News Flash:

Etapele regimului lui Gheorghe Gheorghiu Dej

14 Mai 2013
2950 Vizualizari | 0 Comentarii
Regimul Dej a cunoscut trei etape principale ale luptei in interiorul partidului, trei ocazii pe care le-a folosit, dupa modelul stalinist, pentru impunerea echipei sale fidele si pentru eliminarea (epurarea) adversarilor reali sau potentiali.
Prima etapa a epurarilor intrepinse de Dej a inceput in 1945, prin lichidarea grabita a lui Stefan Foris, fost conducator al partidului comunist in timpul razboiului, si a culminat cu arestarea, in 1948, a liderului de partid Lucretiu Patrascanu, un comunist cu o buna pregatire intelecuala si foarte ambitios in care Dej vedea un adversar politic personal.
Patrascanu a fost inchis si supus la diverse presiuni fizice si psihice, pentru a recunoaste colaborarea cu servicii secrete occidentale. Dupa moartea lui Stalin (5 martie 1953), noul conducator al Uniunii Sovietice, Nikita Hrusciov, a dat semnalul innoirii echipelor conducatoare din tarile-satelit. Temandu-se ca Hrusciov va dori inlocuirea sa cu Lucretiu Patrascanu, Dej a decis in 1954 lichidarea adversarului sau, in urma unui proces regizat in culise.
A doua etapa a epurarii intrepinse la varful propriului partid i-a avut drept victime principale pe Ana Pauker si pe colaboratorii acesteia, Vasile Luca si Teohari Georgescu (gruparea moscovita, Dej si colaboratorii sai fiind “fractiunea interna”). Cele doua fractiuni au colaborat atata vreme cat au avut de luptat impotriva dusmanilor comuni. In 1952, avand consimtamantul lui Stalin, gruparea lui Dej a pornit ofensiva deschisa impotriva gruparii Anei Pauker, acuzand-o de “politica de stanga”, “impaciuitorism”, etc. Unul dintre avantajele lui Dej provenea si din faptul ca atacul sau la adresa Anei Pauker (care era evreica) coincidea cu inceputul unei camapni antisemite a lui Stalin la Moscova.
Ultima etapa a epurarii interne a avut loc in iunie 1957, an in care Dej a anihilat, din punct de vedere politic, alti doi lideri de partid susceptibili de a-i deveni adversari: Iosif Chisinevschi si Miron Constantinescu. Acum, ca si-n precedentele etape, comform ritualului politic practicat de toate regimurile comuniste, Dej a legat de numele adversarilor sai inlaturati toate abuzurile, esecurile si nerealizarile regimului; in locul celor epurati, si-a numit oameni fideli, din propria sa echipa. Dupa 1958, anul retragerii trupelor sovietice de pe teritoriul Romaniei, trece la o schimabare sensibila a liniilor directoare ale politicii sale: este vorba de o oarecare indepartare fata de modelul sovietic, mai ales in privinta politicii externe.
Pe planul politicii interne, aceasta schimbare s-a manifestat printr-o relativa liberalizare a vietii culturale, a invatamantului, etc. Legaturile culturale si  stiintifice cu tarile din Occident, rupte dupa 1948, sunt reluate si ajung la un nivel modest, dar promitator. Dej reia si legatura cu Iugoslavia, al carei lider comunist, Iosip Broz Tito, fusese un adversar redutabil al lui Stalin. Totusi, este de retinut faptul ca, din punct de vedere politic, partidul unic si-a mentinut nestirbit controlul intern asupra societatii si nu a cedat nici unul din prerogativele sale.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

regimul dej trei etape stalinist stefan foris lucretiu patrascanu
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1841 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018112 (s)