News Flash:

Deportarile din Baragan - VIDEO

18 Iunie 2013
4323 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7581 RON (-0.0003)
USD: 4.2268 RON (-0.0038)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Deportarile din Baragan au fost o actiune de amploare de „dislocare” intreprinsa in anii 1950 de regimul comunist din Romania, cu scopul de a reloca fortat in Campia Baraganului populatia care locuia pe o raza de aproximativ 25 km de granita cu Iugoslavia, din judetele Timis, Caras-Severin si Mehedinti, in urma conflictului izbucnit intre Stalin si liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito. 
Spatiul de 25 km de-a lungul frontierei iugoslave se intindea intre satele Beba Veche (judetul Timis) si Gruia (judetul Mehedinti), acoperind un numar de 203 localitati. Au fost deportate si persoane de pe insula Ada Kaleh. In 1956, deportatii s-au intors la locurile lor natale.
In contextul incordarii relatiilor dintre Romania si Iugoslavia, exclusa in 1948 din Comintern, granita dintre cele doua tari a devenit o zona sensibila pentru guvernul comunist de la Bucuresti. 
Etniile prezente aici, in special in Banat, erau considerate drept "elemente cu un factor ridicat de risc". Urmand modelul sovietic, a fost emis H.C.M. nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, modificat prin H.C.M. nr. 344 din 15 martie 1951, care reglementa partial problema stabilirii domiciliului obligatoriu pentru unele categorii de persoane, autorizandu-se in acest sens Ministerul Afacerilor Interne.In document se prevedea ca:
Ministerul de Interne va putea, pe cale de decizie, sa dispuna mutarea din centrele aglomerate a oricaror persoane care nu-si justifica prezenta in acele centre, precum si mutarea din orice localitate a celor care, prin manifestarile fata de poporul muncitor, dauneaza construirii socialismului in Republica Populara Romana. Celor in cauza li se va putea stabili domiciliul obligator in orice localitate.
Aceasta Hotarare a Consiliului de Ministri a creat cadrul prielnic desfasurarii actiunilor de deportare planuite anterior. Aceasta urma sa fie a doua mare deportare din istoria contemporana a Romaniei, dupa deportarile din ianuarie 1945 cand peste 70.000 de persoane, in special etnici germani, au fost deportati in Uniunea Sovietica
Spre deosebire de prima deportare, de aceasta data s-a ales ca destinatie stepa Baraganului, o zona subdezvoltata si foarte putin populata. Din acest punct de vedere operatiunea coincidea cu o actiune de colonizare a regiunii. 
Planurile urmareau, dupa cum s-a descoperit ulterior intr-un document redactat in 1956 la Timisoara, "igienizarea Banatului" urmarea, in primul rand, curatarea etnica a germanilor, sarbilor, aromanilor. 
In al doilea rand se urmarea indepartarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comunisti. Au fost vizati marii fermieri, marii proprietari de pamant, industriasi, hangii sau detinatori de restaurante, refugiati basarabeni (2998 de familii, adica 8477 de persoane) sau macedoneni, fosti membri in fortele armate germane, cetateni straini, rude ale refugiatilor, simpatizanti ai lui Tito, persoane care colaborasera in razboi cu inamicul, cadre militare, oficialitati demise, rude ale contra-revolutionarilor si toti care i-au sprijinit, activisti politici si pentru drepturile cetatenesti, fosti oameni de afaceri cu legaturi in Occident, lideri ai gruparii etnicilor germani.
In noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusa in miscare cea mai ampla actiune de deportare din istoria contemporana a Romaniei, dupa deportarea germanilor din Romania in Uniunea Sovietica, intreprinsa in ianuarie 1945. Un numar de 12791 de familii, respectiv 40320 de persoane, din 258 de localitati situate in apropierea frontierei cu Iugoslavia, in actualele judete Timis, Caras-Severin si Mehedinti, au fost ridicate din caminele lor si deportate in Baragan. 
Au fost dusi romani, germani, sarbi, bulgari, refugiati din Basarabia si Nordul Bucovinei, aromani.
Oamenii, inclusiv femei gravide, batrani, bolnavi, copii mici, au fost imbarcati in vagoane de vite si dusi in Campia Baraganului. Dupa un drum cu trenul, care a durat doua saptamani, au fost debarcati in Baragan, pe campul liber, departe de orice alta asezare omeneasca, si li s-a ordonat sa-si ridice case. 
Terenul fusese parcelat cu plugul si fiecare parcela avea un tarus cu placa cu numar de casa. Astfel, in vara si toamna anului 1951, in regiunile Ialomita si Galati, au luat fiinta 18 localitati noi (prevazute in anexa H.C.M. nr. 337/1954), care erau, in ordine alfabetica: Brates, Bumbacari, Dalga, Dropia, Ezerul, Fundata, Latesti, Mazareni, Movila Galdaului, Olaru, Pelican, Rachitoasa, Rubla, Salcami, Schei, Valea Viilor, Viisoara si Zagna (in raioanele Calarasi, Braila, Calmasui, Galati, Slobozia, Lehliu si Fetesti)
Conform studiului „Deportatii in Baragan 1951-1956”, au fost vizate un total de 40.320 de persoane, clasificate de regimul comunist astfel:
19.034 chiaburi si carciumari
8.447 basarabeni
3.557 macedonieni
2.344 persoane care colaborasera cu armata germana in timpul razboiului
1.330 cetateni straini
1.218 persoane cu rude care fugisera in strainatate
1.054 titoisti
731 dusmani ai regimului socialist
590 persoane care traiau in afara zonei de frontiera
367 persoane care ajutasera rezistenta anticomunista
341 criminali detinuti
257 germani
162 fosti mosieri si industriasi
Un HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea si intoarcerea deportatilor. Se presupune ca acest lucru s-ar fi datorat primirii Romaniei in ONU, Romania, mai bine zis "Republica Populara Romana", fiind astfel obligata sa respecte, cel putin formal, drepturile omului. Cei mai multi deportati s-au intors in Banat in cursul anului 1956.
In perioada 1951-1956, cat a durat domiciliul fortat in Baragan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii.
In 1956, dupa eliberarea deportatilor, aceste comune au devenit „domicilii obligatorii“ pentru detinutii politici „recalcitranti“, care isi executasera anii de condamnare si erau trimi?i aici pentru „supliment de pedeapsa“. Hotararea Consiliului de Ministri nr. 237 din 12 februarie 1957, data in completarea H.C.M. nr. 337/1954, preciza ca Ministerul Afacerilor Interne poate stabili domiciliu obligatoriu si celor care prin fapte sau manifestari incearca sa primejduiasca regimul de democratie populara. In 1964, dupa gratierea generala, casele au fost demolate, pamantul a fost arat si, astfel, urmele faradelegilor au fost sterse.
Dupa ce ani de zile nu s-a mai vorbit oficial despre aceste faradelegi, abia in 1972 Nicolae Ceausescu a criticat deportarile in Baragan, calificandu-le drept "masuri gresite" care au adus daune "politicii nationale" a partidului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

actiune amploare campia baraganului romania considerate
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1622 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018515 (s)