News Flash:

Dinastia Romanov, ultima dinastie imperiala a Rusiei

16 Noiembrie 2016
1328 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.7228 RON (0.0000)
USD: 4.1899 RON (0.0000)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Dinastia Romanov
Dinastia care a condus Rusia timp de trei secole, isi are inceputurile in anul 1613, odata cu alegerea de catre un consiliu de boieri  a  tanarului  Mihail Romanov, nepotul lui Ivan cel Groaznic, in varsta de numai 16 ani. Nu se poate vorbi de dinastia Romanovilor, ca importanta istorica, fara a-l metiona pe  Petru cel Mare(1682-1725), ce a infaptuit numeroase reforme, sub comanda sa construindu-se  Sankt Petersburgul. Din dorinta lui de a occidentaliza Rusia, a luat si masuri stranii, ca in cazul interzicerii de a purta barba a boierilor si taranilor, acestia fiind obligati sa plateasca o taxa speciala; singurii “salvati” de aceasta masura erau slujitorii bisericii.
Nicolae al II-lea (1894-1917), ultimul Romanov la putere in Rusia, urca  pe tron in noiembrie 1894, iar la scurta vreme se casatoreste cu printesa germana Alix de Hesse Darmstadt, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii si verisoara reginei Maria a Romaniei, ce devine imparateasa Alexandra Feodorovna (care a imbratisat religia ortodoxa), cu care va avea 5 copii: Olga, Tatiana, Maria, Anastasia si Alexei. Nasterea baiatului a fost motiv de mare bucurie pentru familia imperiala, reprezentand urmasul la tron, insa a fost diagnosticat, inca de la  o varsta frageda, cu hemofilie, o boala mostenita de la mama sa Alexandra. Problema de sanatate a tanarului print, fara vreo rezolvare medicala, a dat startul controversatelor relatii ale familiei tariste cu Rasputin, ce se autointitulase calugar, desi nu ascundea faptul ca era casatorit. Desi Rasputin nu era in relatii prea bune cu biserica din Rusia, se pare ca Alexandra il chema de cate ori medicii nu faceau fata problemelor printului, iar revenirile miraculoase ale lui Alexei erau imediat puse pe seama rugaciunilor calugarului. La palat, unele voci sustineau ca Rasputin se folosea de pozitia sa pentru a influenta decizii majore ale familiei tariste.
Desi titlul de “tar” fusese desfiintat in timpul lui Petru cel Mare in favoarea celui de imparat, Nicolae prefera aceasta titulatura, iar  neincrederea sa  in societatea occidentalizata de la Sankt Petersburg,  impartasita si de Alexandra, i-a facut sa se stabileasca la Palatul Alexandru din Tarskoe Selo, potrivit stiri.lacasuriortodoxe.ro.
Domnia sa este presarata de o serie de framantari interne, o consecinta a razboiului ruso-japonez (1904-1905), soldat cu infrangerea rusilor. Aceasta a fost o ocazie pentru intarirea  opozitiei regimului, izbucnind  revolutia din octombrie 1905, ce a cuprins intreaga Rusie, criza rezolvata pe moment de tar prin  semnarea unui manifest ce aproba formarea unei adunari reprezentative – Duma si reforme ale constitutiei. Insa, Nicolae al II-lea dizolva in mod repetat Duma, refuzand colaborarea cu aceasta, neintelegerile afectand initierea reformelor, si ducand la izbucnirea unei noi revolutii, in februarie 1917, cand puterea este preluata cu forta de bolsevicii condusi de Ilici Lenin. Tarul este silit sa abdice, la 15 martie, cedand scaunul fratelui sau, Mihail, dar acesta din urma refuza, incheindu-se astfel cea de-a doua mare dinastie si ultima a Rusiei.
Pe de alta parte, infloritoare a fost viata spirituala, construindu-se multe manastiri si biserici.
Imparateasa Alexandra s-a implicat activ in acte de caritate, organizand scoli profesionale pentru saraci si ingrijindu-se in permanenta de cei aflati pe front. De asemenea, au fost canonizat sfinti, spre exemplu in vara lui 1903, cea  a marelui staret Serafim de Sarov, tarul insusi purtand pe umeri racla cu sfintele moaste.
In noaptea de 17 iulie 1917, conform datelor istorice, un pluton de executie bolsevic comandat de Iacov Iurovski a executat intreaga familie, in  subsolul casei lui Ipatiev, locuinta demolata ulterior de Boris Eltin, din teama de a nu se transforma intr-un loc de pelerinaj popular. Pe de alta parte, dupa spusele unui taran, martor fara voie la executia  Romanovilor,  asasinii  i-au  dus in padure, i-au impins  in puturile minei Ninaia Selimskaia aruncand peste ei grenade, care nu au explodat insa, apoi au incercat sa-i  ucida  cu  crengi  carora le-au dat foc. De sub flacari, se inalta spre cer Imnul Heruvimilor al Liturghiei Ortodoxe, pe care martirii il intonau in fata mortii. S-a incercat apoi distrugerea trupurilor cu acid sulfuric si au fost mutate de la locul initial de ingropare, pentru a li se sterge orice urma. Astfel s-au nascut mai multe legende, unele sustinand ca au scapat cu totii, altele ca au fost ucisi, insa Marea Ducesa Anastasia ar fi scapat si ar fi ajuns in occident, unde a trait sub alt nume.
Consiliul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse a decis sa canonizeze drept “cuviosi” pe Nicolae al II-lea si familia sa, cu data de pomenire 4 iulie. Familia fusese anterior canonizata, in 1981, de catre Biserica Ortodoxa Rusa din strainatate, ca Sfinti Mucenici. O parte din moaste au fost inmormantate la Catedrala Sf. Petru si Pavel din Sank Petersburg, la 17 iunie 1998, la 80 de ani dupa ce au fost ucisi. In anul 2003, a fost inaugurata biserica inchinata acestora. De altfel, in luna iulie a fiecarui an, este organizat un pelerinaj, ce porneste de la cripta din apropierea locului unde au fost ucisi, mergand pe o distanta de 20 kilometri, pana la locul unde s-a incercat distrugerea trupurilor, urmatorul punct fiind manastirea Novo Tikhvinski si, in cele din urma, localitatea Alapaievsk, unde au fost martirizate rude ale sotilor Romanov, printre care sora imparatesei si cinci printese din dinastie.
Ramasitele membrilor familiei regale au fost aduse la lumina in iulie 1991 (desi  cativa istorici curajosi le dezgropasera inca din perioada comunista) si au fost ingropate la catedrala Sfantului Petru si Pavel din Sankt Petersburg in 1998, iar intreaga familie a fost reabilitata de catre Curtea Suprema Rusa, decizand ca aceasta nu a fost arestata din motive politice si nici condamnata la executie de vreo instanta.
O biserica inchinata Sfantului Nicolae, dupa numele tarului, a fost  ridicata intre 1905-1909 pentru toti credinciosii rusi si personalul ambasadei ruse din Romania, aceasta gasindu-se in centrul capitalei, in vecinatatea Universitatii Bucuresti.
Biserica “Sfantul Nicolae – Paraclis Universitar”, cunoscuta pana recent drept “Biserica Rusa” a fost construita in perioada 1905-1909, dupa planurile unui architect rus, la initiativa si pe cheltuiala familiei tariste a Romanovilor – 600000 ruble de aur, pentru a servi drept capela Ambasadei Ruse din Bucuresti. Dupa numele tarului  Nicolae  al II-lea, biserica a primit hramul Sfantului Nicolae al Mirelor Lichiei. Biserica a functionat in  scopul  initial  pana  in  1934, dupa care, intre 1934-1947 a trecut sub jurisdictia Patriarhiei Romane, drept capela Universitatii Bucuresti, la initiativa ministrului de externe Nicolae Titulescu; intre 1947-1957 a revenit sub jurisdictia Moscovei;  din  1957  intra  in  proprietatea Bisericii Ortodoxe ca biserica de enorie, iar din 1992 functioneaza ca paraclis universitar al Universitatii Bucuresti (fiind numita si “Biserica studentilor”). Ca elemente deosebite,  se  remarca stilul architectonic rusesc al bisericii, cu sapte turle in forma de bulb, acoperite cu foita de aur; catapeteasma din lemn cu foita de aur, executata la Moscova. Dar, pe langa aceasta, observam aici prezenta foarte multor tineri, studenti si nu numai – familii de tineri care, si dupa facultate, vin la aceeasi biserica, cu copiii lor. Biserica ridicata de Sfinti, in cinstea Sfintilor.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

dinastia rusia mihail romanov dinastia romanovilor romanov olga maria
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2019 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2956 (s) | 23 queries | Mysql time :0.125223 (s)