News Flash:

"Eroii" fabricati din Moldova Sovietica

18 Noiembrie 2013
1586 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Cand un moldovean dorea sa treaca la fratele sau (sau sora sa, sau tatal sau, sau mama sa) dintr-o parte a tinutului Iasi, spre exemplu, in cealalta, erau opriti numaidecat de soldati cu vorba straina, care le puneau arma in piept si le strigau: „Nelzea!” („Interzis!”).
Acestia erau graniceri rusi, cainii de paza ai Imperiului.
De cum incerca cineva sa traverseze Prutul, ei deschideau foc: pe constiinta lor zac mii si mii de concetateni de-ai nostri.
La Fantana Alba granicerii sovietici au cosit cu mitralierele, la 1 aprilie 1941, peste 3000 de tineri, care au vrut sa se duca la munci in Romania.
Dupa doua luni, la 13 iunie 1941, tot ei au deportat din Fantana Alba si satele din preajma, drept pedeapsa, 13 000 de familii in Siberia.
In anii 1944-1950, mii de basarabeni, care au intentionat sa evadeze peste Prut, ca sa scape de deportari, au fost masacrati fara mila de graniceri.
Acum ni se spune ca acei ucigasi ar fi eroi si ar trebui sa le multumim pentru faptul ca ne-au aparat granita (De cine? Pentru cine? De ce?).
Voronin si sleahta lui mai afirma ca ar urma sa le fim recunoscatori celora care au asezat garduri de sarma ghimpata intre fratii de acelasi sange si de aceeasi limba si ca ar trebui sa-i declaram izbavitori pe care cei care ne-au scufundat rudele in copcile de gheata.
Care dintre ei ne sunt mai rude: cei care au tras sau cei in care s-a tras?
Este total gresit ca un ucigas ca Vetcinkin sa fie si in continuare dat drept exemplu de patriotism pentru granicerii statului independent Republica Moldova.
In iulie 1941 pichetul lui Vetcinkin n-a fost atins de nici un glont romanesc, dupa razboi insa, cladirea noua a acestuia a fost afumata, i s-a razaluit tencuiala, ca sa para ca trecuse prin focul bataliilor, aici erau adusi copiii din satele din jur, fiind indemnati sa prinda spioni romani si sa depuna flori la monumentele celora care le mitraliasera rudele ce incercara sa scape de raiul bolsevic.
Asa-zisa educatie „patriotica” bazata pe exemplele „granicerilor eroi”, care si-au dat viata ca sa-i apere pe moldoveni de romani nu e decat o minciuna sfruntata.
In satul Chetris din raionul Falesti exista un pichet care poarta numele lui Efim Stebletov, erou al Uniunii Sovietice.
Legenda spune ca, la 22 iunie 1941, acesta impreuna cu inca opt ostasi sovietici au tinut noua zile piept atacurilor trupelor romanesti.
Pana la urma, dupa ce au respins atacurile ostirilor lui Antonescu, ei au luptat cu baionetele contra tancurilor romanesti, cazand ca niste eroi.
Detasamentele de octombrei, unitatile de pioneri, organizatiile de comsomolisti din acele sate de frontiera se intreceau care mai de care pentru dreptul de a purta numele eroului Efim Stebletov.
La pichet se pastrau mormintele celor noua eroi, dar si patul in care a dormit Stebletov, baioneta cu care i-a respins pe dusmani, cana strapunsa de un glont in ultimul lui atac s.a.
Iata insa ca in 1985, o doamna, Raisa (Pavlovna) Jurceak, diriginta clasei a IV-a de la scoala rusa din orasul Ungheni, a decis sa caute rudele „eroului”.
A gasit o sora de-a lui Stebletov in Ucraina, care a anuntat-o ca… „eroul” traieste. Si atunci toata clasa a IV-a i-a facut o vizita lui Stebletov la Donetk.
Peste un an clasa l-a invitat pe „erou” la Ungheni. Dar, lucru ciudat, Directia politica a armatei i-a interzis categoric „eroului” sa-si viziteze pichetul care-i purta numele, motivand ca Ungheniul este un oras de frontiera.
Profesorii si elevii insista, in ajutorul lor sare securitatea raionala in frunte cu Vasile Calmoi, a carui sotie era profesoara la aceeasi scoala, si „eroul” soseste la Ungheni: un batranel maruntel, garbov, cu ochelari, plin de sfaturi, alcoolizat…
Poate nu-i el?, se intrebau securistii. Poate e doar cineva care poarta acelasi nume cu eroul? Dar curand s-au convins ca el era cel cautat.
Cand a sosit cu pionierii din clasa a IV-a la pichetul din Chetris care-i purta numele, el a descris camerele dinauntru inainte de a le vedea, iar o babuta l-a recunoscut, amintindu-si ca dansase cu el la seratele de la pichet unde fetele moldovence din Chetris veneau sa asculte „patefonul”.
A doua zi, ziarul raional din Ungheni a publicat un articol cu titlul „Decoratia si-a gasit eroul”: Stebletov nu stia ca e erou, ca e decorat, ca-si are mormantul la Chetris, unde pe o colina i se inalta si un monument la care granicerii moldoveni mai depun si azi juramantul, ca are muzeu, ca pichetul ii poarta numele, ca detasamentele de pioneri din patru raioane fac competitii pentru a se numi „Stebletov” s.a.m.d.
Seara, la hotel, doi profesori de la scoala rusa, Tudor Butnaru, care le preda elevilor militaria, si Vladimir Lebedev, profesor de tehnologie (azi acesta preda la Liceul Rus din Ungheni), i-au facut o vizita la hotel.
Aveau cu ei si o damigeana cu vin, care i-a dezlegat limba „eroului”.
De la el au aflat, ca la primele salve de tun pe Prut, granicerii s-au retras la Centrul Militar din orasul Balti, iar comandantul a lasat noua soldati in frunte cu plutonierul Stebletov sa pazeasca pichetul.
Dar ostasii romani au ocolit pichetul, si cei noua au ramas „nesolicitati” departe in spatele frontului fara sa traga un singur foc de arma.
 Peste cateva zile, cand li s-au terminat proviziile, acestia au pornit si ei catre Balti, unde s-au intalnit cu camarazii lor de arme. Dar comandantul raportase deja la Moscova ca ei au purtat lupte crancene la frontiera, unde cei noua ostasi au cazut eroic.
Stebletov a ajuns ulterior cu frontul la Stalingrad, apoi a inaintat prin toata Europa pana la Balaton, in Ungaria, unde l-a gasit ziua de 9 mai 1945.
– Cati dusmani ati lichidat in timpul razboiului?, l-au intrebat cei doi comeseni pe „erou”.
– Vreo doua mii, a raspuns el.
– Doua mii de nemti?
– Nu, doua mii de lepadaturi de-ale noastre („nasih svolocei”).
S-a dovedit ca Stebletov a facut parte din trupele de represalii SMERШ („Smert’ spionam!”, „Moarte spionilor”), un fel de SS sovietic, a caror misiune a fost sa-i impuste pe toti cei care ramaneau de linia intai a frontului.
Cu alte cuvinte, Stebletov, cat a tinut razboiul, a impuscat doar de ai lui.
Dupa razboi, la pichetul din Chetris i-au facut mormant, si lui si celorlalti opt ortaci, care mai erau vii in 1945…
Din acest motiv, granicerii sovietici n-au vrut sa se intalneasca cu idolul lor, dar nici sa-i distruga locul de veci.
 Dupa independenta din 1991, granicerii moldoveni au chemat preotii sa sfinteasca mormantul gol, cu numele derbedeului sapat in piatra.
Exemplul de mai sus vorbeste de faptul ca eroismul sovietic a avut dintotdeauna drept suport crima si minciuna.
Propaganda imperiala reusise sa faca din niste lichele si lasi – eroi. Ne intrebam: este logic oare ca si granicerii statului independent Republica Moldova sa se inchine in continuare la aceste pramatii?
Pentru Voronin, Misin, Tkaciuk si Petrenco (care au declarat marti in Parlament ca noi, cei care am semnat Memorandumul prin care cerem ca pichetul de la Stoienesti sa nu mai poarte numele ucigasului Vetcinkin, am fi „neofascisti”), acestia ar fi eroi, pentru poporul nostru, insa, ei sunt niste calai ordinari, de-o mie de ori mai rai ca fascistii.
La ora actuala pe teritoriul Republicii Moldova mai sunt 1165 de monumente sovietice dedicate cotropitorilor si ucigasilor neamului nostru.
Conform deciziei Parlamentului din 23 august 1991 ele urmau sa fie demolate.
Intre timp, acestea nu numai ca n-au fost demolate, dar numarul lor a sporit, cu fel de fel de Lenini si Stebletovi.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

iasi nelzea graniceri rusi imperiului fantana alba ucigasi eroi
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1768 (s) | 23 queries | Mysql time :0.012891 (s)