News Flash:

Detalii ascunse din viata privata a lui Cuza

8 Noiembrie 2013
2630 Vizualizari | 0 Comentarii
De multe ori, istoricii nu se pun de acord in legatura cu anumite detalii. Spre exemplu, multi sustin ca istoria prezentata in manuale este usor cosmetizata si ii transforma pe anumiti oameni politici in adevarati eroi, indepartand faptele de realitate. 
CUZA, FEMEILE SI JOCURILE DE NOROC
Imaginea primului domnitor roman a fost idealizata de majoritatea istoricilor de-a lungul anilor. Manualele de istorie l-au prezentat drept un personaj bun, drept, intelept, dar i-au ascuns adevaratul caracter. Alexandru Ioan Cuza este, de departe, cel mai popular personaj istoric in Romania, potrivit unui sondaj de opinie realizat la inceputul anilor 2000 de catre Universitatea din Bucuresti. Zeci de generatii de elevi au invatat la scoala despre reformele domnitorului, despre modernizarea statului roman, simtul politic sau fortarea plecarii in exil a lui Cuza din cauza deciziilor sale radicale, scrie adevarul.ro.
Decisiv la cladirea unei imagini atat de bune este celebra poveste cu „ocaua lui Cuza“. Domnitorul reprezinta si astazi un simbol al luptei contra hotiei si coruptiei. Istoricii romani apreciaza la unison ca domnia lui Cuza (1859-1866) a fost una dintre cele mai spectaculoase si mai eficiente din istoria Romaniei. A initiat si implementat in ritm accelerat importante reforme interne: secularizarea averilor manastiresti (1863), reforma agrara (1864), reforma invatamantului (1864), reforma justitiei (1864) s.a., care au fixat un cadru modern de dezvoltare al tarii. Fata „umana“ a domnitorului a fost, insa, tinuta ascunsa prin politica educationala impusa de regimul comunist. Idealizarea lui Cuza, alaturi de alte figuri, precum Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul, a facut parte din politica nationalista dictata de presedintii comunisti ai tarii. Cercetari recente sau mai vechi ale istoricilor romani arata, insa, ca Alexandru Ioan Cuza a avut doua mari slabiciuni: femeile si jocurile de noroc. 
S-ar parea ca acestea i-au grabit de fapt plecarea de pe scaunul principatelor unite si nu inflexiunea in fata liberalilor care ar fi dorit o altfel de politica. Istoricul C. C. Giurescu, care a studiat indelung viata lui Cuza, il descria astfel: „Un om simpatic si inteligent, avand replica prompta si ascutita. Chiar si slabiciunile sale - nu dispretuia, mai ales nu dispretuise in tineretile sale, un pahar de vin bun si omagia frecvent sexul frumos - erau din acelea pe care contemporanii le priveau cu ingaduinta. Pe de alta parte, nu era nici un ambitios doritor de a face, cu orice pret, cariera si nici nu umbrea pe ceilalti prin mari insusiri de orator“. O autoare a biografiei Elenei Cuza, femeia cu care domnitorul a fost casatorit peste 20 de ani, dar pe care abia o vizata, nuanteaza slabiciunilor de caracter ale acestuia: „Cuceritor cand voia, prietenos cu cei de aproape, lua parte la mai toate petrecerile, unele din ele destul de scandaloase pentru cei care tineau la buna lor faima. Dupa obiceiul deprins de la Paris, unde fusese lasat fara nici un control in timpul varstei critice, Alexandru Cuza isi petrecea multe nopti cu prieteni usuratici, care-i speculau firea nepasatoare, gata sa le imparta tot ce avea si sa le mai ramana si dator. Patimas la jocuri de carti, isi pierdu mai tarziu multe proprietati mostenite de la parinti“, scrie Lucia Bors in lucrarea „Doamna Elena Cuza“ publicata in 1940. Alexandru a fost un mare aventurier. Un carnetel descoperit in arhive arata ca sobrul Kogalniceanu isi „bifase“  700 de experte intr-ale amorului, pe care cheltuise o avere, si pe care avea sarcina sa i le livreze lui Cuza. Intre toate acestea, s-a evedientiat una singura: Maria Obrenovici, care avea “rang“ de prima amanta. Se pare ca Obrenovici, spre sfarsitul domniei lui Cuza, s-a alaturat complotistilor care l-au fortat sa abdice pe 11 februarie 1866.
BRATIANU: „VREAU TRANSILVANIA, DAR FARA TRANSILVANENI“
Istoricul clujean Ovidiu Pecican a publicat un text numit „Misterele Romaniei in secolul al XX-lea“, in care prezinta, printre altele, cu cuvintele scriitorului Panait Istrati, si aspecte prea putin cunoscute privind Unirea dintre Transilvania si Romania, lucru nepunctat in niciun manual de istorie. Scriitorul, istoricul si publicistul clujean Ovidiu Pecican a scris, in decembrie 2010, un prim volum din „Istoria romanilor“  in care evidentiaza destinul partii mai putin vizibile a poporului roman, lumea tacuta a satelor si femeile, si nu isi centreza textul pe batalii si figuri de domnitori. „Cititorul de istorie trebuie sa priceapa ca istoria unui popor nu este de lasat pe seama catorva figuri, fie ele si carismatice, ci trebuie recuperata cat mai aproape de pluralitatea vocilor care compuneau, in trecut, acel popor. Iar asta nu s-a facut la noi prea mult, e un camp enorm, aproape virgin, de studii“, declara acesta in perioada lansarii volumului.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

istoricii detalii istoria
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1775 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019676 (s)