi spus dintru inceput lor insisi valahi sau intr-un fel cumva asemanator, termenul respectiv intrand in limba romana curenta foarte tarziu, de regula ca neologism”.

Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

romanii evul mediu formarii popor intunecat academic
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1627 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013271 (s)