News Flash:

Dispute in urma tratatului Svalbardului

9 Februarie 2015
557 Vizualizari | 0 Comentarii
Tratatul privind Spitsbergen, adesea denumit si Tratatul Svalbardului, din 9 februarie 1920, a fost cel prin care s-a recunoscut deplina suveranitate a Norvegiei asupra arhipelagului arctic Spitsbergen (astazi denumit Svalbard). Suveranitatea statului norvegian este, totusi, supusa unor stipulari si nu se aplica toate legile norvegiene. Prin acest tratat, Svalbard a fost partial demilitarizat si toate tarile semnatare au primit drepturi egale de a practica activitati comerciale in insule. Norvegia si Rusia inca utilizeaza acest drept.

Noua tari au fost primele state semnatare ale acordului, printre acestea fiind Statele Unite, Danemarca, Franta, Italia, Japonia, Tarile de Jos, Norvegia, Suedia si Regatul Unit (inclusiv dominioanele de peste mari Irlanda, Canada, Australia, India, Africa de Sud si Noua Zeelanda). Alte tari au semnat tratatul in primii cinci ani de dupa ce a intrat in vigoare, inclusiv Uniunea Sovietica in 1924 si Germania si China in 1925. Astazi, tratatul are peste 40 de semnatari. El a fost trimis pentru a fi inregistrat in cadrul Seriei de Tratate a Ligii Natiunilor la 21 octombrie 1920.

Vezi si Tratatul de la Paris (1783)

Dintre semnatarele initiale, Japonia a fost ultima care l-a ratificat la 2 august 1925. Ulterior, la 14 august 1925, tratatul a intrat in vigoare. Norvegia a preluat sarcinile de administratie a teritoriului si a luat imediat mai multe masuri pentru protectia mediului.

Vezi si Tratatul Adams-Onís


Exista o disputa de lunga durata, in principal intre Norvegia si Uniunea Sovietica (si astazi Rusia) privind drepturile de pescuit in regiune. In 1977, Norvegia a infiintat o zona de pescuit reglementata cu o suprafata de 200 mile marine (370 km in jurul Svalbardului (pe care insa nu a inchis-o accesului vaselor straine) pe baza argumentului ca stipularile tratatului privind acces economic egal se aplica doar insulelor si apelor lor teritoriale (definite la acea vreme ca fiind 4 mile marine fata de tarm), nu si restului Zonei Economice Exclusive; in plus, Norvegia considera platoul continental al Svalbardului ca parte a platoului continental norvegian, care ar trebui administrat conform Conventiei Platourilor Continentale din 1958.

Uniunea Sovietica si astazi Rusia contesta aceasta pozitie, considerand ca Tratatul Spitsbergenului se aplica intregii zone; s-au purtat discutii in 1978 la Moscova, dar ele nu au rezolvat problema. Finlanda si Canada sustin pozitia Norvegiei, dar majoritatea celorlalte tari semnatare nu au o pozitie oficiala. Partile relevante ale tratatului sunt:

    Vasele si cetatenii tuturor tarilor contractante se vor bucura de drepturi egale de vanatoare si pescuit in teritoriile specificate la Articolul 1 si in apele lor teritoriale. (din Articolul 2)

    Ele vor fi admise in aceleasi conditii de egalitate privind exercitiul si practica tuturor activitatilor maritime, industriale, miniere sau comerciale atat pe uscat cat si in apele teritoriale, si nu se va stabili niciun monopol de niciun fel pentru niciun tip de activitate. (din Articolul 3)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

tratatul spitsbergen tratatul svalbardului uniunea sovietica canada
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2155 (s) | 23 queries | Mysql time :0.076008 (s)