News Flash:

EMINESCU. ”Au murit imbratisati. Le-au furat corpurile. Am inmormantat un sicriu gol. I-am gasit dupa un an. Profanati!”

22 Ianuarie 2016
1667 Vizualizari | 0 Comentarii
cutremur
Povestea lui Corneliu Popescu, cel mai mare traducator al lui Eminescu in engleza, e trista. La 10 ani zamislea cuvinte pre limba lui Shakespeare. Devenea faimos cu versurile ”Luceafarului”. Murea in cutremurul din '77, iar cadavrul ii era profanat. Tatal ii gasea corpul dupa un an. Ingropase un sicriu gol..

Istorioara-i trista, cum trista fuse si viata celui pe care l-a tradus.

Corneliu M. Popescu a venit pe lume in 1958. Unic fiu. Termina Scoala generala nr 122, ”Antim”. Pe vreme aceea se purtau ”clasele experimentale”, asa ca ajunge intr-una cu profesori ”speciali” la fiecare disciplina. Limba engleza nu e la prea mare cautare. Rusa e de baza si, daca ai putin noroc, auzi cateva versuri din Shakespeare sau o vorba, doua, din Hugo. Dar Cornel are noroc urias. Da peste Ion Kleante Gheorghiu, fost ambasador al Romaniei la Londra, inchis, apoi, de autoritatile comuniste tocmai din acest motiv. Ii insufla dragostea pentru literatura din Albion.

Vezi si Acestea sunt cele mai puternice seisme din istorie

La 10 ani, Corneliu Popescu traduce ”Insula Comorilor”, a lui Robert Louis Stevenson, de unul singur, din engleza in romana. Parintii il ajuta, respira numai aer de sesiuni stiintifice. ”Aveam posibilitatea sa-l duc la intalniri internationale, cu observatori ONU, cu laureati ai Premiului Nobel. Acolo nu se vorbea decat o singura limba: cea engleza”, avea sa-si aminteasca, in prefata volumului lui Corneliu, tatal, Mihail Popescu.

Nu era un ”tocilar”, asa cum s-ar putea crede. Din contra. ”Copil obisnuit, sociabil, vesel, care adora sa mearga in excursii”, spune, pentru Editia de Colectie a ”Jurnalului National”, Elena Zamfirescu, ultima ruda in viata.

Pe la 16 ani incearca, timid, primele traduceri ale poeziilor lui Mihai Eminescu in limba Lebedei din Avon. Ceea ce facea nu era un secret, dar nu dorea sa se stie, voia sa lucreze doar pentru sine. Lumea literara nu auzise de el, mai ales la acea varsta frageda. Reusise ceea ce traducatori cu experienta  nu putusera. Versuri ce pareau intraductibile prinsesera sens in engleza.

Vezi si Singura inregistrare AUDIO din timpul CUTREMURULUI din '77

Adunase, la 19 ani, un volum intreg. Tatal i-a propus sa se duca la Uniunea Scriitorilor, ori la o editura, pentru publicare. ”Tati, examenul pentru facultate e mai important. Il trec si, dupa aceea, mai vedem”, a raspuns. Nu stia ca Popescu - senior dactilografiase, inca din 1976, o copie a traducerilor lui Cornel. ”Asa, sa fie acolo, poate le arat unor specialisti”.

Tragedia din 4 martie 1977

Pe 4 martie 1977, inainte de marele cutremur ce avea sa zguduie Romania, Corneliu se duce la meditatii. Profesorul il anunta ca trebuie sa vina mai devreme. Pleaca si are timp sa se intoarca acasa. In imobilul din Strada Popa Rusu, la numarul 11, nu-i decat el si mama, doamna Maria Domnica. Tatal se afla la o receptie. Pamantul se scutura. Echipele venite sa caute printre daramaturi ii gasesc pe cei doi morti. Imbratisati, pentru ultima oara.

Mihail Popescu face recunoastere. Cadavrele fusesera duse la morga. Ce drama in sufletul acestui om care trebuie sa confirme ca pe masa rece stau, si mai reci, sotia si fiul.Trupurile DISPAR A DOUA ZI. Nu intrebati cum! Nu faceti scenarii! Pur si simplu dispar! Numai cateva rude apropiate stiu ca sicriele sunt goale, a doua zi, la ingropaciune. Corpurile sunt gasite peste un an, dupa o munca infinita a lui Mihail Popescu, imbatranit cu peste 100 de ani. Fara explicatii, trupurile apar. SUNT PROFANATE! ”Lui Corneliu i se furasera blugii pe care ii purta in momentul mortii, mamei ii disparusera bijuteriile”, isi mai aduce aminte, printre suspine, Elena Zamfirescu.

Tatal nu-si mai revine niciodata dat, cu toate acestea, are puterea sa-si aduca aminte de poeziile uitate. Le recuperase de sub daramaturi, dar nu-i statuse capul la asa ceva! Le duce la un specialist care il anunta ca vorbim despre un...GENIU! Din acel moment, Mihail Popescu decide sa promoveze opera fiului. Ca o ironie, in 1978, la Editura ”Eminescu”, apar primele traduceri. Lumea literara se trezeste. Academia Romana ii acorda, post-mortem, un premiu. Tatal ajunge la marele Ion Ratiu. Acesta este de acord sa instituie o bursa cu numele lui Corneliu Popescu, de 1.500 de lire sterline, acordata din doi in doi ani. Ce ciudat! Lumile-s opuse, la prima editie, in 1983, autoritatile romane si Ion Ratiun vin la decernare, dar grupurile stau in colturi opuse, nu-si vorbesc, nici macar nu se privesc in ochi! O reeditare a acestor traduceri are loc in 1989, tot la stradania lui Popescu - senior. Englezii afla, specialistii de acolo afirma ca ne aflam in fata celui mai precis traducator, cel care a reusit perfect sa tansmita, intr-o alta limba, ceea ce poetul national o facuse in romana.
Mihail Popescu se stige in 1997. Editurile continua se publice, la doi ani de la a sa disparitie si la 22 de la cea a fiului, operele lui Corneliu Popescu...

Sursa: Editia de Colectie a ”Jurnalului National”
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

Galerie Foto

Corneliu_Popescu
povestea corneliu popescu eminescu shakespeare hugo cornel romaniei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2120 (s) | 23 queries | Mysql time :0.055066 (s)