News Flash:

Dispozitivul lui Wellington din timpul bataliei de la Waterloo

6 Martie 2015
625 Vizualizari | 0 Comentarii
Tactician fara egal, „Ducele de Fier” stia ca va infrunta o armata superioara si deci alege un camp de batalie pe care il studiase atent cu un an inainte: platoul Mont Saint-Jean, la sud-est de localitatea Waterloo si de padurea Soignes, in care intentiona sa isi retraga trupele in caz ca francezii i-ar fi strapuns linia. Terenul oferea numeroase adancituri unde rezervele se puteau masa, fara a fi expuse artileriei inamice.

Anticipand atacuri frontale, Ducele si-a dispus trupele pe un front foarte restrans, putin peste 3 mile (sub 4 kilometri). In plus, aici se gaseau o serie de ferme, care au intrat in istorie si care exista si astazi: acestea ofereau o pozitie defensiva avantajoasa pentru a ancora flancurile armatei si a asigura centrul; astfel, castelul si complexul de cladiri Hougoumont (numite si Goumont) la vest, mica ferma La Haye Sainte, in spatele careia se afla o cariera de nisip, ea insesi folosita ca pozitie defensiva; in centru si ferma La Papelotte si La Haye la est, sunt alese de Duce pe data de 17.

Vezi si Waterloo, cum s-a decis soarta unui imperiu

La vremea respectiva panta pe care trebuiau sa o urce cei care voiau sa atace cele 3 ferme era mult mai abrupta decat cea pe care o putem vedea astazi, rezultat al lucrarilor de excavare intreprinse pentru construirea „Colinei Leului”, monument comemorativ. Wellington isi va dispune trupele pe un front restrans, formand linia de lupta mai mult sau mai putin intre cele 3 ferme, acestea impiedicand o actiune de flancare din partea inamicului, care ar fi trebuit mai intai sa cucereasca fermele. Aplicant una dintre tacticile sale favorite, denumita „reverse slope”, Ducele a fost atent sa isi plaseze grosul fortelor in spatele pantei pe care o face platoul Mont Saint-Jean, pentru a nu prezenta inamiului decat o mica parte din dispunerea sa strategica si pentru a minimiza efectele bombardamentului inamic.

Cu toate ca armata lui Wellington era impartita administrativ in doua corpuri (Hill pe dreapta si Printul de Orania in centru) si o rezerva (sub comanda directa a Ducelui), in realitate aceasta impartire nu avea nici o importanta tactica: unitatea de manevra era divizia astfel ca Ducele transmitea deseori ordine direct comandantilor de divizii. La Waterloo, dispozitivul anglo-aliat era constituit dupa cum urmeaza:

Vezi si Femeile ce au luptat la Waterloo

Aripa stanga a armatei, aflata intre intersectia dintre drumul Bruxelles-Charleroi si ferma Papelotte, acoperea aproape 2 kilometri, era formata doar din doua divizii, cea anglo-hanovriana a lui Picton si cea belgiano-olandeza a lui Perponcher, care, in plus, fusesera greu incercate la Quatre Bras, cu doua zile in urma. Cele doua divizii totalizau aproximativ 11 000 de baionete, dar doar 7 500 dintre acestia apartineau armatei regulate, restul fiind militii. Wellington realizase ca aceste trupe nu sunt suficiente pentru a tine 2 kilometri de front, de aceea adaugase ca rezerva prima brigada din divizia Sir Lowry Cole (militii in numar de 2 500, sub comanda colonelului Best) si urma sa trimita in acel sector si cea de-a doua brigada a diviziei, cei 2 000 de veterani englezi ai lui John Lambert, aflati inca in mars dinspre Bruxelles. In plus, prezenta a 30 de tunuri, a trei brigazi de cavalerie (ale lui Vivian, Vandeleur si Ponsonby, comandand Union Brigade) ce totalizau 3 000 de sabii, cat mai ales faptul ca prusacii ar fi trebuit sa soseasca pe aici, dinspre Wavre, erau elemente de natura sa il linisteasca pe Wellington cu privire la flancul sau stang.

Centrul armatei era mult mai puternic. Larg de doar cateva sute de metri si acoperit de mica fortareata pe care o reprezenta ferma La Haye Sainte, centrul anglo-aliat cuprindea divizia von Alten, sustinuta de soldatii din Nassau (von Kruse) si de cavaleria grea a lui Somerset cu cei 1 000 de calareti ai sai din Household Brigade. Si mai in spate se afla intreaga cavalerie belgiano-olandeza, ce totaliza 3 000 de sabii. In plus, aici erau dispuse nu mai putin de 50 de tunuri, partial desfasurate, partial in rezerva.

Aripa dreapta era si mai puternica, cuprinzand atat trupe dispuse pentru a apara puternicul si esentialul avanpost de la Hougoumont, cat si trupe dispuse ceva mai inapoi, intre Hougoumont si Braine l'Alleud, pentru a evita o posibila manevra de flancare din partea inamicului. Astfel, la Hougoumont, erau dispusi in prima linie, aparand parcul, cei 3 700 de infanteristi din Garda britanica, comandati de Cooke si sustinuti de 1 000 de tragatori de elita detasati din divizia Perponcher si von Alten. La nord-vest de complexul de la Hougoumont se aflau: brigada Mitchell, divizia Clinton si grupul lui Friedrich Wilhelm von Braunschweig. Si mai la vest se afla divizia belgiano-olandeza a lui Chassé, desfasurata in apropiere de oraselul Braine l'Alleud.

Ca atare, soldatii aflati la Hougoumont erau sustinuti de aproximativ 20 000 de soldati, dintre care 15 000 din armata regulata. Brigazile de cavalerie Dornberg, Grant si Arentschildt impreuna cu cavaleria din Braunschweig aduceau sustinerea suplimentara a 3 700 de sabii, la care se adaugau nu mai putin de 74 de piese de artilerie
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tactician armata superioara artileriei inamice mont saint-jean
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2328 (s) | 23 queries | Mysql time :0.076229 (s)