News Flash:

Educatia in Grecia antica

9 Ianuarie 2014
3439 Vizualizari | 0 Comentarii
Vechii greci s-au preocupat indeaproape de problemele moralei si politicii, razboiului si artei. Politicul si razboiul, aflandu-se in primul plan al atentiei lor, s-au cristalizat de timpuriu modele de educatie a tinerelor generatii spre a se asigura functionarea normala a cetatii. In Epoca homerica, dinaintea constituirii polisurilor clasice, educatia imbraca forme traditionale, militare si religioase. Treptat, influenta legaturilor de sange s-a redus si, odata cu diversificarea preocuparilor politice si juridice, orizontul educational s-a largit considerabil, fara ca respectul fata de stramosi, eroi si zei sa fie, insa, vreodata abandonat. In Epoca clasica, acolo unde rolul statului ajungea covarsitor, precum in Sparta, valorile se impuneau prin prestigiul lor mitic si prin ascultare de legi; in alte polisuri, in special la Atena, individul avea o libertate de alegere si exprimare mult mai mare.
Sparta cultiva valorile razboinice ale ascetismului, disciplinei, dezvoltarii fortei fizice. Astfel, comportamentul militar si social se standardizau si gandirea cutezatoare isi gasea cu greu formele de exprimare.
Cetatea se ingrijea de educatia fetelor si a baietilor. Se asigurau cunostinte minime de scris si citit. Fetele si femeile trebuiau sa stie sa apere cetatea atunci cand barbatii se aflau in campanie. Baietii se intruneau, de la 7 ani, in tabere militare, fiind antrenati pentru lupta, prin exercitii fizice, disciplina severa, spirit de grup, descurajarea initiativelor personale, exprimarea sintetica si la obiect a opiniilor (laconismul).
Calitatile militare determinau, in mare parte, statutul de cetatean. Fuga de pe campul de lupta sau nerespectarea disciplinei antrenau automat decaderea din pozitia privilegiata de cetatean. Pentru aceasta ravnita pozitie, sistemul educational nu insista, totusi, pe dezvoltarea elocintei, a artei dialogului si discursului. In Sparta „gandeau” inteleptii si aristocratii, iar cetatenii le aprobau opiniile si le exercitau, in stil militar, ordinele. O morala stricta reglementa comportamentul social si familial, barbatul conducand precum un comandant. Spectacolele de teatru si, mai ales, comedia nu aveau trecere, poezia eroica si jocurile sportive dominand universul cultural spartan, alaturi de ceremoniile religioase.
In Sparta se impamantenise, deci, un model educational specific „statului cazarma”, in care supunerea neconditionata fata de superiori, disciplina, retinerea in manifestarea sentimentelor, precautia in relatiile cu autoritatile, dispretul criticii si al comportamentului liber devenisera trasaturi caracteristice ale profilului moral al cetateanului.
La polul opus Spartei, cetatea Atena facea din educatie o arma redutabila pentru formarea unui cetatean complet, cu o constructie fizica si intelectuala armonioasa, capabil sa fie luptator, administrator al treburilor publice, ganditor, comerciant, artist etc.; nu inseamna insa ca atenienii ignorau pregatirea militara sau dezvoltarea aptitudinilor sportive si fortei fizice, unita, desigur, cu „ascutimea mintii”.
Educatia se aplica diferentiat. Baietii isi incepeau educatia la 8 ani, sub supravegherea pedagogilor. De fete se ingrijeau mamele, in gineceu. Exercitiile fizice ale baietilor se desfasurau in palestre si constau din antrenamente si probe de lupta, alergare, sarituri in lungime, aruncarea discului si a sulitei (pentatlon). Pe langa exercitiile fizice, se cultiva simtul muzical, pentru ca, pana la 14 ani, copiii sa deprinda si cititul, scrisul, socotitul si gramatica. Efebia, un fel de scoala militara, asigura pregatirea tinerilor cu varste cuprinse intre 18–20 ani. Tinerii intrau apoi in fratriii, asociatii militare bazate pe relatii de prietenie si sprijin reciproc in lupta si in agora.
In Atena si in alte polisuri, unde democratia se afla la loc de cinste, se acorda o atentie speciala studierii politicii, stapanirii cuvantului, cunoasterii logicii si expunerii argumentate a ideilor si opiniilor. Daca in Sparta invatatura inalta ramanea un privilegiu al oligarhiei, un monopol si o putere a sa, in Atena a gandi, a rationa se impuneau, deopotriva, si pentru aristocrati si pentru demos.
Experienta Atenei in materie de educatie este unica in Antichitate. In centrul educatiei se punea formarea omului ca entitate superioara. Perfectionarea fizica, intelectuala si artistica era idealul cetatii din Attica. Initierea spre atingerea idealului fericirii se realiza in trepte, in cicluri scolare primare, secundare si superioare, cu sau fara interventia statului. Educatia cetateanului continua si dincolo de varsta scolii, prin intermediul institutiilor democratiei, ce puneau in centrul lor „omul ca fiinta politica”.
In acelasi timp, societatea greaca, in ansamblul ei, a introdus, pentru prima data in istoria civilizatiei, marile dezbateri asupra sistemelor de valori. Adevarul, fericirea, justitia, frumusetea, armonia, legea, statul ca organizare perfectibila, egalitatea intre cetateni, respectul proprietatii si al individului sunt tot atatea valori comune atat Eladei, cat si lumii de astazi. Necesitatea introducerii de reguli morale in comportamentul politic si in viata de zi cu zi este un important principiu al vechilor greci. Ideile de patrie si patriotism, restranse pentru secole de polis, s-au nascut tot in Antichitatea greaca si au fost cultivate prin educatie. Din acele vremuri vin si conceptiile inalte despre pace ca ideal al oamenilor, precum si cele despre unitatea si unicitatea omenirii, strafulgerari ale mintilor luminate ce treceau dincolo de mentalitatea comuna a separarii umanitatii in greci si „barbari”.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

vechii greci epoca homerica calitatile militare atena
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1671 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013466 (s)