News Flash:

Evreii si rascoala taraneasca din 1907

18 Februarie 2015
1198 Vizualizari | 0 Comentarii
In studiul sau, istoricul Markus Bauer se refera si la aspectul evreiesc al rascoalei din 1907. Pentru a completa afirmatiile sale, trebuie sa mentionam ca cea de a doua problema care framanta esichierul politic si social romanesc in ultimele decenii ale secolului al 19-lea si primele decenii ale secolului al 20-lea era “chestiunea israelita”. Evreii erau o populatie lipsita de drepturi politice, cu unele exceptii. Congresul de la Berlin obligase Romania sa acorde cetatenia romana oricarui “strain”, indiferent de confesiunea lui religioasa, modificand astfel articolul 7 al Constitutiei din anul 1866, care prevedea ca pot fi incetateniti numai strainii de rit crestin. Dar Romania nu a acordat emanciparea totala a locuitorilor ei evrei, ci numai incetatenirea in bloc a fostilor combatanti in razboiul de independenta si – in rest – numai incetateniri individuale, fiecare dintre ele trebuind sa fie votata ca o lege speciala atat de catre Parlament, cat si de catre Senat (vedeti in acest sens studiul profesorului Carol Iancu, “Evreii din Romania 1866-1919″, carte aparuta recent la Bucuresti in cea de a treia editie, largita si revizuita, cu o bibliografie actualizata). Desigur, se poate incerca o aplicare a tezelor regretatului istoric si sociolog israelian Jacob Katz la situatia din Romania, respectiv trecerea de la societatea pre-neutrala la societatea neutrala, in care rolul apartenetei religioase se diminueaza si ulterior dispare complet in privinta apartenentei civice, in mod treptat (vedeti in acest sens lucrarea sa, “Out of the Ghetto”, aparuta in anul 1973). Nu vrem sa insistam asupra acestui aspect. Mentionam numai eforturile intelectualitatii evreiesti modernizate (“maskilii”) de a realiza integrarea culturala (sau cel putin lingvistica) a evreilor in Romania pentru a justifica primirea emanciparii.

Polemica asupra emanciparii continua, incluzand uneori articole de presa si brosuri violente din partea adversarilor emanciparii si apologetice din partea sustinatorilor ei. Fenomenul respingerii evreilor, existent in fiecare tara in perioada polemicii pentru emancipare, era insotit deja de accente ale antisemitismului modern, printre altele datorita intarzierii dezvoltarii fata de tarile vest-europene si central-europene. In mare parte, evreii din mahalalele oraselor reprezentau o populatie saraca. Desigur, existau si exceptii, evrei bogati, activi in sectoarele economice, printre care in cel al arendasiei. Atacurile impotriva arendasilor evrei erau insotite de atacuri antievreiesti, care vizau intreaga populatie evreiasca. Preoti si invatatori rurali se numarau printre incitatorii taranilor impotriva evreilor; ulterior, unii dintre ei au fost arestati pentru sprijinirea taranilor. Autorul subliniaza ca incitarea pornea de la ideologi nationalisti, precum istoricul Nicolae Iorga, prin intermediul ziarului sau “Neamul Romanesc”, care reflecta un punct de vedere nationalist si romantic asupra rolului taranilor in societatea romaneasca.

Vezi si Impactul in literatura si arta al Rascoalei de la 1907

Markus Bauer adauga ca “impreuna cu profesorul Alexandru Constantin Cuza de la Universitatea din Iasi, Iorga organiza diferite adunari studentesti la care imigrantii evrei erau blamati in mod frecvent ca fiind principala cauza a problemei”. Totusi, putem raspunde la aceasta afirmatie ca, desi Iorga si Cuza intemeiasera partidul national-democrat, de orientare antisemita, au existat unele diferente de nuante intre ei, care au dus ulterior la parasirea partidului de catre Nicolae Iorga si la schimbarea atitudinii lui fata de evrei. Orientare care a determinat atitudinea lui ulterioara si asasinarea lui de catre legionari, initial discipoli ai lui A.C.Cuza, dar impotriva carora pornise Nicolae Iorga. Autorul afirma ca ulterior Nicolae Iorga a renuntat la antisemitism, lucru adevarat (vedeti in acest sens biografia lui Nicolae Iorga, de Nagy-Talavera), desi – adaugam – a mai existat o exceptie, brosura “Iudaica”, polemica impotriva unor politicieni evrei din Romania interbelica, in care reapar generalizarile. Autorul subliniaza si atitudini ale unor intelectuali care nu manifestau tendinte ultranationaliste, ci tendinte sociale, considerati incitatori la rascoala, precum Vasile Kogalniceanu (se refera la brosura acestuia, “Catre sateni”) si George Cosbuc (se refera la influenta poeziei sale, “Noi vrem pamant”, publicata cu circa 12 ani mai inainte), precum si a unor oameni din administratia publica, precum prefectul judetului Botosani, Ilie Vasescu, acuzat de nepasare atunci cand taranii se pregateau sa atace si au atacat si molestat arendasi evrei. Ulterior, Vasile Kogalniceanu a fost arestat , acuzat de incitare dar niciodata judecat si amnistiat de rege, iar Ilie Vasescu a fost demis de noul guvern liberal la 26 martie 1907. Putem adauga faptul ca studentii incitati, ca si preotii si invatatorii rurali erau ei insisi de origine taraneasca. Autorul subliniaza si rolul micilor grupuri socialiste “care fusesera influentate de revolutionarii din Rusia, care de asemenea s-au aflat la spatele taranilor. Printre ei erau marinari de pe crucisatorul Potemkin, care declansase prima revolutie rusa in 1905 in portul Odesa de la Marea Neagra. Multi dintre ei venisera in Romania dupa infrangerea (revolutiei) si lucrau in industria petrolului sau in ferme agricole”.

Vezi si Rascoala de la Flamanzi sau rascoala taraneasca

Desi influenta evenimentelor din Rusia nu poate fi negata, totusi influenta fostilor marinari de pe crucisatorul Potemkin, refugiati politici straini, in numar relativ mic si care nu erau adaptati situatiei socioculturale din Romania (tara din care puteau fi expulzati oricand) si care nu aveau contacte speciale cu masa taraneasca din aceasta tara de refugiu nu poate fi exagerata si nu pare sa fi fost un factor care sa fi determinat rabufnirea rascoalei. Trebuie sa mentionam insa ca printre tinerii care militau pentru imbunatatirea situatiei taranilor si incurajau actiunile lor protestatare erau si tineri evrei romanizati lingvistic si cultural, de obicei elevi de liceu sau fosti elevi care parasisera scoala si se indreptasera spre o meserie practica, de orientare socialista, de obicei proveniti din patura saraca a oraselor. Desigur, atitudinea lor era diferita de cea a studentilor romani nationalisti, dar nu poate fi trecuta cu vederea. Atitudinea lor nu era – si nu putea fi – antisemita, ci avea numai un caracter social, in conformitate cu principiul ca, in viitor, intr-un regim socialist, se vor sterge diferentele si discrepantele etnice, pastrandu-se numai cele de clasa. Ceea ce mentioneaza autorul, in legatura cu inceputul rascoalei, este ca atacul impotriva arendasilor evrei, care capatase o nuanta antisemita, s-a extins.

Autoritatile nu au luat masurile necesare pentru restabilirea ordinei, iar “hoarde [sic! termen parca neportivit!] de tarani au ocupat orasul evreiesc Podu Iloaiei…pradand si distrugand”. Aici trebuie sa mentionam o carte aparuta in limba romana in Israel, la Ierusalim , in anul 1966, care nu s-a bucurat de suficienta circulatie si care astazi pare sa fie uitata : “Aspectul evreiesc al rascoalei din 1907″ (“O istorie a evreilor romani”, volumul 3), de Israel Bar Avi (Dore Wertenstein), cu o postfata de Eliezer Ilan (Lazar Rosenbaum). Desi autorul a fost documentarist si nu istoric profesionist (spre deosebire de autorul postfatei), materialul documentar din cadrul acestei lucrari este bogat, iar aspectul evreiesc al rascoalei din 1907 nu poate fi inteles fara studierea cartii. De asemenea, mentionam articole documentare ale unor istorici israelieni originari din Romania, precum Theodor Armon, Emanuel Aczel, Paul Vatarescu (in limbile romana si ebraica), precum si monografia obstei evreiesti din Podu Iloaiei, de I. Kara.Ca o concluzie personala asupra aspectului evreiesc al rascoalei din 1907, putem afirma ca ea a fost produsul
celor doua “chestiuni” care framantau esichierul politic romanesc de la inceputul secolului al 20-lea si care se cereau a fi solutionate de urgenta: “chestiunea taraneasca” si “chestiunea israelita”, care s-au ciocnit, prima fiind mult mai grava.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

markus bauer esichierul politic social romanesc romania constitutiei
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.2151 (s) | 34 queries | Mysql time :0.078918 (s)