News Flash:

Material realizat de profesorul Mihai Caba

Extraordinara poveste a unui simbol iesean dedicat Zilei Unirii Principatelor

21 Ianuarie 2014
1645 Vizualizari | 0 Comentarii
Intotdeuna, in preajma aniversarii Unirii Principatelor Romane, maretul ideal al Revolutiei de la 1848 si implinirea lui in "cuget si simtire", la 24 ianuarie 1859, ne aplecam cu luare aminte peste filele colbuite ale istoriei neamului, pentru a rememora, in semn de aleasa cinstire, ideile si demersurile pilduitoare ale inaintasilor puse in slujba majora a faptuirii acestui act istoric si national. De la implinirea acestuia, iata, sarbatorim anul acesta 155 de ani! 
Pentru romani, in general, si pentru ieseni, in special, in spiritul traditiei impamantenite in Cetatea Iesilor, rememorarea Unirii Principatelor, a capatat, de la an la an, pe masura scurgerii timpului, valentele unei mari si vibrante sarbatori nationale, ce scoate mereu la lumina prezentului, nealterate in importanta si semnificatia lor, noi si noi marturii ale luptei indarjite, glorioase si nepieritoare, duse de unionisti, cu precadere de catre unionistii ieseni, pentru initierea si desavarsirea Unirii Principatelor. Dar cea mai autentica marturie, despre plamadirea visului de Unire a celor doua tarisoare romanesti, invecinate si surori, o poate depune in fata istoriei singurul martor " ocular" aflat inca in viata: Castanul Unirii din Visan, aflat in apropiere, chiar langa Iasi ! Aici, sub inca mareata sa coroana, calatorul ce poposeste, fie si din simpla curiozitate, poate asculta "live" o poveste de Unire, pe cat de frumoasa, pe atat de adevarata! Indiferent de timp sau anotimp, maretul Castan isi va depana, de-a fira-n par, emotionanta sa poveste, " teleportandu-si" ascultatorii in trecutele vremi framantate ale orasului Iasi, din anii 1856- 1859.

S-o ascultam, deci:
"Iasi, 25 mai 1856...E o duminica superba de sfarsit de primavara. Lalelele, trandafirii si bujorii isi etaleaza corolele lor multicolore si parfumate in gradinitele caselor aratoase de pe ulitele principale, iar castanii ce le strajuiesc si-au arborat parca special  splendidele lor policandre de floare, starnind admiratia trecatorilor. Clopotele de la Trei Ierarhi si Sfantul Neculai Domnesc bat rasunator sfarsitul slujbei. Protipendada ieseana a iesit la plimbare. Calestile, trasurile, saretele si docarele bine lustruite se scurg in cavalcada cailor cu hamuri pline de ciucuri  intr-un sir nesfarsit, fie inspre Copou si Breazu, fie spre Trei Sarmale, spre alte si alte vestite crasme si zahanale din Bucium sau spre dealul Rapidea de unde se deschide o deosebita panorama a "targului de pe cele 7 coline".

Vezi si PE URMELE ISTORIEI TEATRULUI NATIONAL IASI - FOTO 
Dar, iata ca, o parte dintre acestea, ferindu-se spre a nu fi observate de "iscoadele" lui Vogoride, una cate una, o coteste brusc spre dreapta, pe drumul laturalnic al Visanilor. Tinta lor este una si aceeiasi: proprietatea generalului Chersin, un insemnat comandant militar al timpului, ginerele boierului unionist, Petru Mavrogheni, apartinator unei vechi si vestite familii moldovene. Aici, in gradina proprietatii, strajuita si acoperita aproape in intregime de coroana cu adevarat mareata a unui castan plin de floare, sub care era intinsa o masa mare, inconjurata pe toate partile cu banci de lemn invelite cu macaturi, generalul si sotia sa," coana generaleasa ", Elena-Luiza, isi asteptau oaspetii care nu intarziau sa apara, fiind cunoscuta punctualitatea cazona si proverbiala a distinsului amfitrion.
Si, intr-adevar, au sosit aici, fiind poftiti la masa mare de sub castan: postelnicul Vasile Alecsandri, mereu jovial, conu Mihail Kogalniceanu, privind cu fereala in jur, conu Costachi Negri, insotit si de Dimitrie Ralet, ambii fosti diplomati, care tocmai au coborat din trasuri.  Au urmat sa soseasca imediat, Costachi Hurmuzachi, adept si el, ca si fratii sai, Alexandru si Gheorghe, al ideilor unioniste, Costache Rolla, unionist inveterat, parintele arhimandrit Neofit Scriban  si inca vreo cativa militanti activi pentru Unire, intre care, colonelul Em. Florescu, Nicolae Cretulescu si Anastasie Panu.
Dupa sosirea ultimului invitat si dupa ce s-a asigurat personal ca toate au fost randuite cum trebuie, iar ordonantele sale si-au ocupat "posturile de observatie" dinainte stabilite, dupa ce a scos din crama Otonelul sau vestit printre podgoriile iesene ale timpului si dupa ce coana Luiza nu a prididit sa aduca la masa felurite bucate de ospat si cateva tavi scoase din cuptor pline cu alivenci si placinte "poale-n brau", generalul a dat semnalul de incepere, ridicand ceremonios paharul in onoarea oaspetilor sai.
Acestia, fara a pierde prea mult timp cu politeturile cuvenite gazdelor, au trecut imediat la subiectul intrunirii lor de taina, nefiind, se pare, la prima lor intalnire in acest loc, pe cat de pitoresc, pe atat de bine ferit de privirile curiosilor, datorita maretului castan din gradina generalului.

Vezi si Targul vechi al Iesilor in IMAGINI - FOTO/VIDEO  
La inceput a vorbit conu Kogalniceanu, care, rar si tacticos, stergandu-si mereu ochelarii, subliniaza ca a sosit timpul ca aceasta lupta pentru Unire trebuie dusa mai departe, pentru reusita ei deplina, numai intr-o forma bine organizata. Pe masura ce vorbea, cuvintele i se insufleteau tot mai convingator, iar chipul i se lumina tot mai tare, de parca vorbea cu intreaga sa fiinta, entuziasmandu-se peste masura. Entuziasmul sau i-a cuprins imediat pe toti. C.Negri il completa mereu, cand acesta-si tragea rasuflarea, aratand ca trebuiesc cuprinse in aceasta forma de lupta toate fortele si paturile natiunii, " de la vladica pana la opinca". La randul sau, Ralet, arata ca aceasta lupta indarjita trebuie extinsa si peste hotare, in cancelariile marilor puteri, care vor trebui sa constate si sa accepte  neintarziat vointa romanilor de a se uni intr-un singur stat. Entuziasmul se amplifica cu fiecare interventie si luare de cuvant, iar, cand acesta a luat dimensiuni uriesesti, de parca au uitat cu totii ca intalnirea lor era una de taina, Vasile Alecsandri, care pana atunci, ascultandu-i pe toti, mereu "mazgalea" ceva pe un petic de hartie, s-a ridicat de pe banca si, declamator, a rostit cu glas puternic Juramantul de credinta al membrilor Asociatiei de lupta pentru Unire, atunci infiintate,  pe care tocmai l-a compus: 
Un singur cuvant s-a auzit rostit la unison de catre toti participantii: "Juram !" si un ropot de aplauze s-a abatut asupra "bardului de la Mircesti", iar, apoi, ridicandu-se  de la masa, s-au imbratisat cu totii si s-au prins deodata de maini si au inceput sa se roteasca in jurul castanului intr-o adevarata hora a bucuriei nestavilite ce li se citea pe chipuri, nemaitinandu-se seama de consemnul de taina al intalnirii. La urma, au ciocnit un pahar din nemaipomenita licoare a generalului, consfintind, astfel, cele ce abia au fost  stabilite, iar parintele Scriban a inaltat o rugaciune de binecuvantare  pentru cele ce vor urma...". Aici si astfel, maretul castan isi termina povestea adevarata a plamadirii Unirii.
Ce-a urmat, stim cu totii. Au urmat doi ani si jumatate de lupta indarjita, uneori dramatica, in infruntarea "curentului antiunionist", obladuit de "ocarmuirea fanariota" a vremii. Visul de Unire  s-a implinit la 5 si, respectiv, 24 ianuarie 1859, cand, mai intai,  Moldova si, apoi, Muntenia au ales acelasi domnitor: Alexandru Ioan Cuza ! Sa fi avut generalul vreo contributie la desemnarea colonelului Cuza pentru implinirea visului unionistilor ieseni, care s-au intrunit deseori sub "maretul sau castan"?! Sa fi fost hora incinsa ad-hoc in jurul castanului de catre unionistii ieseni o sursa de inspiratie pentru Alecsandri cand a creat ulterior insufletitoarea poezie, "Hora Unirii"?! La aceste staruitoare intrebari doar el, Maretul Castan din Visani, poate sa ne raspunda veridic si sa ne satisfaca autorizat orice curiozitate sau nedumerire...
Spre nefericirea lui, dupa infaptuirea Unirii si, indeosebi, dupa detronarea lui Cuza, maretia Castanului din Visan a intrat intr-un nemeritat "con de umbra" al vicisitudinilor vremilor parcurse, avand de infruntat ororile celor doua razboaie si tavalugul colectivizarii fortate, din care a iesit cu bine, inaltandu-si, tot falnic, dar necunoscut, mareata sa coroana! 
Si iata ca, urmarind cu asiduitate aflarea locatiei sale din Juramantul lui Alecsandri, in 2004, maretul Castan de la Visan a fost, in sfarsit, ...identificat, fara tagada, de catre d-nul prof. univ.dr., Mandache Leocov, fost director al Gradinii Botanice, in proprietatea privata a d-nei Margareta Craescu, care efectuase, in 1997, un schimb de terenuri intre Focsani si Iasi, fara a cunoaste nimic despre impozantul castan, apartinator terenului primit la schimb.
Pe baza impresionantelor caracteristici naturale, ale inaltimii, ale anvergurii coronamentului si a varstei sale, de peste 250 de ani, dar si pentru faptul, indubitabil, al "plamadirii" Unirii sub maretia coroanei sale, potrivit documentatiei intocmite in acest sens, prin Hotararea nr.8/2004 a C.J.Iasi, Castanul, denumit, al Unirii din Visan, unicat in Romania, a fost inregistrat si catalogat ca: dublu Monument, al Naturii si al Istoriei ! 
Se parea atunci ca indelungata lui "odisee" luase sfarsit si ca pentru maretul Castan al Unirii din Visan, venise, in cele din urma, vremuri fericite...Dar, vai, n-a fost sa fie deloc asa! Se implinesc, iata, 10 ani (trista aniversare!) de cand driguitorii tarii, ai judetului Iasi, ai comunei Barnova si ai institutiilor indrituite, platiti cu darnicie din banii publici, n-au facut absolut nimic pentru punerea in valoarea lui binemeritata, de covarsitoare importanta si unicitate, fiind impasibili la repetatele si staruitoarele solicitari, de revenire la normalitatea cuvenita a Maretului Castan, facute, an de an, de catre un grup de inimosi pensionari, constituiti intr-un cenaclu "sui generis": Castanul Unirii din Visan. Toti acestia, benevol, si pe cheltuiala proprie, organizeaza si desfasoara aici, de doua ori pe an, la 24 ianuarie si 25 mai, inaltatoare actiuni patriotice, de cinstire a luptei indarjite si inflacarate de maretul ideal al Unirii, duse neprecupetit de catre unionistii ieseni; actiuni la care participa, cu precadere, copiii de la scolile locale, din Visan si Barnova, dar si de la scoala "Veronica Micle" si liceele: "V. Alecsandri" si de "Arta", din Iasi, cum si numerosi localnici, ieseni si nu numai..., care vor sa asculte si sa se patrunda de minunata poveste a Castanului, sub a carui mareata coroana au fost stabilite, suversiv, actiuni concrete de lupta pentru infaptuirea Unirii Principatelor Romane.
Cu siguranta, traditionala "Hora a Unirii" ce se incinge aici, in jurul Castanului Unirii de la Visan, reverbereaza in sufletele participantilor, de la mic la mare, sentimente de profunda simtire patriotica, mult mai puternice decat cele "mimate" la "mascaradele politicianiste" dintre "putere" si "opozitie", pentru "binele tarii", din ultimii ani, ce se organizeaza, pe multi bani publici, la 24 ianuarie, in Piata Unirii din Iasi.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook. Avem si Instagram.

istoriei neamului cetatea iesilor castanul unirii visan trei ierarhi
Distribuie:  

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1669 (s) | 34 queries | Mysql time :0.018611 (s)