News Flash:

Declaratii terifiante despre Holocaustul romilor din Romania

29 Ianuarie 2014
2749 Vizualizari | 0 Comentarii
Prezenta la evenimentul desfasurat la Institutul National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”, Paulina Vasile, acum in varsta de 78 de ani, a povestit cum a fost deportata din Alexandria alaturi de familia sa in toamna anului 1942. 
Pe atunci avea 11 ani: „Ne-au luat si ne-au bagat in trenuri ca pe vite, ne-au inchis, ne-au pus lacatul. Tata nu era acasa, era la munca cand ne-au ridicat. El a venit dupa noi. Ne-au dat paine neagra, imi amintesc ca era rotunda, si conserve, dar n-aveam cu ce sa le desfacem. Dadeam cu piciorul ca sa o desfacem. Lumea avea nevoie la W.C.: au facut o gaura in dusumeaua trenului si au pus o patura. Erau mii si mii de tigani – rudari, spoitori, fel de fel de natii. Eu, ca copil, am ramas inlemnita si naucita”, scrie yahoonews.ro.

Vezi si Noi DEZVALUIRI TERIFIANTE despre Holocaust 
Apoi au mers pe jos: „Daca ieseam din convoi, aveau un baston si dadeau cu bastonul in copii, in lume. O fata tanara, cu parul blond, a cazut din convoi si acolo a ramas”. Paulina a ajuns la Bogdanovka (in Ucraina de azi), unde foarte multi dintre romi au murit de frig, de foame sau de tifos.
„Am mancat iarba doua saptamani”
Hrana nu primeau mereu, iar cea care le era oferita era foarte proasta: „Ne dadeau o bucata de paine, ca caramida era. Ne duceau la camp. Care mergea la camp si muncea, ii dadea tain mai mult. Ne dadea cate o cana de lapte covasit pe zi”.
Infometati, oamenii se descurcau cum puteau si nu se ajutau intre ei, isi aminteste supravietuitoarea: „Am mancat susai (iarba – n.r.) doua saptamani. Oamenii mancau radacini, se duceau pe gunoaie si luau coji de cartofi si le mancau”.
In perioada de un an si jumatate pe care a petrecut-o in colonie, Paulina a vazut multi oameni murind: „Gaseam oameni morti, ii puneau pe toti la rand si ii aruncau in carute. Au murit mama mare – mama lui tata, sora, nepoti. Au murit multi. Ne-au dus sa murim, am suferit multe”.
Cand s-a intors acasa dupa terminarea razboiului, familia sa a trebuit sa isi ridice o noua casa: „Nimic n-am mai gasit. Casa era la pamant. Atat am mai gasit: locul. Am zis mersi ca am gasit si locul”.
Obligati sa locuiasca in bordeie sapate in nisip
In cartea sa „De ce nu plang? Holocaustul romilor si povestea lui adevarata”, sociologul Furtuna a adunat 28 de marturii ale supravietuitorilor, in perioada 2008 – 2010: „Am considerat ca daca nu voi face acest lucru acum, va fi mult prea tarziu pentru ca multi au pierit. Unii dintre cei intervievati au murit”.
El a explicat de ce a ales acest titlu pentru lucrarea sa: „Romii nu plang pentru ca nu au o constiinta a evenimentului. Ei nu transmit [aceasta istorie – n.r.] catre generatiile tinere pentru ca, potrivit traditiei, aduce ghinion”.

Vezi si Dezvaluiri TERIFIANTE. Cum TORTURA Visinescu femeile in perioada comunismului
In luna mai 1942, Jandarmeria a facut un recensamant al romilor pentru a stabili care dintre ei vor fi deportati. Din acest motiv, romilor care au trait acele vremuri le este frica si acum sa isi arate buletinul, a povestit Furtuna, care a intalnit aceste temeri in perioada in care a realizat interviurile: „De fiecare data cand le ceream buletinul, trebuia sa vina familia ca sa ii convinga: „Mamaie, nu patesti nimic”, „Nu, ca daca ma ia si ma trimite inapoi?””.
"In majoritatea cazurilor, acesta este profilul romilor care au trait Holocaustul, un profil de supravietuitor, nu de invingator. Cand ai strabunici si bunici fosti sclavi, cand esti deportat si supravietuiesti Holocaustului, cum ai putea fi invingator? Aproape imposibil in mentalul colectiv al unui popor vesnic exclus! Majoritatea romilor invingatori au invins la nivel individual, delimitandu-se, la momentul reusitei, de grupul de apartenenta considerat a nu fi unul de succes, lipsit de capital simbolic pozitiv", marturia unui supravietuitor
Sociologul a explicat ca cei mai multi dintre romii din Romania au fost deportati in doua etape, in anul 1942. La 1 iunie 1942 au fost deportati toti romii nomazi care traiau in satre la marginea satelor (in special caldarari si spoitori), iar incepand cu septembrie 1942 au fost deportati romii sedentari considerati indezirabili de catre regim. Cei sedentari au fost deportati cu trenurile, iar cei nomazi cu carutele, fiind escortati de jandarmi.

Vezi si Golgota Basarabiei - DOCUMENTAR - VIDEO 
Multi au fost instalati in partea de est a Transnistriei (teritoriu care in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial era cuprins intre raul Nistru la vest si Bugul de Sud la est), pe malul Bugului, in colonii (perimetre rezervate romilor in interiorul sau la marginea satelor). Unele familii au fost inghesuite cate 3-4-5 in casele ucrainenilor care fusesera evacuati din locuinte (si trimisi sa locuiasca alaturi de rudele lor) de catre armata romana care ocupase zona.
Altii au fost obligati sa locuiasca in bordeie, povesteste Furtuna: „Cand au ajuns in Transnistria, pe nomazi ii asteptau bordeie sapate in nisip, pe malul Bugului. Iarna, pamantul s-a inmuiat, iar multi au murit pentru ca s-au surpat bordeiele peste ei. Multi au locuit sub cerul liber, sub carute, iarna”.
„Foarte multi tineri romi nu cunosc cuvantul "Transnistria"”
Documentele istorice arata ca oamenii ar fi trebuit sa primeasca anumite ratii, insa cu ajutorul marturiilor supravietuitorilor sociologul a descoperit ca acestea nu erau respectate: „Li se dadea o cantitate foarte mica de hrana”.
Oamenii au murit de foame, de frig sau din cauza bolilor. „Nu au existat executii ca in cazul evreilor”, mai arata autorul volumului.
In cadrul cercetarii, el a realizat si 6 studii de caz pentru a afla ce stiu tinerii romi despre evenimentele de la jumatatea secolului trecut. A descoperit ca acestia nu stiau date concrete despre Holocaustul romilor: „Foarte multi tineri romi nu cunosc cuvintele "Bug" sau "Transnistria", dar cunosc mitul barcilor de carton, potrivit caruia romii ar fi fost imbarcati in barci de carton si lasati sa pluteasca in deriva pana cand barcile s-au topit”.
Aceasta poveste are la baza un eveniment real in care au fost implicati 800 de evrei care voiau sa fuga in Palestina: scufundarea vasului Struma in Marea Neagra, in decembrie 1941. „Romii au preluat evenimentul real si l-au transformat in propria lor istorie. Au luat un eveniment real si l-au adaptat propriei culturi”, explica Furtuna.
Romii deportati s-au intors in Romania dupa ce rusii au spart frontul si au inceput sa inainteze spre vest. „Atunci au inceput si romii sa mearga in spatele frontului. Unii s-au intors pe jos, altii cu carutele sau cu trenurile”, povesteste autorul.
“Asta e. Cantau cantarea asta si plangeau de tremura camasa pe ei… Ne tinea la munca tot timpul, daca nu faceam treaba pe camp, nu ne dadea nici mamaliga aia de orz", marturie a Alexandrinei Radu, o femeie roma in varsta de 81 de ani din satul Gulia (jud. Suceava), supravietuitoare a deportarii in Transnistria
Alexandru Florian, directorul general al Institutului National pentru Studierea Holocaustului din Romania “Elie Wiesel”, a aratat ca romii au fost deportati in Transnistria din ordinul maresalului Ion Antonescu. Conform raportului final realizat de Comisia Internationala pentru Studierea Holocaustului in Romania, 25.000 de romi au fost deportati de autoritatile romane, iar 11.000 dintre acestia au murit.
In total, peste 220.000 de romi au fost exterminati in masa in Europa in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

paulina vasile tigani foame tifos holocaustul romilor jandarmeria
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1380 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019349 (s)