News Flash:

Enigmatica origine a omului

14 Ianuarie 2014
3174 Vizualizari | 0 Comentarii
Cand au fost scoase la lumina si identificate primele dovezi ale fosilelor umane preistorice, acum mai bine de 150 de ani, ideile legate de evolutie si paleoantropologie erau inca in fasa. De abia dupa 30 de ani de la descoperirea craniului din Valea Neander, caci despre el este vorba, oamenii au fost pregatiti sa accepte ca undeva in trecutul nostru au existat si altfel de oameni.
Descrisi in mod obisnuit drept ultima veriga evolutionala catre om, neanderthalienii au inceput sa ridice semne de intrebare odata cu descoperirea ramasitelor mult mai modernului Om de Cro-Magnon, un contemporan al acestora. Se nastea astfel una dintre cele mai aprig disputate probleme stiintifice ale secolului trecut. Era Neanderthal o subspecie umana anatomic distincta, Homo sapiens neanderthalensis, sau o specie complet separata, Homo Neanderthalensis?
Apoi, la 1 ianuarie 1987, in revista Nature a aparut un articol semnat de Rebecca Cann, Mark Stoneking si Allan C. Willson. Cei trei cercetatori anuntau ca, urmarind secventele de ADN mitocondrial, au obtinut dovada ca toti oamenii de pe Terra isi au originile intr-o singura femeie care a trait in urma cu circa 150.000 – 200.000 de ani in estul Africii, femeie pe care au numit-o, spre deliciul publicului, Eva.
Evident ca Eva nu a fost singura femeie din acea perioada si, cu siguranta, nici prima reprezentanta a speciei Homo Sapiens, asa cum multi au inteles gresit la acel moment. Pur si simplu, ADN-ul ei mitocondrial este singurul care a supravietuit pana in prezent. ( Ramurile ADN-ului mitocondrial se pierd in momentul in care o femeie nu procreeaza sau cand da nastere numai unor copii de sex masculin, ce nu pot transmite urmasilor lor ADN-ul mitocondrial). Zece ani mai tarziu, in anul 1997, biologul suedez Svante Pääbo, dadea o lovitura de gratie teoriei sustinuta de peste un secol, conform careia Homo Sapiens era un descendent direct al Omului de Neanderthal, scrie timetv.ro.
Specialisti in genetica evolutionara, Svante Pääbo si colegii sai de la Institutul de Antropologie Evolutionara Max Planck din Leipzig au recuperat material genetic (ADN) din ramasitele fosilizate, vechi de 30 de milenii, ale unui neanderthalian, iar comparatia cu ADN-ul omului modern a aratat ca un stramos comun al celor doua specii a existat intr-adevar, dar nu mai devreme de acum 550.000 de ani. A fost dovada clara ca Homo Sapiens si Homo Neanderthalensis au evoluat ca specii diferite, iar ca omul modern isi are originile pe Continentul Negru.
In mai 2010, aceeasi echipa internationala condusa de Svante Pääbo a reusit sa obtina o secventa completa de ADN nuclear din oasele fosilizate a trei neanderthalieni care au murit in urma cu circa 38.000 de ani pe teritoriul de astazi al Croatiei.
Cercetatorii au descoperit atunci ca 1 pana la 4% din acest ADN se regaseste in materialul genetic al europenilor si asiaticilor, dar nu si in cel al populatiilor de origine africana. Concluzia cea mai plauzibila a fost ca Homo Sapiens a avansat dinspre Africa spre Orientul Mijlociu, acolo unde a interactionat, inclusiv sexual, cu oamenii de Neanderthal, urmandu-si cursul catre Europa si Asia, proces care a avut loc acum aproximativ 50.000 – 100.000 de ani.
Denisovanii – o alta specie umana?
O veritabila lovitura de teatru a avut loc anul trecut, atunci cand o echipa formata din arheologi rusi a scos la lumina, in Pestera Denisova din Muntii Altai, Siberia, un fragment de os si un dinte apartinand, considerau cercetatorii, unui copil neanderthalian de sex feminin. Pana aici, nimic deosebit. Se stia deja ca populatii sporadice de neanderthalieni locuisera in acest areal.
Surpriza de proportii a venit la 23 decembrie, atunci cand acelasi Svante Pääbo si colegii sai anuntau ca genomul identificat in fragmentul osos nu apartine nici speciei Neanderthal si nici omului modern. Si totusi, Femeia X, asa cum a fost botezata fetita in cauza, traise in urma cu circa 41.000 de ani, intr-o perioada si intr-un areal in care existau deja si celelalte doua specii umane.
A fost momentul in care s-a vorbit pentru prima data despre Denisovani, posibil cea de a treia specie umana descoperita pana in prezent. Poate chiar a patra, daca se va dovedi ca ramasitele vechi de numai  12.000 de ani ale lui Homo Floresiensis, hobbitul de numai un metru inaltime, identificat in anul 2003 pe insula indoneziana Flores, apartin si ele unei specii diferite a genului Homo.
Comparand parti ale genomului Femeii X cu fragmente similare din ADN-ul a 53 de grupuri etnice actuale, echipa de cercetatori de la Institutul Max Planck din Leipzig a remarcat faptul ca 4 pana la 6% din ADN-ul denisovan se regaseste in cel al populatiilor melaneziene din Papua Noua Guinee si Insulele Bougainville. Aceleasi fragmente genetice lipsesc insa cu desavarsire la ceilalti oameni moderni si la neanderthalieni. Si totusi, melanezienii isi impart mostenirea genetica atat cu denisovanii, cat si cu neanderthalienii si cu Homo Sapiens. Cum a putut fi posibil asa ceva?
Scenariul cel mai probabil, propus de Svante Pääbo, sustine ca neanderthalienii si denisovanii au impartit un stramos comun dar si-au separat drumul evolutiv in urma cu aproximativ 200.000 de ani. Reprezentantii speciei Homo Sapiens au interactionat cu Omul de Neanderthal incepand de acum 100.000 de ani, odata cu migrarea primilor oameni din Africa spre Europa si Asia. Astfel, neanderthalienii si-au lasat amprenta in genomul populatiilor de astazi din Eurasia.
Apoi, oamenii moderni, purtand urme genetice neanderthaliene, au migrat catre est, spre Asia, intalnind Denisovanii si interactionand cu acestia. Iar acest lucru nu se traduce decat intr-un singur mod, acela ca Homo Sapiens a produs urmasi hibrizi cu cel putin doua tipuri umane arhaice diferite, in cel putin doua timpuri si locuri diferite.
Si totusi, nu toate intrebarile si-au gasit raspuns in acest scenariu. Probabil cea mai arzatoare dintre ele este aceea legata de posibilitatea interactiunii sexuale si nasterea unor urmasi vii a unor specii diferite. Era, intr-adevar, vorba de grupuri distincte de oameni sau chiar de entitati diferite? Datele oferite de analizele ADN sustin ideea ca macar neanderthalienii formau o alta specie umana, cu atat mai mult cu cat diferentele genetice dintre ei si oamenii moderni sunt mult mai mari decat cele dintre grupurile etnice actuale. In schimb, diferentele dintre aceiasi neanderthalieni si denisovani nu sunt mai mari de 9%, adica aceeasi distanta genetica dintre un francez si un bosiman.
Vezi si Descoperire inedita cu privire la oamenii de Neanderthal  
Dar, cu toate acestea, ramasitele neanderthaliene din Spania si pana in Rusia tradeaza o extrem de mica diversitate genetica intre reprezentantii acestei specii, ceea ce ii diferentiaza semnificativ pe acestia de denisovani. In plus, dintele Femeii X nu se aseamana deloc cu dintii neanderthalienilor, iar faptul ca urmele genetice si arheologice ale denisovanilor se intind pe o suprafata uriasa, din Siberia si pana in Melanezia, tradeaza existenta unui grup numeros si stabil de-a lungul timpului. Se poate argumenta ca, in prezent, exista circa 330 de specii de mamifere inrudite, dintre care cel putin o treime pot da nastere unor hibrizi fertili.
Dar nici macar acest argument nu poate oferi o sentinta clara. Svante Pääbo a propus pentru Denisovani termenul de populatie distincta, evitand sa ii numeasca o noua specie, fara insa a nega aceasta posibilitate, un raspuns care nu a multumit pe nimeni dar care, analizand datele actuale, este cel mai in masura sa explice, chiar daca numai partial, misterul denisovanilor.
Fosilele din Pestera Qesem, un motiv sa rescriem istoria?
Existenta unei preistorii a speciei umane a devenit subiect de discutie in mediile stiintifice de abia in anul 1859, iar de atunci, timpul si locul in care a aparut specia umana au ramas subiectul uneia dintre cele mai mari dispute din domeniul antropologiei. Descoperirea primelor fosile hominide in Europa si Asia a dus, initial, la un consens aproape general asupra unei origini estice a omului.
Rasismul, nationalismul si alti factori sociali i-au determinat atunci pe multi cercetatori sa considere ca tot mai numeroasele creaturi hominide din Africa erau mult prea primitive si prea apropiate de maimutele antropoide pentru a putea fi considerate stramosi ai omului alb. S-a negat astfel un inceput african al speciei noastre pana in anii ’50, moment din care a devenit evident ca Homo Sapiens este originar de pe Continentul Negru, fapt confirmat si de testele genetice din ultimii ani ai secolului XX. Iar cand toata lumea parea sa accepte aceasta ultima ipoteza, un anunt al cercetatorilor de la Universitatea din Tel Aviv a reusit din nou sa complice lucrurile, anuntand Orientul Mijlociu ca posibil loc de nastere al omului modern. Dar, ce s-a intamplat, de fapt, in Israel?
Opt dinti umani, apartinand mai multor indivizi – cel putin 6 dupa estimarile antropologilor israelieni – , mai multe unelte preistorice si ramasitele a circa 4.700 de animale au fost scoase la lumina dintr-o pestera descoperita in anul 2000, la numai 12 kilometri distanta de Tel Aviv. Problema echipei de arheologi condusa de Dr. Israel Hershovitz a inceput in momentul in care masuratorile au aratat ca pestera Qesem, asa cum a fost botezata, s-a inchis pe cale naturala in urma cu peste 200.000 de ani, fapt care, evident, facea imposibila patrunderea oricarui individ.
In plus, analizele ulterioare au aratat o varsta halucinanta a fosilelor, circa 300.000 – 400.000 de ani, in cazul celor mai vechi, si 200.000 – 300.000 de ani pentru cele relativ mai noi. Nu au trecut decat cateva ore de la anuntul arheologilor israelieni pana la momentul in care tabloidele din toata lumea au anuntat rescrierea intregii istorii a evolutiei umane. Numai ca, in goana lor dupa senzational, ziaristii in cauza au omis cateva detalii extrem de importante, desi nu la fel de spectaculoase.
Vezi si Ce a dus la disparitia omului de Neanderthal  
Descrisi in American Journal of Physical Anthropology de catre Ron Barkay, Avi Gopher si acelasi Israel Hershovitz, membri ai echipei care a efectuat lucrarile arheologice in pestera Qesem, cei opt dinti pot fi grupati in doua seturi, dupa varsta si dupa straturile de sol in care au fost descoperiti. Primul set, constand intr-un canin si doi premolari inferiori, a fost identificat intr-un strat mai adanc, acestia fiind si cei a caror varsta este estimata la aproape 400 de milenii. Cel de al doilea set, aparent mai recent, alcatuit dintr-un incisiv superior, un canin, o masea de minte si doi dinti de lapte (apartinand, evident, unui copil), a fost descoperit intr-un strat superior, iar varsta lor se prezuma a fi de 200.000 – 300.000 de ani.
Carei specii umane ii apartin aceste ramasite fosile? Ei bine, acest raspuns nu poate fi oferit deocamdata, si asta in ciuda grabei multora de a-i considera dinti ai unor reprezentanti ai speciei Homo Sapiens. Comparati atat cu fosilele neanderthaliene cat si cu cele umane moderne, dintii descoperiti in pestera Qesem nu par a se potrivi nici uneia dintre cele doua specii. De fapt, doar cei descoperiti in stratul mai vechi par a se asemana cu tiparul prezentat de Homo Sapiens.
Vezi si Instrumentul specializat, inventat de omul de Neanderthal, folosit si astazi  
Realitatea este, insa, ca atat neanderthalienii cat si oamenii moderni prezinta variatiuni semnificative ale formei dintilor de-a lungul timpului, ceea ce face procesul identificarii lor cu atat mai dificil. In fata unor probleme atat de complexe ridicate de descoperirile de la Qesem, autorii studiului propun trei scenarii diferite care sa poata oferi, cat de cat, o explicatie plauzibila:
A.    Dintii apartin unor populatii arhaice din genul Homo, iar alaturarea lor cu uneltele care au fost scoase la lumina in acelasi sit arheologic indica o comunitate care ar fi putut dezvolta trasaturi unice. Nimeni nu poate spune, insa, carei specii apartin ei.
B.    Fosilele tin de specia Homo Neanderthalensis, insa lipsa unor trasaturi caracteristice acestor hominizi duce cu gandul la un grup care a evoluat diferit de restul neanderthalienilor, ipoteza neagreata de mediile stiintifice.
C.    Cel de al treilea scenariu implica mai multe specii umane. Paradoxal, dintii mai vechi par mai apropiati de cei ai oamenilor moderni, in timp ce dintii mai noi tradeaza caracteristici arhaice, fapt ce ar putea indica inlocuirea unei populatii stravechi, cu trasaturi unice, de catre reprezentantii unui alt grup uman in urma cu circa 300.000 de ani. Nici aceasta teorie nu a fost, insa, bine primita de catre specialisti, cu atat mai mult cu cat dintii apartin mai multor indivizi si nu pot fi comparati atat de usor.
Evident, un al patrulea scenariu ar fi acela ca Homo Sapiens este cu mult mai varstnic decat se credea pana in prezent si ca migratia sa din Africa spre Orientul Mijlociu, Europa si Asia a inceput mult mai devreme decat o spun studiile antropologilor de astazi. Sau poate ca el chiar a aparut in Orientul Mijlociu. Dar acestea nu sunt decat supozitii. Este cert ca un verdict multumitor cu privire la timpul, locul si modul in care a aparut omul modern va trebui sa mai astepte, la fel cum sigur este ca undeva, in siturile preistorice din Africa sau Orient, raspunsurile la intrebarile noastre asteapta inca sa fie scoase la lumina.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

paleoantropologie valea neander neanderthal
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1669 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018579 (s)