News Flash:

Despre operele lui Emil Botta

22 Iulie 2014
1304 Vizualizari | 0 Comentarii
Emil Botta (n. 15 septembrie 1911, Adjud - d. 24 iulie 1977, Bucuresti) a fost un poet, prozator si actor roman. Este absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti (1932). Ca actor Emil Botta a fost unul dintre cei mai originali.
Asumandu-si, ca si fratele sau Dan, spectrul melodic al culturii noastre populare arhaice, alaturi de marile nuante tragice ale culturii poetice universale, el a reusit pe acest fond s.a desfasoare un mare joc poetic, rol in care isi avea propria damnatiune. Poetul a venit cu o intreaga recuzita din marile teatre spirituale ale lumii, invocand Himera si Fantazarea luptand si lucrand pentru ele ca simplu soldat sau imperator, spre o desavarsire facuta in numele Artei.

Vezi si Vasile Alecsandri si Elena Negri - o poveste de dragoste cu un final tragic 
Stiinta acestei poezii este „Stiinta ciocarliei/ care trece vamile pustiei”. Cantecul lui este in apropierea aceluia bacovian. La autorul „Plumbului” este invocat „decemvre”, la Botta „bate novembre padurile moarte”. El este altfel si eminescian. Codrii lui Botta nu au euritmiile valurilor marine, ci austeritatea statuara a singuratatii: „Si singur e codru acuma si-n veci”. Pare un poet al legendelor acest poet in tulburatorul sau discurs: „Rob codru, cum te suferi supus/ si vanzarii dat singurel sub luna?/ O, frataie, de-am fi impreuna/ pe muntele Daciei, in lumina de sus!”

Vezi si Opera lui Ernest Hemingway 
„Dor” si „Neliniste” nu sunt doar doua tragice dar fermecatoare stari poetice, caracteristice marilor filosofi si artisti, mai mult: doua mari personificari, vecini ai nostri de totdeauna, ei sunt „doi romani”. Sub razele lor se desfasoara intreaga ceremonie poetica a lui Emil Botta. Poetul isi asaza glasul dupa farmecul propriei melancolii. Gesturile sunt hamletiene, dar vorbele raman romanesti, aproape de invocatiile haiducesti din doinele si baladele populare: „Dulciule, ascuncule-n tacere,/ pamante, pamante, vere,/ fa-te cristalin si mortii tai/ vedea-i-as ca florile-n vai”. Prozele din volumul „Trantorul” fac parte din aceeasi zona a gandirii poetice emilbotteiene. Spectrul „damnarii” motiv incurabil al intregii sale beletristici este aici mai vehement ca oriunde. Personajul tutelar se „repauseaza estetic, abandonandu-se febril unei neinfrane trairi in fictiune” (C. Robu).

Vezi si Alexandru Macedonski - Anii de debut si calatoriile prin Europa
Gustul unei astfel de proze este invatat, probabil de la Fr. Kafka, tradus la noi, in epoca, de catre Felix Aderca. Emil Botta este unu dintre poetii mari ai liricii noastre, fiind intre clasicii interbelici si generatia razboiului (gruparile Albatros si Cercul literar de la Sibiu) un pisc. Mai apropiat de ultimii decat de primii, el apartine, paradoxal, mai cu seama intailor. Intre poezia lui Ion Vinea, de pilda, si a lui Emil Botta, sansa istoriei literare sade de partea „Intunecatului april” decat de aceea a „Orei fantanilor”. Pentru ca Emil Botta este, de fapt, cel mai artist dintre poetii romani, nu atat la nivel lexical, cat mai cu seama la acela al viziunilor. Emil Botta a fost insasi efigia poetului. Opera sa poetica si-a pastrat semetia singuratatii pe care o avea poetul in viata.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

emil botta poet prozator actor roman bucuresti originali poetul botta
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1764 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018991 (s)