News Flash:

Material realizat de Adrian Bucurescu

Din cultura dacilor: Sant-Ilie

3 Ianuarie 2014
1304 Vizualizari | 0 Comentarii
In cultura tracilor, lumea era vegheata de patru mari cupluri de ANSES „Semizei; Ingeri”, fiecare raspunzand de cate un anotimp, un moment al zilei si un punct cardinal. Cuplul care veghea vara, amiaza si Sudul era cel alcatuit din Oiagru si Calliope.
Supranumele primului erau legate de lumina, de caldura, chiar de arsita: AALYS, HELIS, IOLAI, IOLAOS, PERULA (cf. Helios – Zeul Soarelui la greci; alban. yll „stea; astru”; rom. a cali; Iulie; a parli), de unde si numele sarbatorii populare romanesti, Sant-Ilie si Parliile, celebrata la 20 Iulie.
Asadar, in substraturile ei profunde, ziua lui Sant-Ilie este o mostenire a credintelor geto-dacice, unde cel sarbatorit este patron al focului, al caldurii, al fulgerelor si tunetelor si al ploilor naprasnice de vara. El are doua surori: una mai mare, Marina, si alta mai mica, Pantelimon (sic!).
Sfantul Ilie este surugiul lui Dumnezeu. Palosul lui Sant-Ilie e cu doua taisuri: cu unul de aur si cu unul ascutit. Cand loveste cu cel de aur, da mana, cand loveste cu celalalt, da piatra. El oranduieste cu piatra, el ridica gheata in nori de sub pamant si in Cer merg lastopane de gheata intregi pe nori, dar Sfantul Ilie umbla cu caruta si cu un mai tot o sfarma, iar Arhanghelul Mihail merge inainte cu sabia si tot o taie.
Sant-Ilie are sapte tunuri: de ploaie, de seceta, de foamete, de holera, de boli, de moarte si de batalie, cu ele oranduieste el. Cerul este ca o movila nemarginita, iar Sfantul Ilie obisnuieste sa iasa cu carul sau ba la plimbare, ba cu treburi de-ale casei.
Carul Sfantului Ilie e lucru sfant, dumnezeiesc, nedat lumii sa-l vada; si de aceea, cand iese, acopera Cerul cu un nour. Acest car, spre a nu aluneca in mersul sau, are pe talpa rotii cuie mari, ce-i slujesc la intepenire. Aceste cuie, gaurind bolta cereasca, lasa sa curga ploaia.
Tatal Ceresc i-a dat lui Sant-Ilie tunetul, sa tune si sa trasneasca dupa diavol. Se mai spune ca acest sfant e geambas mare, are caruta cu cai de scot fum pe nari. Sunt potcoviti cu potcoave de argint si, cand ii goneste, bat din copite si scapara, si de aceea se vad fulgerele. Si cand alearga acea caruta prin Cer, face mare harmalaie, si pe pamant se aude atunci tunand.
Cand trasneste Sfantul Ilie, da cu sageata cea in trei dungi, ca sticla. Ea intra in pamant de noua stanjeni. La noua ani, iese de tot din pamant. Cine o afla o pastreaza si, cand are junghiuri, o baga intr-un pahar cu apa, apoi bea apa de pe ea si se vindeca.
Cand se apuca dracii de zavistii, de rascolesc norii, Sant-Ilie inhama caii la caruta, pleaca prin Cer si incepe sa trasneasca dupa ei. Ei, cand il aud pe Sfantul Ilie ca vine cu caruta, fug de se prapadesc si se pituleaza peste tot.
Dracii se pituleaza mai mult dupa caini si se vara in capre. De aceea, pe vreme de furtuna, nu e bine sa lasi caini si capre pe alaturi, nici sa stai pe la stramtori, pe unde poate trece vreun drac pitulat acolo, si cand va trasni pe drac, te trasneste si pe tine. Ferestrele si usile caselor sa nu le lasi deschise la vreme de furtuna, ca poate sa se aciuieze vreo spurcaciune de drac si se poate sa trasneasca locuinta.
Strigoaicele de multe ori incearca sa opreasca ploaia, spre a face rau oamenilor, dar Dumnezeu si cu Sfantul Ilie dau atunci grindina, pe care strigoaicele nu o pot opri si o scapa. Dupa grinda, vine apoi ploaia curata.
De Sfantul Ilie, mortii vin pe la casele lor. Femeile cheama copii straini de prin sat si, adunandu-i sub un mar nescuturat, il scutura pentru intaia oara, ca sa culeaga copiii mere, iar mortii sa se veseleasca.
Femeile in varsta nu mananca mere pana in aceasta zi, iar acum, impartind pentru sufletele raposatilor, mananca si ele. Dau de pomana si fructe unse cu miere. Cei ce au stupi cheama neamurile si vecinii la ei si ii cinstesc cu rachiu si miere. Pe Sant-Ilie il cinstesc indeosebi cojocarii, ca sa le mearga bine.
In ziua de Sfantul Ilie nimanui nu-i e ingaduit sa lucreze, din pricina pietrei si a focului iscat de trasnet. Se spune ca, daca va tuna la Sant-Ilie, alunele si nucile vor fi seci sau viermanoase.
La Sfantul Ilie, in revarsatul zorilor se culeg tot felul de plante de afara din camp, care, aduse acasa si stropite cu sange de un cocos taiat peste ele, se folosesc drept scalda spre a-i spala pe cei betegi, care altminteri nu se mai pot vindeca. Apoi ghearele cocosului se anina dupa un corn in podul casei.
Piatra bate pana la Sant-Ilie, nu mai tarziu de aceasta sarbatoare. Se zice ca, daca e bine in ziua Sfantului Ilie, e bine tot anul. La 21 Iulie, se celebreaza Circovul lui Sfantul-Ilie-Al-din-Urma, Ilie-Palie si Parliile, la 22 Iulie, Foca, Focu si Iesirea Parliilor, iar la 23 Iulie, Foca si Oparlia, toate aceste sarbatori fiind in legatura evidenta cu divinitatile focului si ale verii la geto-daci.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

cultura tracilor semizei ingeri dumnezeu sant-ilie
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1818 (s) | 34 queries | Mysql time :0.019516 (s)