News Flash:

Disolutia Prusiei ca stat

26 Septembrie 2013
1991 Vizualizari | 0 Comentarii
Aliatii, hotarati sa nu mai faca greselile din 1919, au luat decizia de a desfiinta Prusia ca stat pentru a fi siguri ca nu vor mai fi martori la renasterea statului militarist considerat vinovat pentru „problema germana” care aruncase Europa in doua razboaie mondiale.
Istoria Prusiei ca mare putere incepe in secolul al XVIII-lea, in vremea lui Frederic cel Mare. Succesele militare si reformele modernizatoare au transformat un stat inapoiat intr-unul din cele mai avansate state europene. Dupa aceea, secolul al XIX-lea a adus Epoca de Aur a Prusiei. In urma Congresului de la Viena, ce reconfigureaza harta continentului european dupa razboaiele napoleoniene, Prusia se extinde teritorial si cunoaste o dezvoltare economica si politica semnificativa. In consecinta, Imperiul German, renascut in 1871, va avea in centru Prusia, regele prusac din dinastia Hohenzollern primind coroana imperiala.
Directia de dezvoltare prusaca, inceputa inca din vremea lui Frederic cel Mare, va face ca acest stat sa capete imaginea unei constructii politice puternice, caracterizate prin profesionalism si eficienta, dar si prin agresivitate, miltiarism si ultraconservatorism.
La sfarsitul Primului Razboi Mondial, Wilhelm al II-lea abdica atat in calitate de Imparat german, cat si de rege al Prusiei, iar statul trece la o forma de guvernamant republicana. Prusia va deveni asadar parte din republica federala de la Weimar. Nu era aceeasi Prusie ca cea antebelica. Cele mai multe din teritoriile pierdute de Germania prin tratatul de la Versailles erau teritorii prusace. Belgia primeste Eupen si Malmedy; Danemarca ia Schleswigul de Nord; Lituania ia regiunea Klaipeda; zona Hlučín intra in posesia noului stat cehoslovac, iar renascuta Polonie primeste Posen, Prusia de Vest si Silezia Superioara.
In ciuda acestor pierderi teritoriale semnificative, Prusia era in continuare cel mai mare stat al Republicii de la Weimar. Noii guvernanti au luat in considerare posibilitatea spargerii statului prusac in mai multe entitati politice, dar in cele din urma au renuntat la idee. Astfel, Prusia reprezenta 60% din teritoriul german
In anii '20, politica prusaca a fost dominata cu precadere de fortele politice de stanga (premierul Otto Braun era social-democrat), insa si partidele de dreapta (cel democrat si cel catolic) au jucat un rol semnificativ. Pana la venirea la putere a nazistilor, regimul politic din Prusia nu a depasit niciodata granitele democratiei. Statul nu a reusit insa sa scape de stigmatul militarismului din trecut.
Dupa inceputul razboiului si al cuceririlor naziste din Europa, Hitler nu va reconstitui statul prusac in forma sa istorica, alegand integrarea vechiilor teritorii prusace in alte provincii precum Danzig-Prusia de Vest si Wartheland. Astfel, inca inainte de 1945, Prusia isi pierduse identitatea teritoriala din trecut. In plus, masurile centralizatoare adoptate in anii '30 de regimul nazist estompasera deja identitatea politica distincta a acestui stat, potrivit historia.ro.
Dupa 1945, pierderile teritoriale germane in favoarea Poloniei si a Uniunii Sovietice, trasate de linia Oder-Neisse, si reorganizarea teritoriala din zona de ocupatie anglo-franco-americana sterg practic Prusia de pe harta. Cu toate acestea, Aliatii au simtit nevoia de a introduce in tratatul de pace o prevedere clara referitoare la abolirea oficiala a Prusiei. 25 februarie 1947 marcheaza, asadar, data disparitiei acestui stat ca unitate administrativa a Germaniei. Textul legii motiveaza decizia facand trimitere la militarismul si reactionarismul ce au caracterizat acest stat in trecut.
Cum se explica aceasta decizie? In ciuda evolutiei democratice din perioada interbelica, Prusia pastra in continuare, in mintea englezilor si francezilor, imaginea statului militarist. In opinia lor, Prusia era un stat cu o cultura politica antiliberala, intoleranta, cu o inclinatie istorica spre autoritarism si militarism. Astfel, prin aceasta traditie, Prusia era considerata vinovata pentru izbucnirea Primului Razboi Mondial si pentru pavarea drumului catre putere al lui Hitler. Insusi Churchill declara, in septembrie 1943, ca „inima Germaniei este Prusia. Acolo se afla sursa acestei molime recurente”. De aceea, Prusia trebuia sa dispara.
Decizia nu este greu de inteles. Cu toate acestea, nu putem sa nu subliniem ca o imagine a Prusiei compusa doar din aceste elemente negative e departe de adevarul istoric. Militarismul nu a fost suficient pentru a face din Prusia inima Imperiului German si una din marile puteri ale secolului XIX. Au contribuit, in aceasta directie, si o serie de factori pozitivi: o clasa de functionari civili neviciata de coruptie, o toleranta fata de minoritatile religioase, un cod de legi exemplar, o rata de alfabetizare unica in Europa, un sistem de invatamant de cea mai buna calitate si, nu in ultimul rand, o birocratie extrem de eficienta.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

aliatii statului militarist europa istoria prusiei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1611 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013747 (s)