News Flash:

Doamna Unirii - Elena Cuza

17 Octombrie 2013
2296 Vizualizari | 1 Comentarii
In secolul XIX, istoria romanilor inregistreaza un eveniment remarcabil –Unirea Principatelor Romane – Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca, care intr-un sfirsit constituie un stat national in frunte cu Al.I.Cuza, caruia istoricii i-au atribuit un inteles aproape subversiv, devenind un subiect predilect de cercetare. In spatele acestei personalitati marcante se afla neobservata Elena – sotia acestuia, despre care cunoastem foarte putin, netinind cont de faptul ca anume ea servea drept „mantaua lui Voda Cuza”.
Cunoscuta si ca Elena Doamna, ea se naste la data de 17 iunie 1825, la Solesti, intr-o veche familie moldoveneasca, a Rosettistilor. Elena Rosetti era fiica postelnicului Iordache Rosetti si a Catincai, nascuta Sturdza. Copilaria si-o petrece la mosia parintilor de la Solesti, in tinutul Vasluiului, alaturi de cei trei frati: Constantin, Theodor si Dumitru. Primeste de mica o educatie aleasa, dupa severele principii pedagogice ale vremii, sub supravegherea directa a mamei. A  invatat limba germana si franceza, pe care o folosea cu deosebita eleganta. De la virsta de sapte ani isi continua studiile particulare, cu guvernante si profesori straini, la mosia de la Scheia a unchiului sau Constantin Sturdza, alaturi de copiii acestuia si a altor rude apropiate. Implinind cincisprezece ani, se stabileste la Iasi, unde se familiarizeaza cu inalta societate. Aici il cunoaste pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, cu care se casatoreste in aprilie 1844.
Elena Cuza era o fire domoala, retrasa, cumpatata, cam stingace, cu o expresie severa, foarte timida si lipsita de incredere in fortele proprii. Sotul sau putea insa fi caracterizat ca o persoana impulsiva, care se simtea foarte bine printre oameni si plus la toate era extraordinar de galant cu femeile. Cu toate astea casatoria acestora se dovedeste a fi nu una din cele mai reusite, mai cu seama din cauza ca Al. Ioan Cuza nu era un sot prea statornic. Dar netinind cont de acest fapt, Elena Cuza a dovedit si o alta trasatura de caracter, indeosebi dupa inabusirea revolutiei de la 1848, fiind pusa in fata unei situatii periculoase, ce ameninta siguranta sotului ei de catre dusmanii acestuia, tinara femeie, timida si lipsita de incredere in sine, a dovedit o energie si o hotarire extraordinara. A pornit singura de la Solesti spre Galati, unde a mers sa il vada pe consulul britanic Cuninghan, punind la punct evadarea lui Cuza la Braila, act care ii permitea de a-si tine adversarii in friu. S-a reintors in Moldova peste un an, abia atunci cind devenise domn Grigore Ghica, ales in 1849 pentru sapte ani. La scurt timp dupa ce Cuza a fost numit pircalab la Galati (1852) au aparut primele neintelegeri in casnicia lor, cauzate de numeroase infidelitati. Rivala principala a Elenei era Maria Obrenovici, care i-a nascut lui Cuza doi feciori. Au urmat nenumarate cazuri cind Doamna Cuza era gata sa renunte la sotul sau, dar de fiecare data ezita sa faca acest pas. Avind o viata deloc simpla, ea a reusit sa salveze, de multe ori, aceasta casnicie. Frecvente cazuri au fost cind se resemna la Paris pentru a-si regasi lumea sa interioara, venind cu noi forte si cu noi maniere de comportare, incercind sa faca orice pentru a fi alaturi de Cuza. Pina la urma ea gaseste formula fericirii familiale: neputind sa aiba copii, ea adopta fiii sotului conceputi cu Maria Obrenovici, fapt care a salvat casatoria lor. Aceasta a fost posibil gratie faptului ca Elena era o mama mult mai buna in comparatie cu Maria, iar Cuza isi iubea foarte mult copiii.
Ca urmare putem mentiona ca distinsa Doamna a avut foarte mult de suferit, dar in pofida la toate a fost alaturi de sotul sau atit in anii domniei, cit si in timpul exilului, purtindu-i aceeasi dragoste si dupa moarte. In 1874, dupa decesul lui Cuza la Heidelberg, Elena, potrivit dorintei sotului sau exprimata in anii exilului, il inmorminteaza la Ruginoasa, unde se retrage, ocupindu-se de educatia celor doi baieti, Alexandru si Dimitrie, o sarcina nu prea usoara pentru ea. Dupa care pleaca in Elvetia, la Geneva, potrivit foaienationala.ro.
Ultimii ani de viata i-a petrecut in singuratate, retrasa de lume, la Piatra Neamt. In aceasta perioada a vietii sale, Elena Cuza se transforma intr-o Doamna mica de statura, foarte slaba, cu spinarea incovoiata. Avind o miscare greoaie, se deplasa cu ajutorul unui baston si doar rareori permitea sa fie sprijinita. Vorbea foarte incet, atit in franceza, cit si in romana, amestecind uneori cuvintele in aceeasi fraza. Alaturi ii erau Germaine – servitoarea sa de origine elvetiana, cu care vorbea numai frantuzeste, Hauser – intendentul ceh, comunicind numai nemteste si Petru Flor – medicul personal al distinsei Doamne, prezenta caruia era o sarbatoare pentru ea. Doar cu el putea sa vorbeasca deschis atit despre noutatile politice existente la moment, cit si despre problemele ei personale. Despre propria persoana vorbea foarte rar si intrerupt, iar despre domnia sotului sau isi amintea de putine ori, vorbind ca dintr-un vis acoperit cu ceata. La virsta pe care o avea, era foarte sensibila, isi iubea tara, inclusiv pe tarani, vis-a-vis de care isi amintea permanent de lovitura de stat din 2/14 mai 1864 a Adunarii Elective, care se opunea legiferarii reformei agrare, initiata de Cuza Voda.
Ocupatiile sale zilnice erau foarte limitate. De obicei, dupa ce se trezea, prefera sa citeasca romane franceze sau diferite ziare: Le Temps, Adevarul etc. Plus la toate ajuta foarte mult oamenii saraci, impartindu-le tricotaje de lina confectionate cu multa dibacie.Tot pe acestia ii ajuta cu bani din rezervele pe care le avea, cu produse alimentare, le cumpara case si totul datorita bunatatii sale. Avea un suflet foarte blind si iertator, chiar si pentru cei care i-au facut mult rau lui Voda Cuza, indeosebi in timpul detronarii acestuia.
O parte din ura sa insa era pastrata asupra familiei Bratianu in miinile careia trebuia sa ramina averea lui Cuza, decizie care era hotarita de judecator. Aceasta vine de la faptul ca ultimul baiat crescut de Elena, cu toate ca era foarte bolnav, se casatoreste cu printesa Moruzi, facind din timp testament in favoarea viitoarei sotii. Baiatul peste putin timp moare si toata averea ramine sotiei sale, care la rindul sau se recasatoreste, avind un copil cu Ionel Bratianu. Doamna Cuza era foarte indurerata, deoarece mostenitorul averii lui Cuza Voda ramine fiul lui Ionel Bratianu, adica nepotul lui Ion Bratianu, cel care a fost unul din principalii organizatori ai detronarii lui Cuza. Fara tagada, Elena Doamna deschide un proces care cerea ca mosia de la Ruginoasa, unde fusese ingropat Voda Cuza, sa ramina proprietate a spitalului de copii „Caritatea” din Iasi, ca dovada a dragostei inestimabile fata de sotul sau.
In februarie 1909 firul vietii se subtia. Doamna nu se simtea bine, bronsitele se repetau si se complicau, nu dorea sa stea la pat, sa lase tutunul, sa ia medicamente si sa se alimenteze. A slabit atit de mult, incit nu se ridica din pat. Aproximativ de la 20 martie aproape ca nu mai era constienta. In ziua de 3 aprilie, la ora 4 dimineata, Doamna moare, fiind imormintata la mosia parinteasca din Solesti-Vaslui, raminind in istorie ca astru ce a luminat personalitatea lui Cuza.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

elena elena doamna rosettistilor elena rosetti constantin sturdza
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

mircea  | #1586
Unirea principatelor Transilvania, Moldova si Muntenia in sec. XIX,sub Cuza??????
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1612 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014413 (s)