News Flash:

Elena Cuza despre alegerea si detronarea lui Cuza

22 Octombrie 2013
1691 Vizualizari | 0 Comentarii
Povesteste Constantin Bacalbasa: “Cu cateva luni inainte de a muri doamna Elena Cuza a acordat unui ziarist un interviu asupra evenimentelor alegerii si detronarii lui Cuza. Iata foarte interesantele amintiri:
In seara de 3-4 ianuarie, pe cand sedeam la masa in Iasi, au venit la noi cativa amici, printre care si fratele sau de arme, colonelul Pisoschi, ca sa-l roage sa vie negresit dupa masa la “Elefant”, o sala de adunare unde sedea Costache Rolla, caci asa s-au hotarat nationalistii ca sa se lege cu totii in acea seara asupra persoanei de sustinut la domnie. Cuza, cu toate rugamintile amicilor sai, n-a voit sa se duca, desi eu am insistat pe langa dansul, si le-a spus: “Faceti voi ce credeti caci pe oricine ati alege dintre ai nostri eu aprob si semnez cu amandoua mainile, numai Mihalache sau Grigore Sturza sa nu fie”. Si a plecat la teatru.
Peste noapte, la orele 12, ma pomenesc cu fratele meu, Costache Rosetti, venind intr-un suflet sa-mi spuna cele petrecute la “Elefant”, caci il rugasem de cu vreme si-l asteptam neputand sa dorm.
- Ghici cine s-a ales ? imi zise el.
- Nu pot… spune-mi tu in graba.
- Bucura-te.
- Ma bucur, dar sa nu fie Mihalache ori Grigore Sturza. Dar, haide odata, spune-mi!
- Tu te-ai ales.
- Ce vorba e asta? Nu te pricep! Dar pentru numele lui Dumnezeu spune-mi odata cine e, nu ma fierbe asa?
- Ia, cine sa se aleaga? Pe Cuza l-au ales. Si s-au jurat cu totii de au semnat actul si s-au dus sa-l ia de la teatru ca sa-i vesteasca alegerea.
Dupa catva timp a venit si Cuza. Era alb ca hartia la fata si cum a intrat in casa s-a trantit pe un fotoliu si zis oftand:
- Fi-va oare bine de noi? Fi-vom oare la inaltimea nevoilor si ale neamului?
Peste 19 zile s-a facut si alegerea din Bucuresti si astfel s-a infaptuit unirea”.
Detronarea lui Cuza
Asupra noptii tragice de 11 februarie a povestit urmatoarele:
“Era in seara de 10 februarie pe la orele 7 cand treceam la masa impreuna cu Cuza. Vedem un baiat de pravalie care, nu stim prin ce minune, patrunsese in palat, ca se apropie de noi si spune ca la noapte mii de oameni au sa navaeasca cu armele in palat.
Cuza retinu baiatul si trimise intre altii si dupa colonelul Haralambie la care barbatul meu tinea foarte rnult si care avea comanda trupelor din garnizoana Capitalei.
Stateam in sala de mancare cand a venit Haralambie.
-Auzi, mai Haralambie, ce se vorbeste, ii spuse Voda, cu un aer de plictiseala. Se pregateste pentru la noapte revolutie mare si tu nu stii nimic.
- Nu stiu, Maria Ta, raspunse flegmatic Haralambie.
- Ba inca au sa navaleasca in palat in timpul noptii, adaogai eu, sculandu-ma de la masa.
- Nu crede, marita doamna, zise el. Poporul Capitalei are admiratie pentru Maria Voastra, iar Domnitorul poate conta pe armata sa legata prin juramant. Si apoi, ca sa ajunga cineva la Mariile Voastre, doar va trebui sa treaca mai intai peste corpul meu.
Trecuram din sala de mancare in biroul de lucru. Cuza ruga atunci pe Haralambie ca, pentru orice eventuailitate, sa se indoiasca garda in acea noapte la Palat. Trecui la copii, caci eu locuiam in partea Palatului dinspre biserica Cretulescu. Dar nu stiu de ce eram foarte nelinistita. Asigurarile lui Haralambie nu ma convinsesera de fel. Am chemat in camera mea pe coloneilul Pisoski, unul din aghiotanti si i-am spus:
- Vezi Pisoski, eu am mare teama caci il stii pe Voda cat e de increzator; ia masuri si daca o fi ceva da-mi mie de stire”.
Urmeaza oarecari amanunte asupra actului detronarii. Aici nu dau, insa, decat faptele ce privesc pe colonelul Haralambie.
Doamna Elena mai departe:
Multi din conjurati au regretat mai apoi fapta lor. Si colonelul Haralambie a fost unul din aceia care s-au cait foarte mult, caci in actul sau a fost convins de o femeie pentru care el avea o mare pasiune.
Intr-un tarziu noaptea, pe cand ma trudeam sa adorm, aud un zgomot asemanator descarcarii unui foc de pistol. Sar din pat speriata si spun guvernantei franceze, care dormea in camera de alaturi:
- Scoala-te repede, Florentina, si vezi ce e. Mi se pare c-am auzit o detunatura de arma.
De-odata Florentina intra infricosata si spune:
- Alteta, este imposibil de trecut prin coridoarele palatului; toate sunt pline de soldati si ofiteri. Mi s-a refuzat orice lamurire. Usa Altetei Voastre este pazita de trupe si un ofiter sta in dreptul ei.
Atunci ma imbracai repede, lasai copiii in grija Florentinei si deschizand cu curaj usa, am voit sa trec. Dar fui oprita. Trupele stateau de o parte si de alta a coridoarelor si soldatii imi barara drumul.
- In laturi, le strigai eu, voi sa trec la Domnitor.
- Nu se poate, imi raspunsera ei.
- Si cu toate astea nu ma poate impiedeca nimeni ca sa vad pe Donmitor, repetai eu, trebuie sa trec.
Un capitan, care pana atunci ezita sa se apropie de mine, inainta, si, cu un aer linistit, imi spuse:
- Maria Ta, in zadar incercati, nu se poate trece inainte. Si apoi e si inutil, caci fostul Domnitor nu mai e in palat.
Atunci am auzit pentru prima oara cuvantul de “fostul Domnitor”. Capitanul, daca nu ma insel, era Pilat. Mi se paru ca tot pamantul se invarteste cu mine.
Imi reculesei puterile. Cerui sa mi se aduca colonelul Pisoski. Intre doua garde, aghiotantul palatului sosi.
- Ce s-a intamplat? il intreb.
- Nu stiu nimic, raspunse Pisoski.
Trec in odaie, si cad zdrobita. Deschid ferestrele palatului si vazand grupuri de soldati in curte, ii intreb:
- Unde este domnitorul vostru?
- L-au dus, nu mai este aici, mi se raspunse.
Se face ziua si nicio stire de nicaieri.
Dupa cateva ore, o trasura inchisa ma astepta la scara palatului. Ma urcai cu cei doi copii si pe cand voiam sa cotesc spre Cotroceni colonelul Solomon (comandantul regimentului de cavalerie) opri trasura si zise:
- Spune Mariei sale ca armata nu se solidarizeaza conjuratiei si ca un cuvant asteapta de la Domnitorul ei pentru a-l reintrona”.
Sosesc la Cotroceni si intru cu copiii in odaia lui Cuza. El se plimba nervos dintr-un colt intr-altul al odaiei si era imbracat civil. Cum il vazui, izbucnii in lacrimi. Figura lui avea paliditatea mortii. Dar el isi stapani emotia si revolta si inainta surazator si bland. Se apropie de copii si-i mangaie.
- Fii linistita, imi zise el. Vom pleca din tara si vom trai departe si linistiti. S-a savarsit ceea ce eu doream de mult, insa s-ar fi putut petrece altfel lucrurile. Tu stii ca n’asteptam decat raspunsul viitorului Domn strain pentru ca sa ma retrag din domnie. Dar armata, scumpa mea armata, n-as fi voit s-o vad calcandu-si juramantul de credinta.
- Armata te urmeaza si e cu Maria ta, ii raspunsei eu. Si, neputand sa pronunt tare numele colonelului Solomon din cauza gardei care se afla in odaie cu noi, ii spusei insa cuvintele lui.
- Niciodata nu voi face varsare de sange pentru a-mi recapata tronul“.
sursa: Constantin Bacalbasa, Bucurestii de alta data, 1901-1910, vol. III, Editura Ziarului Universul, Bucuresti, 1936, pag. 222-225(istoriiregasite)
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

constantin bacalbasa elena cuza alegerii detronarii cuza
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1640 (s) | 34 queries | Mysql time :0.015961 (s)