News Flash:

Este Razboiul de 100 de ani o inventie a istoricilor?

21 Noiembrie 2013
2569 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Toata lumea stie ca Razboiul de 100 de ani a constat intr-o serie de conflicte intre regatele medievale englez si francez in secolele XIV-XV. A fost caracterizat prin pretentia regilor Angliei de a deveni si regi ai Frantei in baza drepturilor de mostenire ale Isabelei de Franta, mama lui Edward al III-lea si ultimul copil in viata al regelui francez Filip cel Frumos. Insa lucrurile nu sunt atat de simple. Care au fost exact combatantii si ce urmareau ei? Ce aveau in comun si ce-i despartea? Ce a dat acestui razboi caracterul sau unitar? Este ideea unui singur razboi altceva decat un mit al istoriografiei?
Problemele incep inca din momentul in care luam in considerare diferitele date pentru inceputul si sfarsitul acestui „razboi". Unii autori afirma cu incredere ca acest conflict incepe in noiembrie 1337, odata cu prima batalie de la Cadsand, cand englezii ataca o comunitate flamanda. Altii, care vad in acest razboi o lupta pentru Ducatul Aquitaniei, prefera ca moment de inceput al razboiului confiscarea ducatului de catre francezi, care are loc in acelasi an. Alti istorici – cei care cred ca principalul motiv pentru razboi a fost pretentia englezilor la tronul francez – sustin ca razboiul a inceput cand Edward al III-lea si-a asumat titlul de rege al Frantei, in 1340. Dar chiar daca razboiul ar fi caracterizat prin aceasta pretentie a regilor englezi, primele actiuni in aceasta directie dateaza din 1328. Cat despre disputele pentru Aquitania, acestea au inceput inca si mai devreme, potrivit voceabasarabiei.net.
In consecinta, istoricii nu s-au pus de acord cu privire la data la care incepe acest razboi. In functie de cum il interpreteaza, istoricii aleg o varianta sau alta. Daca principala problema era Aquitania, atunci 1453 – anul in care regele francez cucereste definitiv regiunea – este momentul de sfarsit al razboiului. Dar daca ne referim la posesiunile engleze in Franta, atunci observam ca ultimul teritoriu englez in Franta, Calais, trece in posesiunea regilor Frantei abia in 1558. Si daca ne gandim la pretentia regilor Angliei de a fi si regi ai Frantei, atunci putem merge inca si mai departe in timp din moment ce regii englezi nu au renuntat decat dupa secole bune la aceste pretentii. George al III-lea si-a pastrat aceasta pretentie chiar si dupa ce Ludovic al XVI-lea a fost executat de revolutionari, in 1793. Astfel, s-ar putea ajunge la concluzia ca razboiul ar fi durat 450 de ani!
Unii ar spune ca aceste obiectii nu sunt importante. Razboiul de 100 de ani, asa cum il stie toata lumea, s-a desfasurat intre 1337 si 1453. Insa conceptul unui conflict singular duce la interpretarea eronata a evenimentelor din acei ani si a personajelor implicate, mai ales in ultima jumatate a razboiului. Exista motivatii distincte si dezvoltari aparte in cadrul acestei unitati artificiale ce nu sunt valabile pentru toata perioada celor 100 (de fapt, 116) de ani. La fel de bine s-ar putea vorbi, spune Ian Mortimer, despre „Razboiul de 75 de ani" referindu-se la conflictul continuu dintre Franta si Germania intre 1871 si 1945? Asemenea lungi razboaie artificiale ar putea fi caracterizate nu doar prin conflicte militare directe, ci si prin suspiciuni reciproce intre doua natiuni. Ideea unui razboi unitar neglijeaza evolutia motivelor pentru a merge la razboi, schimbarea fortelor politice si a campurilor de lupta, precum si schimbarea nivelului de sprijin popular pentru razboi.
Asa ca ramane sa ne intrebam de ce conflictele anglo-franceze din perioada 1337-1453 sunt denumite generic „Razboiul de 100 de ani". Explicatia mai simpla este ca, din perspectiva franceza, aceste conflicte au reprezentat un razboi unitar. Prima referinta moderna la „razboiul de 100 de ani" dateaza din 1823 si a fost apoi preluata rapid de istoricii francezi din secolul XIX. Pentru francezii de atunci, datele 1337 si 1453 marcau inceputul si sfarsitului unui conflict unic: 1337 era data la care trupele engleze pasesc pe teritoriul francez, iar 1453, data plecarii lor. Astfel, ideea unui razboi de 100 de ani a aparut retrospectiv, bazata fiind pe datele istorice privind prezenta militara engleza pe teritoriul Frantei (care, la momentul 1337, nu a fost neaparat ceva neobisnuit; dar in secolul XIX; cand granitele erau bine definite, istoricii au interpretat acest lucru ca fiind motivul inceputului razboiului).
Fazele razboiului
Desi istoricii de azi inca vorbesc despre Razboiul de 100 de ani, ei fac distinctia intre patru sau cinci perioade principale de conflict. Prima este razboiul dintre Edward al III-lea si Filip al VI-lea, care incepe in anii 1330 si se sfarseste in 1360. A doua e reprezentata de razboiul reluat de francezi in 1369 si incheiat doua decenii mai tarziu. A treia perioada se refera la micile conflicte navale de dupa venirea la tron a lui Henric al IV-lea, iar a patra la razboiul icenput prin campaniile engleze din Franta incepand cu 1412. Ultima faza a razboiului, in care englezii renunta la aproape toate posesiunile din Franta, e si ea impartita in doua, asediul Orléans din 1428-1429 fiind considerat punctul de cotitura.
Nu un razboi, ci trei
Mortimer considera ca nu a existat un singur razboi, ci mai degraba trei. Primul (1333-1360) ar putea fi definit prin dorinta lui Edward al III-lea de a indeplini o profetie de cuceriri militare extraordinare. Al doilea (1369-1389) a fost caracterizat mai mult prin initiativele si ambitiile francezilor. Al treilea razboi (1399-1453) a avut la baza nu disputele teritoriale, ci legitimitatea regala a dinastiei de Lancaster si nevoia sa de a justifica pretentiile regilor de a fi „regi ai Angliei si Frantei", pretentii aprobate inclusiv de Divinitate.
Asta e adevarata problema cu conceptul „razboiului de 100 de ani". El nu poate fi vazut astfel, ca un razboi unitar, decat din perspectiva francezilor. Din perspectiva englezilor, razboiul de dupa 1399 a avut la baza motive dinastice si interne. Francezii au fost mai degraba victimele incercarilor regilor din dinastia de Lancaster de a-si afirma legitimitatea. In mod ironic, am putea spune ca a existat un razboi de 100 de ani, care incepe in 1400 cu declaratia lui Henric al IV-lea privind intentia lui de a conduce o armata impotriva francezilor si care se sfarseste in 1499 odata cu executia ultimului potential rival la legitimitatea dinastiei.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

ani fazele razboiului
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1951 (s) | 23 queries | Mysql time :0.018819 (s)