News Flash:

Erau hunii salbatici?

21 Ianuarie 2014
2286 Vizualizari | 1 Comentarii
Momentul in care periferia a cotropit centrul  a insemnat un adevarat cosmar pentru lumea antica. Navalirea barbarilor  a fost  resimtita ca o izbucnire  a alteritatii in cadrul normalitatii.Popoarele germanice si slavii  veneau cel  putin  dintr-un spatiu mai apropiat.
Insa aparitia locuitorilor  de  la marginea lumii  – adevarati  extraterestri  la  acea  vreme – a  semanat groaza si spaima.  Alteritatea lor  radicala  n-a disparut in  urma acestui  contact;  dimpotriva,  datele  initiale  au  fost  exacerbate de  frica. Asa s-a intamplat mai ales  cu hunii,  ale caror trasaturi reale erau tocmai bune la asa ceva: veneau de foarte departe  (din  Asia Centrala), apartineau altei rase si duceau o  viata nomada, situandu-se astfel la antipozii civilizatiei greco-romane.
Istoricul Ammianus Marcellinus (secolul al IV-lea) le face portretul  intr-un  pasaj  devenit celebru al Istoriei  romane. Dupa  ce-i  descrie  ca  fiind  “un  neam  de  salbatici”,  “de  o cruzime dincolo de  orice  inchipuire”,  se  opreste  la  cateva amanunte  sugestive:
“Indata dupa nastere, hunii cresteaza adanc obrajii  baietilor,  ca  sa nu  le  creasca nici un pic  de  barba.  Acestia  cresc asadar si imbatranesc spani,  avand chipul  slut si zbarcit ca al  eunucilor.  Trupul  il  au insa indesat,  cu brate  si picioare vanjoase si  capul mare: au umerii peste masura de lati,  ceea ce le da o infatisare oarecum nefireasca, aproape de fiare cu doua picioare  si nu  de  fiinte  omenesti  ori  asemenea  acelor chipuri  ciudate  pe  care toanele  artei  le  asaza pe  stalpii podurilor. Obiceiuri  aproape animalice insotesc  infatisarea respingatoare .  Hunii  nu  fierb,  nici  nu  gatesc  in  alt  fel  ceea ce  mananca, multumindu-se cu  radacini salbatice  ori cu  carnea primului animal intalnit in cale, pe care o  fragezesc o vreme tinand-o pe  cal,  intre picioare. Nu au nici  un  acoperis drept adapost. [...] Parca sunt tintuiti  pe cai,  acestia fiind urati, dar puternici  si  potriviti.  Hunii  isi  folosesc  caii  la  toate  treburile,  incalecand  uneori  ca femeile.  Sunt  calare  zi  si noapte, chiar  cand vand  ori  cumpara.  Nu  descaleca nici  ca sa bea, nici ca sa  manance, nici ca sa se culce, ci dorm  pe grumazul cailor  si  chiar viseaza  in voie. Tot calare  vorbesc  despre  treburile  comunitatii. Nu stiu ce inseamna  autoritatea vreunui rege …  “ Frumoasa colectie de insusiri umane sau subumane!
Cu doua sute  de  ani  mai tarziu, Iordanes,  in  a  sa  Istorie a gotilor,  gaseste  argumente  suplimentare  pentru  a  face  tabloul si mai ciudat,  si mai inspaimantator. Hunii ar fi,  spune  el,  nascuti dintr-o impreunare impotriva firii intre niste vrajitoare  alungate  de goti din tinuturi le  Scitiei  si anume “duhuri necurate” care,  “vazandu-le ca ratacesc prin pustie,  s-au  impreunat cu  ele  si au  dat astfel  nastere  acestui neam  crud”.  In ceea ce  priveste infatisarea, aveau  un chip “cumplit  de negru”: “nu era o fata de om,  ci, daca  putem spune astfel, o masa informa, cu niste puncte luminoase in  loc  de ochi”.
Deplasarea unei fiinte umane pana la  urma normale spre o conditie aproape animalica, apoi intr-o zona apropiata de supranatural reprezinta unul dintre exemplele cele mai edificatoare  ale mecanismului alteritatii.
sursa: Lucian Boia, Intre inger si fiara. Mitul omului diferit din antichitate pana in zilele noastre, trad.: Prelipceanu Brandusa, Bucuresti, Humanitas, 2011, pp. 47-48
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

lumea antica slavii hunii
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Comentarii (1)

ovidiu  | #957
Total aiurea descrierea despre huni.
Adauga comentariu

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1759 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013388 (s)