News Flash:

Eugen Cristescu, omul de taina al lui Ion Antonescu

21 Ianuarie 2014
2706 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6586 RON (-0.0004)
USD: 4.0976 RON (+0.0122)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Eugen Cristescu (n. 3 aprilie 1895, com. Grozesti, judetul Bacau; d. 12 iunie 1950, Penitenciarul Vacaresti), a fost seful Serviciului Special de Informatii al Romaniei in perioada 12 noiembrie 1940 - 1 martie 1945.
Imediat dupa preluarea puterii, dupa reusita puciului anticarlist, Ion Antonescu l-a eliminat pe Mihail Moruzov din fruntea Serviciului Special de Informatii-SSI, care apartinea de Marele Stat Major al armatei si l-a numit in locul sau pe Eugen Cristescu (la data de 15 noiembrie 1940), trecand aceasta institutie in subordinea Presedintiei Consiliului de Ministri. Moruzov, arestat impreuna cu adjunctul sau, Niky Stefanescu, au fost incarcerati la penitenciarul Jilava, care se afla in custodie legionara. La scurt timp dupa arestare ei au fost asasinati de o echipa de legionari (Masacrul de la Jilava) in noaptea de 26-27 noiembrie 1940.

Vezi si Cu ce a mai ramas Romania dupa generalul Antonescu? 
Horia Sima, vice prim ministru, presedintele partidului de extrema-dreapta (fascist) Garda de Fier si seful miscarii legionare era interesat de eliminarea lui Moruzov pentru a ascunde faptul ca a fost agent informator, iar Antonescu avea profunde resentimente fata de cel care, considera el, facea si desfacea jocurile oculte ale Palatului Regal. (Moruzov adunase despre viitorul maresal un consistent dosar compromitator). Antonescu l-a urmarit pe Moruzov chiar si dupa moarte, incercand sa distruga imaginea de erou, de profesionist, de martir a celui care ridicase spionajul romanesc la nivelul elitei mondiale.
Noul director general al SSI, absolvent al seminarului teologic din Iasi si al facultatii de drept, si-a inceput cariera in sectia de informatii (Siguranta) din Directia Generala a Politiei, unde a fost avansat treptat, pana la functia de director. S-a remarcat prin modul in care a combatut miscarea legionara. A fost demis din aceasta functie de catre Carol al II-lea deoarece adunase informatii asupra Elenei Lupescu, amanta regelui (viitoare sotie), fapt dezvaluit de catre Moruzov.
Din cauza ca Romania se pregatea de razboi, SSI-ul reorganizat de Cristescu s-a orientat in principal asupra Uniunii Sovietice, iar pe linie interna, impotriva partidului comunist si a miscarii legionare. Important de semnalat este ca la 23 august 1944, din cei 1.150 membri ai Partidului Comunist, mai mult de jumatate erau informatori ai serviciilor secrete, printre acestia numarandu-se si lideri marcanti ca Emil Bodnaras.

Vezi si Iuliu Maniu, omul care i-a sfidat pe rege si pe maresal  
SSI-ul a avut de supravegheat organizatiile de spionaj straine care activau in Romania, cele maghiare, bulgare si cele 11 agentii germane. SSI si-a facut datoria, reusind sa culeaga informatii de peste Prut, dar si sa transmita conducerii statului avertismente asupra imensului potential militar si economic al URSS. Una dintre marile realizari a SSI a fost aflarea datei raidului american asupra Ploiestiului - 1 august 1943 - cu o saptamana inainte ca acesta sa aiba loc.
Desi loial aliatilor germani, la ordinul lui Antonescu, SSI a tatonat sansele unui eventual armistitiu, ajutandu-se de seful confreriei masonice, Jean Pangal, de Grigore Gafencu, fost ministru de externe si de multi altii.
La fel ca predecesorul sau, Mihail Moruzov, Cristescu a condus serviciile secrete romanesti cu un inalt nivel de profesionalism, considerandu-se «functionar de stat», adica, obligat sa serveasca interesele statului mai presus de orice. Cristescu a reusit performanta de a nu-si politiza institutia. A asigurat o ordine financiara stricta. El a introdus sistemul de remunerare a personalului pe criterii de calitate si merit, fiind „complet interzis ca un salariat sa se intereseze de situatia celuilalt”. In declaratia sa din 6 octombrie 1944 afirma: „SSI a fost un serviciu de informatii al statului roman, public, nu clandestin, condus de legi, norme si regulamente precise”, accentuand ca SSI este un serviciu de informatii si nu unul de executii si crime. Dupa istoricul Cristian Troncota, intre Cristescu si Carol al II-lea, conform documentelor de arhiva, nu a existat nici o legatura relativ la «seria asasinatelor de stat», adica, lichidarea masiva a adversarilor politici, iar sub regimul antonescian, la masacrele de la Jilava, Snagov si Strejnic. In procesul pogromului de la Iasi, judecat in anul 1948, Cristescu a fost audiat ca martor si nu ca inculpat.
In timpul razboiului, agenti americani si britanici prinsi si anchetati de SSI au primit un regim de arest deosebit de bland. Activitatea opozitiei a fost tolerata si protejata, (desi Hitler il sfatuia pe Antonescu spunand ca un om ca Iuliu Maniu ar fi fost de mult spanzurat in Germania). Intre anii 1943-1944, SSI i-a protejat si pe liderii comunisti: Petru Groza, Ion Gheorghe Maurer, Mihai Beniuc (chiar angajat in SSI pentru a nu fi trimis pe front). Printre agentii SSI s-au numarat cantareata Maria Tanase, scriitorul Zaharia Stancu si multe alte personalitati a caror activitate e greu de reconstituit, intrucat in arhiva SSI nu exista nici un dosar de informator din perioada 1928-1944, fie, pentru ca SSI nu intocmea dosare, fie, pentru ca au fost distruse.
Generalul Aurel Aldea, participant direct la evenimentele din 23 August 1944, in marturiile sale cuprinse in dosarele Securitatii, declara: „Eugen Cristescu, seful Serviciului Secret, chemat de generalul Sanatescu la Palat, a refuzat sa vina. Cum s-a aflat mai tarziu, s-a consultat cu generalul Tobescu de la Inspectoratul General al Jandarmeriei si impreuna s-au dus la Legatia Germaniei, pentru a comunica ceea ce se petrece la Palat.”
Conform altei opinii amandoi au parcurs un lung periplu prin diferite localitati ale tarii, cautand sa stea cat mai mult in umbra pana la limpezirea situatiei politice si militare a tarii. La data de 1 septembrie 1944, Eugen Cristescu si-a inaintat demisia, acceptata formal de generalul Constantin Sanatescu (care nu si-a dat seama ca nu era legal deoarece destituirea se facea doar printr-un inalt decret regal), iar eliberarea de jure a acestuia s-a facut prin Decretul nr. 568/1 martie 1945.
Din marturia generalului Aldea reiese ca in momentul cel mai crucial, prin faptul ca a fugit sa ceara ajutor german pentru a-si salva patronul, (si propria piele), tradandu-si Suveranul, «omul lui Antonescu» l-a surclasat pe «functionarul de stat». De altfel, Cristescu a fost considerat intotdeauna - si s-a mandrit cu asta - ca omul de taina al lui Ion Antonescu - declarandu-i colegului de celula Gabriel Balanescu: „Este cea mai mare cinste a vietii mele ca am fost la un pas in urma acestui om (Antonescu).
Dupa 23 august 1944, Cristescu s-a refugiat cu o mare parte din arhiva sa in comuna Bughea, din judetul Muscel, unde a fost arestat. La 24 septembrie 1944, in cadrul grupei Antonescu, a fost transportat si anchetat in URSS, apoi retransmis Romaniei.
La 17 mai 1946, prin sentinta Tribunalului Poporului, au fost condamnati la moarte 11 acuzati: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, generalul Constantin Vasiliu, Gheorghe Alexianu, generalul Constantin Pantazi, Radu Lecca, generalul Nicolae Macici, Eugen Cristescu, s.a. Alti zece acuzati au fost condamnati la inchisoare. In urma interventiei ministrului justitiei, Lucretiu Patrascanu, regele Mihai I a comutat pedeapsa ultimilor sapte condamnati, printre care Pantazi, Leca, Macici si Cristescu, la munca silnica pe viata (dupa marturia lui Lucretiu Patrascanu la propriul sau proces, Cristescu i-ar fi promis contra salvarii de la moarte, lista agentilor britanici in Romania).
A decedat la 12 iunie 1950, in Penitenciarul Vacaresti, desi exista teorii ale conspiratiei dupa care se afirma ca a fost vazut in libertate si pe deplin sanatos ulterior acestei date, existand banuiala ca el a fost folosit si de catre comunisti, pana prin anii 1960. Singurul document oficial elucidant este actul de deces cu nr.607, din 13 iunie 1950, care a fost eliberat de spitalul central al Penitenciarului Vacaresti, unde este mentionat ca: „moartea lui Eugen Cristescu se datoreaza sclerozei cardiovasculare, iar cadavrul nu prezinta nici un semn de violenta” .
SSI-ul a fost desfiintat. La 30 august 1948, prin Decretul nr. 221 si sub coordonarea consilierilor sovietici lua fiinta Directia Generala a Securitatii Poporului (D.G.S.P.).
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

eugen cristescu mihail moruzov ssi legionari horia sima antonescu
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1737 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013843 (s)