News Flash:

DEX-ul confirma: romanizarea n-a avut loc!!!

1 Iunie 2015
1368 Vizualizari | 0 Comentarii
DEX-ul sapa groapa romanizarii chiar cu ajutorul etimologiilor sale, care nu pot ascunde un adevar teribil: cuvintele de ,,origine latina” sunt in minoritate.

Iata una din marile probleme ale custozilor romanizarii.

A inventa romanizarea n-a fost mare lucru. Ca teorie, de la tribune si in articole propagandistice, a mers bine. Povestea cu impreunarile masive intre legionari si femeile dace, care produceau in serie bebelusi ,,romanizati”, a mers bine. Si basna cu romanizarea celor optzeci si cinci la suta de daci liberi de catre ciobani si negustori a mers fara probleme.

Dar cand au trebuit sa alcatuiasca instrumente stiintifice, dictionare explicative si etimologice, aici custozii romanizarii s-au impotmolit.

Etimologiile lor, oricat de tare le-ar fi tras de par, ca sa aiba o cat de subtirica spoiala stiintifica, nu puteau sustine nicidecum teoria romanizarii dacilor. Cuvintele asa-zise latine se incapatanau sa fie putine.

Si atunci au recurs la o alta gaselnita. Au nascocit imprumutuile din vecini. Nu ca romanizatorii nostri i-ar fi iubit nespus pe slavi, turci sau maghiari.

Imprumuturile trebuiau sa sustina dogma romanizarii.

,,Astfel, dupa Cihac, limba romana are 20% elemente latine, 40% elemente slave, 20% turcesti si inca 20% de alte origini. Prin urmare, 80% din lexicul limbii romane ar fi constituit din imprumuturi – o situatie pe cat de bizara, pe atat de neadevarata”[i].

Si cum din toate imprumuturile cele mai multe ne vin, conform DEX-ului, de la slavi, iata ca avem alt miracol lingvistic descoperit de instrumentul cel mai ,,stiintific” al Academiei: dupa fantastica si nici pana azi dovedita romanizare, dacii au suportat si o slavizare masiva.

Povestea cu romanizarea o inteleg. A prins pentru ca a fost brodata pe invazia lui Traian. Fascinati de ,,cultura superioara” a legionarilor, care recitau prin castre din Ovidiu si Vergiliu, dacii s-au lepadat de limba lor si au invatat latina. Aceeasi fascinatie i-a cuprins pe ciobani si negustori. Ei s-au oferit sa fie profesori de latina in teritoriile dacilor liberi, desavarsind astfel cel mai mare miracol lingvistic cunoscut vreodata in istoria omenirii – romanizarea dacilor in numai 160 de ani.

Dar cel de-al doilea miracol – dezicerea de cuvintele latine si invatarea rapida a celor slave – cum s-a produs?

Doar la acesti migratori nu se putea vorbi despre o ,,cultura superioara”? Si deci aici nu poate fi vorba de fascinatie. Si-apoi acesti migratori nu ne-au ocupat. Obositi de drum, ei s-au asezat in jurul nostru, sedentarizandu-se. ,,S-au strans de pe drumuri”, cum se zice-n popor.

Atunci cum ne-au umplut limba cu atatea slavisme? Tot prin ciobani si negustori, trimisi in taina sa ne slavizeze? Dupa disperarea cu care custozii romanizarii se apuca de orice pai, pentru a sustine teoria care-i hraneste, nu m-as mira daca ar raspunde afirmativ la aceasta intrebare.

Sa luam insa o indeletnicire de care oierii si negustorii erau straini.

Tesutul. Conform DEX-ului, dacele au luat de la legionari verbul a tese, spata, itele si sulul dintr-un sub(u)lum dat cu asterisc, adica reconstituit, deci inexistent in latina clasica.

Apoi au asteptat jumatate de mileniu, ca sa ia de la bulgari vatala, sucala, suveica, vartelnita, razboiul si scripetele. De la sarbi stativele. De la slavi (nu se stie de la care) au luat a nividi. De la vechii slavi (cum i-o fi intalnit si pe astia?), teava. Deci au inceput sa tese. Dar fara talpigi, adica fara cele doua pedale cu care se ridica si se coboara itele. Va inchipuiti ce incomoditate! Asa le trebuie, daca n-au vrut sa le ia si pe acestea de la slavi. De ce i-au asteptat cateva sute de ani pe maghiari, ca sa ia de la ei cuvantul talpa si apoi sa formeze cuvantul talpig? Ramane insa un mister de unde au imprumutat femeile dace panza care iesea din stativele lor. Caci DEX-ul o da cu ,,et. nec”.

Asadar, din 15 termeni de baza legati de tesut, nici unul nu este geto-dac. Patru sunt latini. Unul necunoscut. Iar restul, imprumutati din vecini.

Intrebarea este: vedeti cumva romanizare in domeniul tesutului cu zece cuvinte din vecini, unul necunoscut si numai patru latine?

Daca iei de bune imprumuturile din vecini, iarasi se isca o intrebare.  De ce stramoasele noastre n-au luat acesti termeni de la legionari? Iar daca i-au luat, de ce s-au dezis de ei ca sa ia altii de la slavi?

            Ce imprejurari istorice asa de speciale le-au silit sa recurga la gesturi asa de anormale?

Organizau cumva bulgarii cursuri de tesut? Si mamele dace isi trimiteau fiicele la ei? Iar cand se intorceau in catunele lor, tinerele cursante mergeau din casa-n casa si le convingeau pe matuse sa uite termenii vechi si sa-i foloseasca pe cei bulgaresti, fiindca erau mai cu mot? Erau bulgarismele o moda in epoca si snoabele de la stative nu aveau altceva de facut decat sa-si polueze limba cu barbarisme?

Logica si bunul simt refuza sa creada ca noi n-am avut unelte de tesut si nume pentru ele pana la venirea slavilor. Ori, un imprumut lingvistic se justifica, mai ales in cazul gospodariilor naturale taranesti, numai cand se ia un obiect nou. Adevarul este ca, neavand loc niciun fel de romanizare, dacele foloseau termenii geto-daci, pe care ii folosesc si azi tarancele noastre. Cand s-au sedentarizat, vecinii nostri i-au imprumutat din limba romana. In Dictionarul Etimologic al Limbii Romane pe baza cercetarilor de indo-europenistica Mihai Vinereanu arata ca, dintre termenii legati de tesut pomeniti mai sus, doar ita si razboi au origine incerta. Ceilalti au origine traco-daca, provenind din diferite radacini proto-indo-europene.

DEX-ul si metoda rasfoirii dictionarelor

Mesajul subliminal, pe care cauta sa ni-l transmita autorii unor astfel de ,,miracole lingvistice” este: dincolo de romanizare noi nu avem radacini. Noi vorbim o limba compusa din imprumuturi. Doamne fereste, sa ne gandim la traco-daca. Sau la proto-indo-europeana de la care provin mai multe familii de limbi indo-europene. Acelea o fi avand etimologii si de acolo, dar romana, conform DEX-ului, nu!

Este firesc sa te intrebi: ce fel de metode stiintifice folosesc oamenii aceia cand cerceteaza etimologia unui cuvant? Metoda comparativ istorica? Cercetari de indo-europenistica? Logica? Bunul simt?

            Nici vorba! In primul rand, etimologiile din DEX nu sunt rezultate ale cercetarii.

            Ele sunt trase de par.

In al doilea rand, dogma romanizarii nu are nevoie de filologie comparata sau cercetari de indo-europenistica.

            Ea are o metoda speciala.

            Metoda rasfoirii dictionarelor.

            In ce consta ea?

Rasfoitorii de dictionare se inconjoara cu dictionarele limbilor din jurul Romaniei si, cand gasesc un cuvant cu o infatisare similara celui romanesc, chiar daca are alt sens, scriu ca cel romanesc e luat din acea limba. De exemplu, se confectioneaza etimologia cuvantului ,,zarna”, o planta medicinala bine cunoscuta de daci. Se purcede la rasfoirea dictionarelor. Nu-i gasita nici in latina, nici la slavii din jurul nostru, nici la maghiari. Atunci se rasfoieste dictionarul de slava veche si se gaseste acolo un cuvant zruno. Nu are importanta ca inseamna graunte. Si deci este incompatibil ca sens cu zarna[ii] noastra. Pentru rasfoitorii de dictionare compatibilitatea semantica este un lucru minor, peste care ei sar cu usurinta. Se da verdictul: provine din slava veche.

Metoda rasfoirii dictionarelor mai contine un procedeu inedit. Atunci cand nu gasesc cuvantul romanesc in niciun dictionar, se inventeaza unul in latina. Ii pun un asterisc, prin care fac trimitere la un cuvant neatestat, dar reconstituit de rasfoitorii de dictionare. Ce va mirati? Daca s-a inventat fantastica si nici pana azi dovedita romanizare, de ce nu s-ar inventa, in numele ei, si felurite cuvinte nici pana azi atestate?

Asa s-a intamplat cu tata romaneasca. Cand au ajuns la ea, rasfoitorii de dictionare n-au gasit-o la vecini. Parca-l aud pe cititor intreband: ,,Dar de ce n-au dat-o cu «et. nec.»?” Pentru ca s-ar fi putut ,,hipertrofia” vocabularul cu ,,et. nec.” si atunci ar fi existat pericolul ca romana sa fie considerata o limba de ,,origine necunoscuta”. Ceea ce nu era deloc in favoarea romanizarii.

Si atunci rasfoitorii de dictionare s-au gandit: nascocim un substantiv latin titia. Il dam cu steluta, adica nu se gaseste in dictionarul latin, dar autorii DEX-ului sunt siguri ca ar fi putut exista, fie si numai pentru ca din el sa provina ,,tata” romaneasca.

Acum stiu ca va intrebati nedumeriti: ,,Dar de la cine o fi auzit dacii cuvantul titia, daca el nu exista in limba legionarilor?”

Ce intrebare dacomanica! Rasfoitorii de dictionare nu trebuie pusi in incurcatura cu intrebari de bun simt. Altfel te numesc ,,dacoman”, ,,tracoman”. Stiti deja refrenul.

In fine, ca sa ne limpezim creierii de aceasta ,,ameteala etimologica” (vorba lui B.P. Hasdeu), sa consultam Dictionarul Etimologic al domnului Mihai Vinereanu. Cu bunul simt si rigurozitatea-i specifice, el arata ca titia latin nu este atestat. In schimb, radicalul cu acelasi sens se intalneste in mai multe grupuri de limbi indoeuropene. Cuvantul ,,tata” provine de la un mai vechi radical proto-indo-european ,,tita”, ,,titia” similar cu ,,tata”,,,teta”. Prin urmare tata romaneasca este traco-daca.

Din exemplele de mai sus nu este greu sa obsevam ca DEX-ul nu permite limbii romane sa aiba vreo conexiune cu indo-europeana sau proto-indo-europeana. Ne-a pus in fata bariera romanizarii, dincolo de care nu avem voie sa trecem nici macar cu gandul.

Daramite cu cercetarile!

Cine incearca sa treaca aceasta bariera este invinuit ca promoveaza ,,teorii nocive”.

A cui linie o tine DEX-ul?

Si totusi, spiritele inteligente nu o sa inceteze sa-si puna intrebari numai de frica etichetelor manipulatoare inventate de custozii romanizarii.

Sa vedem ce spune DEX-ul despre stravechea si vrednica noastra incaltaminte traditionala. Este clar ca vine din timpuri imemorabile. Iar la cumpana dintre ere si pana dacii liberi i-au alungat pe legionari, opinca dacica s-a luptat pe viata si pe moarte cu sandala romana. Era usoara, facuta dintr-o bucata de piele, incretita pe la margini si legata de picior cu niste cureluse subtiri numite ,,nojite”.

Din Dictionarul Etimologic al domnului Vinereanu aflam ca opinca provine din fondul balcanic. Cuvantul este atestat in romana, albaneza si limbile slave de sud. Nojitele sunt, de asemenea, de origine traco-daca. Deoarece albaneza si romana dainuie pe aceste meleaguri de mii de ani, iar slavii de sud sunt veniti in secolul al VI-lea, este clar ca ei au luat opinca fie din albaneza, fie din romana. Acum stiu ca ardeti de nerabdare sa vedeti ce zice DEX-ul.

El o tine pe-a lui. Le-am imprumutat. De la bulgari. Si opincile si nojitele.

Va inchipuiti ce nedreptate?! DEX-ul refuza opincarilor pana si dreptul de a avea un cuvant propriu pentru opinca. Asta chiar ca nu i-o pot ierta venerabilului nostru instrument ,,stiintific”.

Cineva mi-ar putea reprosa: ,,Dar nu ti-i totuna de unde provine cuvantul «opinca»? De ce atata consum de energie pentru a demonstra ca-i dacic? Doar nu-i decat o simpla etimologie!”

Ar fi o simpla etimologie, daca DEX-ul ar spune adevarul. Dar mesajul subliminal transmis de etimologiile lui false este revoltator. Se stie ca stramosii nostri, geto-dacii, credeau in nemurirea sufletului, credinta care era pentru ei un izvor de curaj si creativitate. Aveau traditii puternice si o cultura bogata, pe care le aparau cu darzenie. Herodot (sec. V i.e.n.) scria ca ,,sunt cei mai viteji dintre traci”. Calendarul de la Sarmizegetusa arata ca aveau cunostinte avansate de astronomie. In dialogul Carmides Platon vorbeste cu admiratie despre medicina holistica a lui Zamolxe. Tablitele de la Sinaia marturisesc ca aveau scrisul lor. Cele mai mari muzee din lume, de la Ermitaj la Vatican, gazduiesc statui ale dacilor in atitudini demne si inteligente.

Si numai DEX-ul ii prezinta ca pe niste lasi ce si-au abandonat limba materna. Ca pe niste inculti lipsiti de spirit creativ. Avand un dispret masochist fata de tot ce-i al lor. Popoarele normale isi aparau tara si limba cu scutul si spada. Iar dacii ieseau inaintea migratorilor cu caciula in mana si cerseau cuvinte.

:,Dar e prea absurd: daca te romanizezi, ia incaltea toate cuvintele de la romani. Nu astepta o jumatate de mileniu, ca sa iei opinca de la bulgari. Bine, sa zicem ca romanii nu aveau opinci. Atunci pastreaza-ti cuvantul dacic. Hai sa admitem ca l-au pastrat. Dar nedumerirea e alta: cine i-a impins pe daci sa ia opinca de la bulgari? Doar ei nu i-au ocupat pe daci!” ar spune un cititor istet.

Etimologii absurde ca aceasta, instrumentul ,,stiintific” al Academiei contine cu nemiluita.

Recunosc: n-am intalnit o carte mai absurda ca DEX-ul. Nu vorbesc de definitii. Ele sunt neutre. Pentru ca sunt universale.

Dar cand cobori in zona etimologiilor, este ca si cand ai intra intr-o mocirla, care te inghite si te sufoca pe masura ce vrei sa intelegi ceva. DEX-ul pare un instrument stiintific inofensiv doar celor deprinsi sa creada fara a cerceta. Dar pentru un pamantean curios si cu imaginatie este un lucru de ras si de plans.

De ras, cand te intrebi, de exemplu, cum se face ca branza-i ,,et. nec.”, casu-i latin, iar ciobanul turc? Nu va mai spun ca a fost un timp cand ,,stana” era slava si ,,urda” maghiara. Acum vad ca le dau cu ,,et. nec.”

Si asta, in ciuda faptului ca B.P. Hasdeu, inca in secolul al XIX-lea, in Originile pastoriei la romani. Studiu de filologie comparata (1874) si Mihai Vinereanu in al sau Dictionar Etimologic al Limbii Romane pe baza cercetarilor de indo-europenistica (2008) arata ca branza, stana si urda sunt de origine traco-daca.

In acelasi studiu, Hasdeu arata ca si cioban este dacic. Combatandu-l pe Roesler, care nu ne stia limba, dar era sigur ca l-am luat de la turci. In afara de multe alte argumente, Hasdeu ii amintea lui Roesler ca turcii ,,reusira abia in secolul XV a se apropia de hotarele Daciei, in timp ce cuvantul «cioban» figureaza in cele mai vechi balade si doine romane, foarte anterioare cunostintei noastre cu Sublima Poarta”. Acest cuvant se regaseste in numele multor localitati romanesti, rauri, vai, maguri. De aceea, ,,a sustine ca abia dupa 1400 ciobanul se va fi introdus la romani, incuibandu-se apoi din capul locului in grai vulgar, in poezia poporana, in nomenclatura topica pana-n creierii Carpatilor, a afirma o asemenea anomalie ar fi ceva inadmisibil chiar daca cuvantul ar avea o origine turanica, ceea ce nu este”[iii].

Mihai Vinereanu a demonstrat in al sau Dictionar Etimologic ca Hasdeu a avut dreptate. Cioban este de origine traco-daca si provine din radicalul proto-indo-european keu- ,,a observa, a privi, a pazi”[iv].

Acum uitati-va in DEX. El o tine pe-a lui. Ciobanul roman este turc.

Intrebarea fireasca este: a cui linie o tine DEX-ul? A marelui carturar B.P. Hasdeu, care stia 14 limbi si facea filologie comparata la anul 1874? Sau a imigrationistului Roesler, care sustinea ca dacii au fost macelariti pana la ultimul, iar romanii s-au format in sudul Dunarii si au imigrat in Carpati abia dupa venirea maghiarilor?

Acum ati inteles de ce DEX-ul nu poate fi numit instrument stiintific?

Un intelectual cat de cat informat si cu bun simt nu se poate impaca cu faptul ca asemenea absurditati se afla intr-o carte tiparita cu blagoslovirea Academiei.

Sau vorba lui B.P. Hasdeu, care se lupta si el cu etimologiile fanteziste al Societatii Academice de atunci (aceasta afirma ca ,,cioban” provine din combinarea a doua cuvinte latinesti: opilio -,,stana” si cib - ,,vas”): ,,O asemenea dupla ameteala etimologica n-ar merita a fi mentionata aice daca n-ar insoti-o pretensiunea de a fi o doctrina academica”[v].

Va mirati ca vorbeasc pe tonul acesta despre o lucrare la care multi se uita cu piosenie. Si eu m-am uitat odata. Dar de cand am citit in dictionarul lui Saineanu ca branza provine de la orasul elvetian Brienz, piosenia mi-a disparut ca luata cu mana. Am inteles ca lipsa de logica se transmite ca o boala raioasa dintr-un dictionar academic in altul. Se mai renunta la cate o ineptie gen branza de la Brienz. Dar marea masa a etimologiilor trase de par sta acolo neclintita.

In numele Sfintei Dogme a Romanizarii!

Intrebarea este: ,,Pana cand?”

Un articol de Iulia Branza Mihaileanu

[i] Mihai Vinereanu, Dictionar Etimologic al Limbii Romane pe baza cercetarilor de indo-europenistica, Bucuresti, Alcor Edimpex, 2009, p. 9.

[ii] De origine traco-daca. Cf. Mihai Vinereanu, op. cit., p. 912.

 [iii] B.P. Hasdeu, Originile pastoriei la romani. Studiu de filologie comparata, in Pierit-au dacii, Bucuresti, Editura Dacica, 2009, p. 69.

[iv] Mihai Vinereanu, op. cit., p. 226.

[v] B.P. Hasdeu, op. cit., p. 69.

Sursa
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

dex romanizarii etimologiilor origine latina impreunarile masive
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2373 (s) | 23 queries | Mysql time :0.074924 (s)