News Flash:

Dezvaluiri despre modul in care a pregatit Sergiu Nicolaescu Revolutia din 1989

6 Ianuarie 2017
1585 Vizualizari | 0 Comentarii
sergiu nicolaescu
Inainte de Revolutie, militarul a fost un prieten apropiat al regizorului Sergiu Nicolaescu - personaj de prim rang in desfasurarea evenimentelor din decembrie 1989. Au avut discutii despre viteza de reactie a regimentului din Prahova in caz ca „se intampla ceva". Iar Sergiu sustinea in permanenta ca „urmeaza sa se intample ceva". 
Regizorul a recunoscut ca in dimineata de 21 decembrie 1989 a primit cateva grenade de la unitatea lui Nicolescu (grenade ofensive, care nu ranesc oamenii, dar produc un zgomot puternic) pe care - zice el - le-a detonat in Piata Palatului, in timpul mitingului tinut de Nicolae Ceausescu. Ce a urmat este binecunoscut: s-au produs cateva explozii in piata, Ceausescu si-a intrerupt discursul, iar miile de oameni au fugit. Astfel a inceput Revolutia in Bucuresti. 
O zi mai tarziu, dupa fuga lui Ceausescu, Sergiu Nicolaescu a adus regimentul prahovean in Capitala, pentru a-l sprijini in lupta cu „teroristii". Relatiile bune dintre capitan si regizor au continuat si dupa 1989. Nicolaescu l-a sustinut pe militar pentru avansare. Dupa ce Nicolescu a inceput sa vorbeasca despre dedesubturile asa-zisei Revolutii, Sergiu l-a renegat, iar in ultima parte a vietii il numea„o javra"! Pentru faptul ca a vorbit ce nu trebuia despre Revolutie, Ion Nicolescu a fost trimis dupa gratii in 2002, „sa se mai gandeasca". A fost agatat intr-un dosar de luare de mita. El sustine ca Sergiu Nicolaescu i-a transmis un mesaj clar: „Gura bate fundul!". 
In urma cu un doi ani si jumatate, „Adevarul" a stat de vorba atat cu Ion Nicolescu, cat si cu Sergiu Nicolaescu pentru a recompune un sir de intamplari misterioase din preajma si din timpul Revolutiei. In 1988, Ion Nicolescu, comandantul Regimentului 7 mecanizat Prahova, a fost insarcinat de Marele Stat Major al Armatei Romane sa puna la dispozitia studiourilor de film Buftea 600 de militari pentru un film istoric pe care-l realiza regizorul Sergiu Nicolaescu. 
Dupa terminarea filmarilor, foarte multumit de disciplina militarilor, Nicolaescu a tinut sa-l cunoasca personal pe comandantul Nicolescu. Intre cei doi s-a legat o stransa prietenie. „Am fost invitat la premiera filmului «Coroana de foc». Stiindu-l pasionat de trageri, l-am invitat sa traga la mine in poligon. Acum inteleg ca antrenamentul la trageri, efectuat in poligonul unitatii pe care o comandam, i-a prins bine in zilele de 22-30 decembrie 1989. L-am antrenat fara sa vreau", spune militarul, pentru adevarul.ro.
Cu sase luni inainte de Revolutie, Sergiu Nicolaescu a dat cartile pe fata. Capitanul Nicolescu povesteste: „Cu o jumatate de an inainte de Revolutie ma suna Sergiu si imi spune sa vin la el acasa, pe strada Zambaccian. M-a intrebat cum stau cu pregatirea unitatii, iar daca s-ar intampla ceva, in cat timp as ajunge in Bucuresti, si cu ce forte. I-am raspuns ca depinde daca e zi sau noapte, daca iau blindate sau nu, si asa mai departe. 
Ca forte - i-am raspuns ca depinde de gradul de incadrare din acel moment. Dar m-am aratat mirat. Ce rost ar avea sa vin eu cand in tara totul e bine, cand in Bucuresti sunt atatea forte? Si el a spus ca s-ar putea sa se atenteze la conducerea de partid si de stat. «Domnul Sergiu, nu inteleg nimic...», i-am spus. Mi-a raspuns: «S-ar putea sa se intample ceva, iar noi, ca patrioti, trebuie sa stim pe ce ne putem baza»". 
Sergiu si-a pregatit armele din RFG 
La inceputul lunii decembrie a anului 1989, Sergiu Nicolaescu se afla in Republica Federala Germania unde, spune el, lucra la un film. Film care n-a mai aparut insa niciodata. Din RFG, Nicolaescu si-a trimis un prieten la Negoiesti cu doua arme care-i apartineau (o pusca cu amortizor si luneta si un pistol Browning, ambele de calibru 22), pentru a fi reglate la unitatea lui Nicolescu. 
Cum intrase regizorul Sergiu Nicolaescu in posesia a doua arme de foc in Romania comunista? „Arma semiautomata cu amortizor si luneta o cumparasem in 1970 de la Paris, unde se vindea la liber, fiind o arma de tir. Pe atunci nu erau controale la aeroport si am adus-o in tara fara probleme. In 1974 am plecat in Finlanda, de unde mi-am cumparat un revolver cu butoias, neautomat, cu noua focuri. Tot la liber se vindea si asta", spune Sergiu Nicolaescu. Acesta nu avea permis de port-arma, dar cu toate astea n-a avut niciodata probleme in a pastra cele doua arme in casa. „Riscul era mare. Nu aveam pe atunci nimic in cap, dar parca simteam ceva. Simteam ca o sa am nevoie de armele astea", explica, nu tocmai convingator, regizorul. 
La doar cateva minute dupa ce Televiziunea Romana a fost invadata de revolutionari si a devenit Televiziunea Romana Libera, crainicul Petre Popescu a facut urmatorul anunt: „Comandantul Nicolescu, din Ploiesti, este imperios rugat sa se indrepte spre Bucuresti, cu ostasii sai, si sa puna brasarde tricolore la mana". 
Era in jurul orei 14.00. Victor Atanasie Stanculescu, ministrul Apararii (numit in functie de Ceausescu dupa sinuciderea lui Milea), ordonase ca toate unitatile sa se retraga sau sa ramana in cazarmi. In Bucuresti nu se tragea, revolutia era pasnica, mii de oameni se bucurau pe strazi de fuga lui Ceausescu. Sergiu Nicolaescu admite ca l-a pus pe crainic sa faca respectivul anunt: „De capitanul Nicolescu nu putea sa se stie decat de la mine. Deci, cine l-a chemat la TVR - de la mine a auzit".  
„N-ai plecat? Pierdem Revolutia!" 
Din biroul sau de la Unitatea Militara 01065 Negoiesti (judetul Prahova), capitanul Nicolescu a auzit anuntul. „Am aflat de sinuciderea ministrului Milea. Atunci am spus: «Ceausescu si-a jucat ultima carte». Si mi-au venit in minte vorbele lui Sergiu Nicolaescu: «O sa joci un rol important. Fii pregatit!». 
Apoi am auzit apelul de la televizor: «Capitanul Nicolescu de la Ploiesti sa vina de urgenta la Televiziune». Am cazut intr‑un fotoliu, ingrijorat. Apoi, pe telefonul de oras din biroul meu au inceput sa sune tot felul de oameni care spuneau ca sunt din Bucuresti si care imi strigau: «Hai, domnule, n-ai plecat? Pierdem Revolutia! Pleaca odata!». Ma intreb de unde stiau civilii din Bucuresti numarul de telefon din biroul meu. Nu se recomandau. M-a sunat si Sergiu Nicolaescu: «N-ai plecat? N-ai auzit anuntul de la televizor? Pierdem Revolutia. Vezi ca aflu cand pleci si te astept la Saftica»". 
Coloana militara de 9 kilometri 
Pana catre seara, capitanul Nicolescu s-a framantat intre intentia de a pleca aventuros la Bucuresti si teama de a incalca din nou rigorile militare, dupa ce cu o zi in urma scosese, pe ascuns, grenade din unitate si le pusese in masina lui Sergiu Nicolaescu. „La ora 21.15 am fost anuntat, prin colonelul Tiberiu Costache, superiorul meu ierarhic, ca am aprobarea de la Victor Atanasie Stanculescu sa plec la Bucuresti. Costache mi-a zis:  «Nea Ioane, a venit vremea. In Capitala, teroristi izolati trag in populatie. Sunt foarte multi morti. Vezi ce faci!". 
Fortele pe care le-a condus capitanul Ion Nicolescu spre Capitala au fost impresionante: „Coloana de TAB-uri, tancuri si masini blindate masura 9 kilometri. Am pornit cu 1.400 de militari in termen si 214 cadre. Am plecat pe timp de noapte, ceea ce a facut inaintarea si mai grea". Sergiu Nicolaescu a asteptat coloana in comuna Saftica, pe DN 1. „Cand ne-am intalnit, mi-a spus: «Daca veneai cand te-am chemat eu, te faceam ministrul Apararii»". La podul Otopeni, capitanul Nicolescu a provocat un eveniment in care au murit cinci oameni. 
Iata ce-si aminteste el despre acest eveniment: „La podul Otopeni am ordonat sa se opreasca coloana si sa fie cercetat genistic podul. Cand adunam cadrele, se apropiau vreo patru masini, dinspre Bucuresti. Am iesit in mijlocul drumului, am luat pistolul-mitraliera si am tras in sus patru gloante, sa se opreasca masinile, sa vedem ce e cu ele. Nu s-au oprit si in timpul asta a inceput un foc din stanga coloanei, de la unitatile militare care sunt acolo, in Otopeni. Au tras cu mitralierele antiaeriene, si masinile au intrat in tirul asta. A fost de groaza. Din masini au murit cinci oameni, iar trei au fost raniti. Au tras si militarii mei, ca aveau glont pe teava. Au tras in stanga noastra, spre unitatile care trageau in noi". 
Sergiu Nicolaescu a fost prezent la acest razboi: „La podul Otopeni veneau cateva masini dinspre Bucuresti. Nicolescu s-a dus in fata, le-a facut stop cu mana si a tras o rafala in aer. Apoi, imediat, toti ostasii din coloana au deschis focul impotriva masinilor si au murit cei din masini. Nicolescu s-a luat cu mainile de cap, era responsabil: «Aoleu, ce patesc!». Orice altceva spune el, asta e povestea adevarata. Civilii aia au murit din cauza lui, erau oameni care fugeau din Bucuresti de frica". Regizorul nu si-a gasit nicio vina pentru ca a pus fata-n fata militari haotici cu civili speriati.  
"Coloana de TAB‑uri, tancuri si masini blindate masura 9 kilometri. Am pornit cu 1.400 de militari in termen si 214 cadre. Am plecat pe timp de noapte, ceea ce a facut inaintarea si mai grea.'' Ion Nicolescu capitan in rezerva
„Asta sa nu apara in ziar!" 
In interviul pe care reporterii "Adevarul" l-au realizat in urma cu un doi ani si jumatate la vila sa din strada Muzeul Zambaccian, Sergiu Nicolaescu a insistat sa nu apara nimic despre acest incident de la Otopeni „Sunteti primii cu care vorbesc despre asta. Eu v-as ruga foarte insistent, asta sa nu apara in ziar! Vina, clar, e a capitanului. Legea criminalilor de la Revolutie ramane valabila. Si acum el poate fi condamnat. Daca afla familiile alora care au murit in masini si il dau in judecata, el raspunde!". 
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

revolutie regimentului prahova nicolescu piata palatului
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1877 (s) | 34 queries | Mysql time :0.031428 (s)