News Flash:

„Descantatoarele“, intre vindecatoare si unelte ale Diavolului. De ce apelau taranii romani la aceste femei singuratice

8 Ianuarie 2016
744 Vizualizari | 0 Comentarii
Superstitiile si miraculosul au avut un rol dominant in explicarea bolilor secole la rand, in special in zona rurala a tarii noastre. Locuitorii de la sat au fost dominati de teama, dar si de imposibilitatea de a-si mentine si apara sanatatea.

Cu un sistem medical inaccesibil in zonele rurale, cum reuseau taranii sa-si mentina sanatatea? Ei, bine, intr-o proportie covarsitoare apelau la descantatoare, acea femeie singuratica ce reusea cu cateva descantece sau ierburi sa le inoculeze ideea ca se vor face bine.

Descantatoarele sau vrajitoarele satului cultivau pentru sateni plante medicinale si ierburi, fiind astfel medicii comunitatii, dar si inteleptele acesteia. Din cauza raului pe care-l puteau provoca cu ajutorul blestemelor si al farmecelor, descantatoarele erau considerate unelte ale Diavolului, inspirand teama in comunitatile rurale.

Vezi si Tainele vindecarii din vremea lui Zamolxis


 „Prin traditie, ele erau fie singuratice, fie se alaturau mai degraba unui grup pentru celebrarea unor sarbatori, pentru a invata una de la alta sau pur si simplu in scopuri practice. Existau cazuri in care puterea descantecului nu avea efect decat daca era facut de mai multe decantatoare, ceea ce presupunea existenta comuniunii de ritual. Toata cunoasterea se baza pe memorare si, ca sa nu se piarda, ea trebuia transmisa altor persoane din generatia urmatoare”, explica Olimpia Farcas, in „Descantatoarea in contextul social al satului traditional”.

Descantecele vindecau „bolile de dragoste” si bolile animalelor

Taranii aveau incredere in puterea acestor descantece, care au ajuns sa se „dezvolte” in functie de afectiuni. Astfel, existau descantece despre care se credea ca vindecau bolile de dragoste sau bolile fizice ale oamenilor si ale animalelor.

Vezi si Comori blestemate, aurul lui Obrenovici

Descantecele menite sa vindece erau completate de unele care aveau drept scop sa faca rau, „la cerere”, unor persoane. Atat cele vindecatoare, cat si cele malefice trebuiau sa fie realizate dupa un set de reguli.

De exemplu, nu se faceau descantece in zile de post (lunea, miercurea si vinerea), duminica sau in alte zile de sarbatori religioase. Un alt element paradoxal intalnit la aceste descantece era invocarea Maicii Domnului in unele ritualuri.

Cele mai des intalnite obicete folosite in ritualuri erau apa proaspat adusa de la fantana, cutitul, securea, matura, carbunii, funiginea, pieptenele, usturoiul, busuiocul, matraguna si albina.

 Atunci cand menirea unui descantec este sa faca rau, acesta continea blesteme, precum: „De cumva si deocheat/ de fata curata, necurata/ de muiere curata, necurata/ de barbat curat, necurat/ crepe-i coastele/ marga-i sangele/ pe ulita satului/ inaintea juratului/ cu ochi de muroi/ cu inima de strigoi”.

De exemplu, exista un descantec special facut pentru bebelusii care nu se mai opreau din plans. Se folosea pieptenele, paiele din matura si un cutit. Paiele se aprindeau, iar in timp ce acestea ardeau, se invartea pieptenele si cutitul deasupra copilului, care se aseza cu fata in jos. Descantecul era rostit de 9 ori, potrivit adevarul.ro.

Nu doar descantecele erau folosite pentru vindecarea diferitelor afectiuni. Descantatoarele se foloseau de diverse plante. De exemplu pentru „ulcior la ochi” se fierbea romanita, iar pentru durerile de stomac se fierbeau „coarne”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

superstitiile miraculosul explicarea bolilor diavolului traditie
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2197 (s) | 34 queries | Mysql time :0.058150 (s)