News Flash:

Elena Ghica, femeia care a infipt pentru prima oara tricolorul pe varful Alpilor

16 Septembrie 2013
1763 Vizualizari | 0 Comentarii
Elena Ghica era om de cultura, scriitoare, feminista, o personalitate culta si dotata, care la varsta de numai 10 ani cunostea noua limbi straine, iar la 14 ani tradusese Iliada lui Homer in limba germana.
Obarsie nobila
Nascuta la 3 februarie 1828, in Bucuresti, Elena Ghica era de obarsie distinsa, fiica a marelui ban Dimitrie Ghica, descendent la randul sau din vechi domnitori, si a Caterinei Faca, de la care a primit o educatie aleasa.
Pentru studii, familia a trimis-o in strainatate: mai intia la Dresda, apoi la Viena, Venetia si Berlin. I-a fost de mare folos in viata faptul ca a putut sa-si insoteasca familia in calatorii de studii ale tatalui sau - numismat si arheolog - in cateva mari orase europene, potrivit ziare.com.
Dar, oricat de feminista ai fi, primul pas in viata - si adesea cel mai important - era atunci casatoria. La 21 de ani, s-a casatorit cu printul rus Alexandr Kolotov Massalski, alaturi de care s-a stabilit in anul 1849 la Sankt Petersburg.
Aici a epatat prin cunostintele sale si prin talent, obtinand premiul I la concursul de peisaje organizat la muzeul Ermitaj, anticipandu-i-se un viitor stralucit in lumea artelor plastice.
Dar n-a fost sa fie asa. Nonconformista de felul sau, in timpul razboiului Crimeii, si-a manifestat simpatia pentru cultura engleza si cea franceza, fapt inacceptabil in capitala tarilor. Se spune ca, pentru fapta ei, a fost biciuita chiar in palatul gubernial, in anul 1856.
Drapelul brodat cu mana ei
Nesuportand despotismul tarist, s-a despartit imediat de sot si a plecat in Occident, stabilindu-se la Arau, in Elvetia. Aici si-a recapatat linistea facand sport alpin, cu care prilej a infipt pe varful Moenich din Alpi steagul tricolor, pe care brodase cu mainile sale stema tarii.
Dupa ce si-a refacut prin sport alpin socul moral suferit, Elena Ghica s-a dedicat literaturii, temelor de istorie, de politica sociala, religie, feminism, poezie populara, etnografie. Amintindu-si si de obarsia albaneza a familiei Ghica, Elena si-a ales, cu aceasta ocazie, un pseudonim literar, pe care avea sa-l foloseasca de acum incolo: Dora d'Istria.
Paginile de etnografie, istorie si folclor balcanic le-a scris si publicat in nu mai putin de sase limbi, din cele pe care le cunostea la perfectie: franceza, italiana, greaca, rusa, germana si engleza.
A fost preocupata in mod deosebit de traditiile nationale romanesti, asa cum erau ele transmise de rapsozii populari, pe care i-a numit trubadurii poporului roman, dar si obiceiurile stravechi din insulele Ionice.
N-a neglijat nici conditia sociala a femeii in Germania si Elvetia sau viata sociala din Rumelia si Moreea, pe care le-a publicat la Zurich si Paris, ca un omagiu postum adus in memoria domnitorului Moldovei Ghica al III-lea, ucis de otomani in 1863.
Corespondenta cu Garibaldi
La Florenta, Dora d'Istria a publicat istoria familiei Ghica de-a lungul secolelor XVII, XVIII si XIX, precum si o evocare a poeziei otomane clasice. O buna parte din lucrarile ei au fost publicate si in Romania, imediat dupa Razboiul Independentei, fiind puternic marcate de spiritul emanciparii nationale, aflat in mare voga in acele timpuri.
A mers atat de departe cu ideile sale inflacarate, incat a purtat corespondenta chiar si cu revolutionarul italian Giuseppe Garibaldi, caruia ii propunea, conform conceptelor reformatoare de atunci, o federatie de state independente in Balcani: "...nu e departe ziua cand, de la culmile Carpatilor la tarmurile Marii Egee, steagul principelui roman Mihai Viteazul ca si cele ale lui Caragheorghe, Scanderbeg si Canaris vor falfai liber peste frumoasele tinuturi unde acesti vajnici patrioti si-au varsat sangele".
Fireste, ideile sunt utopice, dar trebuie sa retinem ca ele nu apartin unui muschetar dornic de fapte vitejesti, ci unei femei, care nazuia schimbarea ordinii sociale si politice in amalgamul national din peninsula balcanica.
Ultimii ani de viata si i-a petrecut in Italia, trimitand de acolo gandurile sale spre tara natala, al carei destin era, conform spuselor sale, "obiectul neincetat al meditatiilor mele".
Prin testament, Elena Ghica a lasat averea Primariei Bucurestiului, pentru o mai buna finantare a spitalului Pantelimon, construit de familia sa (in prezent, refacut), iar cartile, tablourile si corespondenta bibliotecii din Florenta, oras in care se afla depusa si urna cu cenusa ei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

elena ghica scriitoare culta iliada homer obarsie nobila
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1578 (s) | 23 queries | Mysql time :0.014502 (s)