News Flash:

Eugeniu Carada, intemeietorul Bancii Nationale a Romaniei

17 Octombrie 2013
2003 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6590 RON (-0.0017)
USD: 4.0854 RON (-0.0083)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
Eugeniu Carada (n. 29 noiembrie 1836, Craiova – d. 10 februarie 1910, Bucuresti) a fost un economist politic si scriitor roman.
Oltean din partea mamei (n. Slavitescu), s-ar putea sa aiba din partea tatalui unele radacini de origine aromane sau grecesti.
Alaturi de C.A. Rosetti, Ion C. Bratianu si alti politicieni ai vremii, a pus bazele presei si economiei romanesti. Personalitatea sa este una obscura, aceasta nu datorita lipsei sale de importanta, ci dorintei sale de a ramane in umbra, de nu se lasa pervertit de putere si faima. A avut roluri importante in Unirea de la 1859, independenta de la 1877, a redactat, alaturi de Ion Bratianu, Constitutia din 1866 si a sustinut, atat financiar cat si moral, lupta romanilor din teritoriile asuprite. De asemenea, a fost un scriitor talentat, scrierile lui fiind compuse mai ales din articole din ziare, dar si din piese de teatru si poezii.
Eugen Carada a absolvit studiile liceale la Colegiul National din Craiova. Dupa aceasta, a frecventat pentru o perioada nedeterminata cursurile de la Collège de France unde a fost puternic influentat de Michel Chevalier si Edgar Quinet. Dupa intoarcerea in Tara, tanarul Carada de numai 18 ani decide sa participe la lupta revolutionarilor romani, informand revolutionarii emigrati asupra starii lucrurilor din Tara si impartind brosurile acestora. De altfel, el insusi a compus cantonete cu caracter politic ce au fost jucate pe scenele craiovene.
In ce priveste opera sa dramatica, Liviu Rebreanu spunea despre el ca si-a „inceput viata cu versuri si a sfarsit-o cu poezia cifrelor”. Scriitorul se arata ca fiind un cautator al fondului si nu al formei, contrar curentului liberal al acelor timpuri. Opera lui inoculeaza spectatorilor si cititorilor atat idei moralizatoare, cat si idei patriotice, iar in ceea ce priveste poeziile si poemele sale, ele aveau de asemenea un profund caracter nationalist. Acestea au patruns pana si in Transilvania. Cea mai cunoscuta poezie caradiana este „Pandurul cersetor”, scrisa cu doi ani inainte de Unirea Principatelor Romane.
Odata cu mutarea la Bucuresti, Carada se implica din ce in ce mai activ in lupta pentru unire. Meritele sale se vadesc cand, in 1857, este ales ca deputat in Consiliul Municipal al Bucurestiului de catre populatia cu drept de vot din mahalaua Schitu Magureanu. A indeplinit functia de secretar al Adunarii ad-hoc a Tarii Romanesti, calitate in care a militat de partea miscarii unioniste. Cu acea ocazie se intalneste cu Ion C. Bratianu, iar ceva mai tarziu, in 1859, si cu C.A. Rosetti, personalitati care ii vor fi alaturi intreaga sa viata. Curand va deveni secretar de redactie la ziarul lui Rosetti, Romanul. Inca din primul articol se creioneaza cultul lui pentru notiunea de libertate: „Libertatea unui individ n-are alte margini decat libertatea altuia”. Carada va ramane la redactia ziarului Romanul timp de 10 ani, pana in 1871, cand va pleca din cauza intrigilor create in familia Rosetti dupa ce rupe logodna cu Libia, fiica lui C.A. Rosetti. Si urmatoarea sa logodna, cu Jeanne, nepoata lui Jules Michelet, a trebuit sa o rupa, deoarece a fost pus sa aleaga intre casatoria in Franta si locuirea in continuare in Romania.
Dupa asasinarea lui Barbu Catargiu, Carada este acuzat a fi fost unul dintre autorii morali ai faptei, fiind arestat pentru o scurta perioada (9–22 iunie 1862). Pleaca la Paris in 1863 pentru a-si completa studiile, de unde se intoarce in 1865. De fapt, Carada a plecat la Paris intr-o misiune politica, si anume pentru a pregati spectrul politic si jurnalistic francez pentru detronarea lui Cuza si aducerea pe tron a unui domn strain, in contextul in care Unirea Principatelor era recunoscuta atat de Imperiul Otoman cat si de Marile Puteri doar pe perioada domniei lui Cuza. Si in Tara Carada a luptat impotriva lui Cuza prin intermediul ziarului Romanul. Pentru aceasta, a fost arestat si inchis. Eliberat, pleaca din nou la Paris, impreuna cu Ion C. Bratianu, de data aceasta pentru a duce tratative cu Casa regala de Hohenzollern pentru aducerea pe tron a lui Carol Ludovic; abdicarea lui Cuza ii gaseste pe amandoi in capitala Frantei.
Eugeniu se intoarce in tara in martie 1866 pregatind venirea lui Carol de Hohenzollern. Patru ani mai tarziu in 1870, Eugeniu Carada impreuna cu alti reprezentanti de marca ai miscarii unionisto-liberale, organizeaza o revolta nationala cu scopul rasturnarii regelui Carol. Din motive neclare, Eugeniu Carada emite prin telegraf mesaje pentru oprirea revoltei. In noaptea de 7 spre 8 august 1870, catre orele 3.00 dimineata, capitanul Alexandru Candiano-Popescu nu respecta ordinul lui Eugeniu Carada si declanseaza revolta la Ploiesti, episod cunoscut sub numele de Republica de la Ploiesti. Desi a fost organizatorul actiunii la nivel national, Eugeniu Carada a sosit personal la Ploiesti si i-a fortat pe liderii miscarii republicane sa inceteze actiunile. Se spune despre aceasta miscare ca a fost singura infrangere a lui Carada, si totusi una fericita, fiindca, nu peste mult timp, Turcul (cum obisnuiau unii sa-l numeasca datorita darzeniei sale) isi va schimba parerea despre monarhia romaneasca, fiind convins ulterior ca e singura forma de guvernare care prieste Romaniei.
In sprijinul acestui lucru vine faptul ca Regele Carol I a fost considerat singurul care l-a inteles in adancurile sale si care l-a apreciat corect pe Carada, luptand impreuna pentru binele Tarii. Impresionant este episodul inmormantarii lui Carada: cand cortegiul funerar trecea prin dreptul Palatului Regal, la ordinul regelui Carol, cortegiul a fost oprit si garda regala a prezentat onorul cu Drapelul Romaniei, drapelul de lupta si fanfara. Curios este faptul ca cei doi nu s-au intalnit niciodata de-a lungul atator ani in care au luptat impreuna pentru aceeasi cauza. De cate ori era chemat la Palat, Carada invoca faptul ca e plecat si chiar pleca la Craiova. Cand Regele incerca sa-l ia prin surprindere, venind neanuntat la sediul Bancii Nationale, Carada iesea pe o usa dosnica.
In istoria Romaniei urmeaza episodul castigarii independentei, episod in care de asemenea se remarca Eugen Carada. Alaturi de Ion C. Bratianu, el aduna oamenii care sa organizeze armata, procura acesteia armamentul necesar si asigura proviziile. Trecea mereu Dunarea pentru a avea grija si de treburile din tara, deoarece fusese insarcinat de Bratianu, acum prim-ministru, sa se ocupe de toate treburile functiei lui. De altfel, pentru aceste momente primeste Medalia „Trecerii Dunarii”, singura distinctie pe care o accepta de-a lungul vietii, spunand ca, intr-adevar, a trecut Dunarea.
Activitatea la Banca Nationala a Romaniei
Dupa terminarea activitatilor legate de recunoasterea independentei in cadrul Congresului de la Berlin, Carada nu are liniste si infiinteaza, alaturi de Ion C. Bratianu, Banca Nationala a Romaniei in 1880. Desi nu accepta functia de Guvernator, o preia intr-un final pe cea de director, dupa ce Bratianu l-a amenintat ca isi da demisia din guvern. Aceste refuzuri, precum si multe altele adunate de-a lungul anilor, denota nu atat demnitatea lui Carada, cat si modestia lui. In ceea ce priveste Banca Nationala, el insusi merge la Paris pentru a supraveghea tiparirea biletelor, organizeaza numeroase filiale si centre in toata tara etc. Din toate actiunile sale se observa spiritul sau extraordinar, spirit ghidat doar de dragostea pentru patrie si de dorinta de a dezvolta tara cu puteri romanesti. El ajuta si finanteaza numeroase persoane, asigurand dezvoltarea unei burghezii autohtone. Remarcabil este insusi faptul ca a compus planurile de constructie pentru Palatul Bancii Nationale. A lucrat in cadrul Bancii mai mult de 30 de ani, asigurandu-i o asemenea prosperitate, incat multe personalitati ale vremii spuneau ca, si in cazul in care niste neghiobi ar veni la conducerea ei, Banca s-ar conduce singura, intr-atat de bine organizata era de Eugeniu Carada.
Bibliografie
Mariu Theodorian Carada, Eugeniu Carada (1836 – 1910), Editura Tipografia Gutenberg, Bucuresti, 1922
Mihail Gr. Romascanu, Eugeniu Carada (1836 – 1910), Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1937
Constant Rautu, Eugeniu Carada. Omul si opera (1836-1910), Editura Ramuri, Craiova, in 1944
Surica Rosentuler, Sabina Maritiu, Viata si opera lui Eugeniu Carada
Lucian Predescu, Enciclopedia Romaniei, Editura Cugetarea, reeditata in 1999
Dimitrie Teleor "Eugeniu Carada (1836 - 1910)", Tipografia si Stab. de Arte Grafice G. Ionescu, 1910
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

eugeniu carada economist politic scriitor roman bibliografie
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2014 (s) | 34 queries | Mysql time :0.036637 (s)