News Flash:

Fapte de haiducie din miscarea legionara

8 Ianuarie 2014
3226 Vizualizari | 0 Comentarii
Newsletter
BZI Live Video Divertisment
Video Monden
Muzica Populara Curs valutar
EUR: 4.6541 RON (-0.0031)
USD: 4.0032 RON (+0.0347)
Horoscop
berbec
taur
gemeni
rac
leu
fecioara
balanta
scorpion
sagetator
capricorn
varsator
pesti
In acea epoca confuza, cand noi ape isi croiau albia, in constiinta taraneasca, noile indeletniciri adusesera cu sine o alarmanta degradare a moravurilor. Opresiunea, credeau ei, venea neconditionat din partea ciocoimii, si ea exponenta a unor randuieli nespecifice, constituite prin patrunderea de peste meleaguri a unei civilizatii de pe aiurea, capitalista, straina de structurile sociale romanesti 1.
Razboiul a schimbat mult mentalitatea taranilor. Rolul decisiv al ostasilor – in covarsitoarea lor majoritate tarani imbracati in haine militare – la obtinerea victoriilor de la Marasti, Marasesti si Oituz a dus la o puternica activizare a taranimii din vechiul regat. Taranii au inteles ca de hotararea si starea spiritului lor, de sacrificiul lor depindea soarta tarii, ca ei erau o forta de care trebuie sa se tina seama1a. Dupa reforma electorala (1919) si cea agrara (1921), taranimea, ignorata o lunga perioada, a ajuns in posesia dreptului de vot. Cele doua transformari majore au generat mutatii in viata partidelor politice: unele isi precipita caderea, altele se nasc si toate isi modifica programele, orientandu-le spre masele taranesti.
Miscarea legionara, un nou actor pe scena politica, orientata social mai mult decat celelalte formatiuni catre paturile pagubase, isi croieste drum spre putere. Desi pastreaza afinitati doctrinare cu curentul european de extrema dreapta, miscarea legionara se singularizeaza printr-o ideologie specific romaneasca. Influenta tezelor straine a fost minima in cazul legionarilor, primordiale fiind ideile autohtone. Calea pe care apucase Romania dupa 1918 nu corespundea aspiratiilor tinerilor, acestia dorindu-si un regim in care sa conduca si sa se simta pretuiti 2. Tineretul intelectual – deopotriva cel din amfiteatrele universitatilor, ca si cel care intrasera deja in viata publica – manifesta ostilitate fata de liberali si liberalism. Devenise comuna ideea potrivit careia o prefacere a starilor trebuia sa treaca – neconditionat – prin prealabila rasturnare a liberalilor. Nimeni nu-si mai putea aminti de liberalismul originar, nimeni nu mai asocia liberalismul cu Balcescu 3.
Tinerii nationalisti repudiau conceptiile impartasite de generatia veche. Ei dezavuau politicianismul cu toate elementele sale imanente. Corneliu Zelea-Codreanu dorea o actiune efectiva, solidara cu tara prin dispozitii launtrice si chemari ancentrale; o formatiune care sa intrupeze idealurile sublime ale natiunii romane. Era vorba de o lupta mai mult pseudomilitara decat politica. Pasiunea lui Corneliu Zelea-Codreanu pentru viata cazona, de la limbaj pana la atitudine, ar fi trebuit sa se impuna si in disciplina miscarii legionare 3a.
Mostenirea ideilor si practicelor haiducesti de catre legionari a fost semnalata in istoriografie. Noi am fixat drept sarcina doar identificarea acestor motive, studiind reflectia haiduciei in folclorul romanesc si in viata legionara 4.
Trecutul unui nume: haiduc
Haiducii, la origini, erau ostasi lefegii – serviciile le erau solicitate incepand din a doua jumatate a secolului al XVI-lea de domnii Tarilor Romane. Corpul haiducilor, in opinia lui Nicolae Grigoras, a fost format de Ieremia Movila, dupa modelul unei unitati similare din Polonia. In iunie 1565, pretendentul la scaunul domnesc Stefan Mazga, venind din Transilvania, a atacat Moldova “cu multi haiduci”. Haiducii, cand aveau prilejul, se dedau numaidecat la jaf5. In fruntea lor se afla un capitan, dupa cum erau conduse si celelalte corpuri de lefegii – cazaci, semeni, dorobanti etc. Ulterior, sursele folclorice indica pe haiduci luptand impotriva Portii Otomane. Catre secolul al XVIII-lea, haiducia se transforma treptat in miscare profund sociala6. Miscarea haiduceasca isi incheie existenta incepand din prima jumatate a secolului al XIX-lea7, dar exemple de activitate sociala de tipul celei a razboinicilor populari intalnim si mai tarziu 8.
La inceputul secolului al XX-lea, imaginea pozitiva a haiducului la sat se pastra prin cantecul batranesc, iar la oras, prin spectacolele teatrului de hoti. Analiza textelor arata ca teatrul de hoti are o aparitie nu mai veche de deceniile III si IV a veacului al XX-lea. Adesea, variantele acestea apar ca niste modernizari ale pieselor haiducesti. In locul ciocoilor, cu care se razboiesc haiducii, este jefuita posta trenului de Bucuresti. In locul poterii de arnauti, care ii urmareste pe infractori, apar jandarmii…9
Dupa instalarea bolsevicilor la conducerea Rusiei, comunismul isi gaseste adepti si in spatiul romanesc. In aceste conditii, tanarul Zelea-Codreanu face primii pasi in lupta sa nationalista, alaturi de cativa colegi de liceu, infiintand prima organizatie anticomunista. Convocarea camarazilor sai in padurea de la Dobrina cu scopul de organiza lupte de gherila impotriva comunistilor, ritualul de depunere a juramantului amintesc de o ceata de haiduci care nu putea sa lupte impotriva comunismului decat cum au facut-o inaintasii lor: retragandu-se in munti. Dupa manifestatiile studentesti de la inceputul deceniului al doilea, Corneliu Zelea-Codreanu constata ca nu poate realiza dezideratele natiunii romanesti si nu are altceva de facut decat sa aleaga calea codrului10. Intr-un elan haiducesc, el se hotaraste sa depaseasca barierele impuse de politicienii corupti si tradatori si sa ofere istoriei un exemplu al dreptatii infaptuite ca in vechile balade populare, cu arma in mana. Capii miscarii trebuiau sa se sacrifice, sa serveasca drept exemplu pentru generatiile ulterioare. Alaturi de grupul care ii ramasese fidel de la inceput, la initiativa lui Ion Mota, Zelea-Codreanu pune la cale un atac impotriva celor care tradeaza interesele nationale, act ce va purta numele “Complotului din Dealul Spirii”. Cei care urmau sa fie asasinati erau: bancherii Bercovici, Mauriciu si Aristide Blank, Stern, Filderman, Rosental, ministrii Alex Constantinescu, Constantin Banu, George G. Marzescu, Ioan Th. Florescu; personalitatile politice: C. Mille, Honigman s.a. Acesti “pigmei” trebuiau, in opinia “tinerilor haiduci”, pedepsiti pentru ca “au umilit si au expus tuturor primejdiilor natia romaneasca”11. Pe 8 septembrie 1923 studentii sunt arestati si deferiti justitiei. In timpul procesului, sunt detinuti la manastirea Vacaresti, care fusese transformata an temnita. De aici vine si numele fondatorilor d emai tarziu ai Miscarii Legionare, Vacarestenii. Vacarestenii apar intr-o fotografie de epoca imbracati in costume populare, cu plete taranesti, avand aerul unui grup de haiduci, si nu de complotisti. Astfel, ei se erijeaza in aparatori ale natiunii romanesti, plasand mai marii tarii in rolul de “slugi ordinare ai iudaismului”12, “forta oculta care domina intreaga umanitate”; pretind rolul unor razbunatori ai taranimii, care lupta pentru triumfarea adevarului.
Arma
Fiind impiedicat sa-si continue actiunea de organizare a caramidariei de la Ungheni, Corneliu Zelea-Codreanu se retrage in munti13. Gandul retragerii in munti i-a obsedat mereu pe legionari. Or, aceasta insemna inceputul unei lupte impotriva regimului social-politic existent14.
Din lucrarea lui Zelea-Codreanu Pentru Legionari aflam ca motivul infiintarii miscarii politice aminteste de un erou din baladele haiducesti, care nu mai poate suporta despotismul ciocoilor sau bataia de joc a intendentilor: “Caci eu nu mai pot rezista regimului de temnita. Ma cobor. Las totul in voia sortii; eu nu pot sa dau nici o dezlegare. De acum umblu cu revolverul la mine. Si la cea dintai provocare, trag!” “Nu e bine sa incercam rascoale de mase – arata Codreanu –, caci astazi ar fi macinate si ar fi sa imprastiem numai nenorocire si jale. Trebuie, din contra, sa lucram singuri, in numar restrans si numai pe a noastra responsabilitate.”15 Credem ca aceasta din urma afirmatie arata intentia clara a lui Codreanu de a organiza o miscare mai apropiata de cea haiduceasca, decat o formatiune de extrema dreapta de model occidental.
Atentatul lui Corneliu Zelea-Codreanu, din 1924, asupra prefectului Politiei din Iasi, Constantin Manciu, denota motivatia fundamentala a unui haiduc care “se retrage in munti, adica razbunarea unei nedreptati printr-un act criminal”16. Manciu era privit de catre presa de dreapta ca “un vandut evreilor”, care, pentru o avansare, putea bate un student pana la sange, in strada sau la politie, fara a fi obligat sa raspunda pentru faptele sale. Imaginea haiducului care isi face singur dreptate, atunci cand nu o poate obtine altfel, s-a impus cu repeziciune, si intr-o tara unde reprezentantii institutiilor oficiale erau deseori sa fie corupti sau sa comita diverse abuzuri, stiind ca vor scapa nepedepsiti, gestul nu mai aparea ca o crima, ci ca un act de eroism17. Astfel, pentru Manciu se potriveste rolul capitanului poterasilor, unealta a stapanirii instrainate, care adesea este principalul exponent al eroului negativ, iar Corneliu Zelea-Codreanu apare cu toate atributele traditionale ale eroului pozitiv, inmanunchind nazuinta fierbinte spre libertate si dreptate sociala; el intruchipeaza figura indarjita a viteazului razbunator.
In cele mai multe cazuri, Corneliu Zelea-Codreanu se identifica cu un disperat, care isi incarca arma in singuratate pentru a spala cu sange o nedreptate, infruntand chiar si politia. Aceasta coincide cu ideea despre ceea ce era pentru taranii romani, dupa multi ani de dominatie straina, adevarata justitie. Tinerii radicali din Liga Apararii National-Crestine cautau constient aceasta imagine prin intermediul diverselor lor actiuni si chiar prin scrierile lor; unele reflectii ale lui Corneliu Zelea-Codreanu nu pot fi mai explicite prin tonul lor: “Ce vom face, daca ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele si vom trage, pentru ca sa ne putrezeasca oasele in inchisori si planurile noastre sa se sfarme? In fata acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a incoltit in minte gandul retragerii in munti. Acolo, unde romanul a primit lupta cu toate puhoaiele dusmane. Muntele e de mult legat de noi, de viata noastra. El ne cunoaste. Decat sa ni se usuce trupurile si sa ne sece sangele din vene inchisorile urate si triste, mai bine sa ne terminam viata murind cu totii in munti pentru credinta noastra. Respingem, asadar, umilinta de a ne vedea din nou in lanturi. Vom ataca de acolo, coborand in toate viesparele jidanesti. Sus vom apara viata copacilor si muntii de pustiire. Jos vom imprastia moarte si mila.”18
Vestimentatia lui Corneliu Zelea-Codreanu si a camarazilor sai, modalitatea de a organiza adunarile in campaniile electorale arata dorinta lor de a fi vazuti de public ca haiduci. Corneliu Zelea-Codreanu purta costum national, vorbea putin, se inchina si rostea scurte alocutiuni, dar cu mesaj nationalist19. In marsul legionarilor spre Cahul (1930), ni se infatiseaza vreo treizeci de calareti cu cruci albe pe piept si cu pene de curcan la caciuli20. Acest moment aminteste si de intrarea lui Tudor Vladimirescu in Bucuresti. In conceptia legionara, Tudor Vladimirescu este “de crancena credinta ca toti purtatorii de flacara romaneasca, ca marii nostri capitani, dar crezul lui a crescut pana la cer si lupta dusa pana la jertva proprie si-a gasit biruinta pandurului in istorie”21.
Calul
In 1929, Corneliu Zelea-Codreanu si adeptii sai au facut prin tara mai multe marsuri legionare. In atmosfera prezentata mai sus, Corneliu Zelea-Codreanu venea cu masina la un loc fixat din timp, unde era intampinat de adeptii sai22, de acolo pleca pe un cal alb spre locul de adunare cu taranii. Calaretii cu pene de paun sau de curcan la caciuli, semn distinctiv al marilor capetenii militare moldave sau valahe in lupta impotriva invadatorilor straini, aminteau taranilor de momentele de glorie ale trecutului nostru national, nasteau in inima lor simtul protectiei in timpurile atat de nesigure in care traiau. Deseori, taranii ii asteptau seara cu lumanari aprinse in maini ori le varsau in cale galeti cu apa, in semn de noroc. Legionarii intrau in sate incolonati in pas barbatesc. Ingenuncheau o clipa in fata bisericilor si se rugau, cu taranimea imprejurul lor, care privea cu dragoste pe acesti tineri care nu preferau discursurile declamatorii cu care fusesera de atatea ori asurziti si amagiti, ci se multumeau cu rugaciunea, pe care toti crestinii o intelegeau, si cu cantece de vitejie si de unire de tara23. Referindu-se la acest episod, Zigu Ornea mentiona: “Este in toata aceasta stilistica a comportamentului o regie bine strunita, care lasa impresia ca e spontaneitate si firesc. La inceput totul e probabil ca e firesc, apoi, totul, inclusiv descinderea in sate pe cal alb de haiduc, s-a asamblat cu un ceremonial bine gandit”24. Prin aceste peripluri, legionarii au castigat adeziunea taranilor. Satenii ii priveau cu admiratie, ca pe eroi care lupta cu nedreptatea. In ciocnirile legionarilor cu jandarmii, le tineau partea. Daca erau raniti ii ingrijeau, le dadeau de mancare si haine, sau ii gazduiau25.
Imbracamintea
Rigorile vestimentare erau respectate de fiecare legionar. Drept exemplu este cazul unui legionar din Chisinau, Constantin Buruiana, care se prezenta la adunarile de cuib imbracat in haine nationale, cu doua pistoale la brau26. Ulterior, miscarea legionara va adopta camasile verzi drept uniforma. Cercetand folclorul haiducesc, aflam ca poporul a cautat sa redea culoarea imbracamintei haiducului prin verdele “frunzei de vita” si a “frunzei de fag”. Adresandu-se mamei, acesta o roaga: “…Sa-mi croiesti o dulamita, / Verde, ca frunza de vita, / Ca la vara-i razmerita. / Sa-mi croiesti un comanac, / Verde, ca frunza de fag, / Ca sa-mi fie cu el drag…”27.
In folclorul haiducesc este evocata infratirea haiducului cu codrul, muntele, arma. Haiducul vorbeste cu codrul, cu frunza, cu iarba, cu florile, se sfatuieste, isi destainuie dorintele. Deseori, in baladele haiducesti fagul isi apleaca crengile, sa-l ascunda pe haiduc, iarba verde devine protectoare a faptuirilor haiducului, ea se ridica in urma voinicului si ii ascunde urma, crengile tin cu credinta armele, caprioara roade “frunzisul des”, face fereastra, ca voinicul “sa-si faca ochii roata”: “Numai codruletul drag / da dreptate la sarac / Numai arcul dupa spate / da saracului dreptate”28. Acest motiv este evocat frecvent atat in “folclorul legionar”, cat si in scrierile legionare, in special, cele care apartin lui Corneliu Zelea-Codreanu. In momentele disperate, el pleaca in codru sau in munti… In ciocnirile legionarilor cu politia, Corneliu Zelea-Codreanu, asemenea unui haiduc din balade, sustine ca unicul sau sprijin este revolverul29. Motivul respectiv are o prezenta pregnanta in cantecele legionare: “Legionari sa-ntindem hora pe-ntregul zavoi, / Ca suntem la noi acasa, in tara la noi / Vine timpul haiduciei, codru sa-ndragim, / Numai codru plange frunza, cand noi suferim…”30.
O actiune frecvent intalnita in folclorul haiducesc este travestirea, deghizarea haiducului. La acest procedeu recurgeau mai multi haiduci, indiferent de vremurile si spatiul in care au haiducit. Ei se imbracau in haine calugaresti, de taran, se deghizau in mosnegi neputinciosi pentru a scapa de potera31. Corneliu Zelea-Codreanu a apelat de mai multe ori la asemenea “siretlic”, atat in momentele de prigoana, cat si in cele de legalitate. In 1931, un ordin al Serviciului Secret de Informatii atentiona Inspectoratul de Politie Chisinau ca Corneliu Zelea-Codreanu se afla in acest oras deghizat in mosneag cu barba32, iar la inceputul lunii decembrie 1933, imbracat in haine de calugar cu ochelari si barba, locuia la un schit33. De aici, dupa raportul unui informator S.S.I., el spunea legionarilor sa se ascunda pe la manastiri ca in curand “se va intampla ceva” (asasinarea lui I.G. Duca) 33a. In istoriografie exista opinia ca, deghizarea lui Codreanu in mosneag, calugar ar fi o fabulatie inventata de Siguranta, insa, presupunerea ca acesta se ascundea in haine de calugar este exprimata de legionari, mai precis, de Iulian Sarbu, seful Garzii de Fier din Basarabia, care o spunea nu politiei, ci camarazilor sai 33b.
Jertfa
Jertfa are radacini adanci in istoria poporului roman. Ea are un loc aparte in baladele haiducesti. Trebuie sa mentionam ca Corneliu Zelea-Codreanu, in Pentru Legionari, nu rareori aminteste sacrificiile si lupta bravilor haiduci pentru libertatea intregului popor, nu pentru binele propriu34: “Neamul nostru n-a trait prin milioane de robi, care si-au pus gatul in jugul strainilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toti haiducii…, care in fata jugului strain nu s-au supus, ci si-au pus flinta in spate si s-au ridicat pe potecile muntilor, ducand cu ei onoarea si scanteia libertatii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin «majoritatile lase» si «cuminti». Ei inving sau mor, indiferent. Pentru ca, atunci cand mor, neamul traieste intreg din moartea lor si se dureaza din onoarea lor”35. Aici, se cuvine sa subliniem ca liderii legionari au urmarit ca legionarii sa cunoasca glorioasele fapte ale haiducilor. O prima etapa in aderarea unui tanar la Garda de Fier era obligatia de a citi cartea Haiducul, actiune ce avea drept scop inocularea spiritului de aventura35a. Aceasta “proba” trebuia sa fie sustinuta de candidatii care doreau sa adere in “fratiile de cruce”, unitate inferioara a miscarii legionare. Facand apologie acestor viteji nationali, Corneliu Zelea-Codreanu urmarea sa zamisleasca “oameni noi” cu calitati de erou, “niste uriasi in mijlocul istoriei noastre, care sa biruiasca toti dusmanii patriei”. In viziunea lui, lupta si biruinta legionarilor trebuiau sa se continue dincolo, asupra inamicilor nevazuti, asupra puterilor raului. Asemenea unui haiduc care lupta pentru moarte, legionarul trebuie sa iubeasca moartea36, deoarece sangele sau va servi la cimentarea Romaniei legionare: “Moartea noastra in modul acesta ar putea aduce acestui neam mai mult bine, decat sfortarile zadarnice ale vietii noastre intregi”37. In perioada interbelica, sacrificiul a fost intens exploatat din punct de vedere politic, plecandu-se de la scenariul mitologic al celor doua balade populare romanesti – Mesterul Manole si Miorita. Mitul mortii, cununia cosmica si zidirea spirituala au fost analizate si comentate intens la acea epoca, depasindu-se cadrul stiintific 38.
Numele sefului
Numele Codreanu este strans legat de haiducie. La inceputurile miscarii haiducesti termenul codrean desemna talharii de codru, adica haiducii. Spre exemplu, Ion Neculce, in Letopisetul Tarii Moldovei, relateaza ca, in timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685–1693), vreo 40 si mai bine de codreni-talhari tineau drumurile din Tara de Jos39. Cu numele respectiv este cunoscut haiducul Codreanu, faptele caruia sunt reflectate in folclor. Dupa legendele romanesti se presupune ca acest haiduc a trait toata viata in codrii Orheiului. Despre viata lui se stie foarte putin, totusi se vehiculeaza ideea ca haiducul Codreanu s-ar fi tras din vita de domn, de loc din Bucovina. El a haiducit multa vreme prin codru si in cele din urma murit la o manastire40.
Cantecul
Corneliu Zelea-Codreanu considera ca singura posibilitate de manifestare a starii launtrice sunt cantecele legionare. Folclorul legionar cuprinde mai multe specii muzicale: doine, hore, cantece de mars, imnuri etc. Acestea erau inchinate ideilor legionare: moarte, razbunare, munca, jertfa s.a., dar si eroilor legionari, cum ar fi Capitanul, Nicadorii, Decemvirii, celor cazuti in Spania etc. Textele cantecelor contin amenintari la adresa asa-numitilor dusmani ai miscarii: “I-om ineca in rau de sange /Asemeni serpilor ii vom zdrobi”45.
De obicei, cei asupra carora erau indreptate amenintarile sunt numiti cu cuvinte peiorative din folclorul haiducesc: ciocoi, talhari, calai etc. Legionarii se numesc in cantece: voinic, haiduc, pandur etc. Evreul preia rolul grecului fanariot, care “despoaie de comori poporul romanesc”.
Cantecul legionar, apreciaza Eugen Weber, facea parte din intregul ceremonial legionar, al carui scop esential impresiona publicul, de a inspira tanarul aflat in cautarea unei credinte, de a-i speria pe unii si de a-i incita pe altii46.
Temnita
Un alt motiv frecvent intalnit in folclorul legionar este inchisoarea. Mama din baladele haiducesti care-si plange feciorul intemnitat reapare in cantecele legionare. Desigur, acest motiv descrie reala suferinta a sutelor de mame care-si lacrimau feciorii ferecati de jandarmi: ” …Du-te dorule cu bine, / La parintii mei din sat / Si le spune ca feciorul lor / A fost intemnitat. / De-i vedea plangand pe mama / Langa vatra in pridvor, / Sterge-i ochii cu naframa, / Spune-i ca de ea mi-e dor…”47.
Legionarul figureaza in cantece ca razbunator al poporului, fapt ce aminteste de haiducul plin de maretie, eroism si avant de lupta, care ii pedepseste si ii infiereaza cu asprime pe ciocoi, purtatorii suferintei poporului. Dupa cum am sustinut mai sus, legionarul spala cu sange o nedreptate comisa nu impotriva sa, ci a poporului: “…Mie mi se urca sangele in cap si iar imi trecea prin minte sa pun mana pe arma, sa ma ridic in munti si sa trag cu nemiluita in cetele de dusmani si de vanduti, daca autoritati romanesti si legi in Romania Mare pot patrona asemenea crime in contra natiunii romane, a onoarei si a viitorului ei si daca aceste legi si autoritati vandute i-au inchis orice speranta de dreptate si de mantuire romaneasca”48.
Capitanul
Corneliu Zelea-Codreanu se intitula Capitan, pe cand Adolf Hitler – Führer, iar Benito Mussolini – Duce, in traducere, conducator. Din scrierile legionare aflam ca astfel a fost numit Corneliu Zelea-Codreanu la sugestia lui Ion Mota. Insa in timpul Complotului din Dealul Spirii, Corneliu Zelea-Codreanu ii trimite lui Nicolae Dragos un biletel in care semneaza Capitanul Furtuna49. Termenul capitan apare in documentele Tarii Romanesti si Moldovei in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. El deriva de la capitaneus si este intalnit prima data in documentele interne ale Moldovei in timpul domniei lui Despot Voda. In Tara Romaneasca termenul este cunoscut in vremea domniei lui Mihai Viteazul. Capitanii erau numiti de domnii tarii si aveau ca atributii: in timp de pace − administrarea tinutului, iar in timp de razboi − conducerea cetelor de ostasi (lefegiii)50. Traditia folclorica ni-i indica pe capitani in fruntea cetelor de haiduci. Deseori capeteniile au in spate activitate militara. De exemplu, haiducul Coroi era capitan in armata si “a fugit din armati, s-apucasi di facut dreptati la saraci”51. De altflel, si Corneliu Zelea-Codreanu a avut un trecut militar. Capitanul legionarilor, ca si alti capitani, devenise “semizeu”. In perioada de maturitate a miscarii, printre legionari circula credinta ca nu poti ascunde nimic de Capitan, iar simbolul legionar patratul cu doua puncte, care a inlocuit in 1933 semnul Garzii de Fier reprezentat prin cele 3 linii paralele si perpendiculare, semnifica ochii lui Codreanu. Foile cu acest simbol incleiate pretutindeni semnificau faptul ca Zelea-Codreanu isi urmareste advesarii peste tot. In timpul prigoanei, Codreanu insusi s-a numit haiduc. In literatura legionara, capitanul este un om nazdravan, care din orice imprejurare, oricat de grea ar fi ea, iese deasupra, este un invingator, iar de va cadea, el se va ridica din nou si va invinge.
_________________________________________
1Z. Ornea, Samanatorismul, Editura Minerva, Bucuresti, 1970, p. 217.
1aIstoria Romanilor, vol. VIII, Romania intregita (1918–1940), coordonator Ioan Scurtu, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2003, p. 49–50.
2Adrian Gabriel Lepadatu, Miscarea legionara intre mit si realitate, Editura Cartier, Chisinau, 2005, p. 47.
3Z. Ornea, op. cit., p. 170.
3a Adrian Gabriel Lepadatu, op. cit., p. 78.
4Francisco Veiga, Istoria Garzii de Fier. 1919–1941. Mistica ultranationalismului, Bucuresti, 1993; Z. Ornea, Anii Treizeci. Extrema Dreapta Romaneasca, Bucuresti, 1996; Adrian Gabriel Lepadatu, Miscarea legionara intre mit si realitate, Editura Cartier, Chisinau, 2005, s.a.
5N. Grigoras, Institutii medievale din Moldova. Organizarea de stat pina la mijlocul sec. al XVII-lea, Bucuresti, 1971, p. 173.
6Виктор Михайлович Гацак, Восточнороманский эпос. Иcследование и тексты, Наука, Моscova, 1967, p. 139.
7Демир Драгнев, Гайдуки – народные мстители, Chisinau, 1962, p. 41.
8Sergiu Moraru, Folclorul haiducesc, in “Valori si traditii culturale in Moldova”, Editura Stiinta, Chisinau, 1993.
9Istoria Literaturii Romane. Folclorul. Literatura populara(1400–1780), vol. I, Bucuresti, 1964, p. 77–78.
10Corneliu Zelea-Codreanu, Pentru Legionari, Bucuresti, 1999, p. 129.
11Adrian Gabriel Lepadatu, op. cit., p. 60.
12Corneliu Zelea-Codreanu, idem.
13Ibidem, p. 163.
14Демир Драгнев, op. cit., p. 27.
15Ibidem.
16Francisco Veiga, Istoria Garzii de Fier. 1919–1941. Mistica Ultranationalismului, Bucuresti, 1993, p. 81.
17Adrian Gabriel Lepadatu, op. cit., p. 73.
18Francisco Veiga, ibidem.
19Z. Ornea, Anii Treizeci. Extrema Dreapta Romaneasca, Bucuresti, 1996, p. 281
20Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 291.
21Milviuta Ciausu, Panteonul miscarii legionare, in “Mituri istorice romanesti”, Bucuresti, 1995, p. 199.
22Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 294.
23Adrian Gabriel Lepadatu, op. cit., p. 173.
24Z. Ornea, idem.
25Adrian Gabriel Lepadatu, op. cit., p. 111.
26Arhiva Nationala a Republicii Moldova, F. 680, inv. 2, f. 461
27Grigore Botezatu, Folclor haiducesc in Moldova, Chisinau, 1967, p. 141.
28Sergiu Moraru, op. cit., p. 21.
29Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 175.
30 www.miscarea.net.
31Sergiu Moraru, op. cit., p. 25.
32Arhiva Nationala a Republicii Moldova, F. 680, inv. 2, d. 3433, f. 23.
33Arhiva Nationala a Republicii Moldova, F. 680, inv. 2, d. 3434, f. 37.
33a Ibidem.
33bIbidem.
34Виктор Михайлович Гацак, op. cit., p. 142.
35A.N.R.M., F. 680, inv. 1, d. 3706/2, f. 508; Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 64.
35aIbidem, f. 508.
36Виктор Михайлович Гацак, op. cit., p. 143.
37Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 244.
38Chantal Delsol, Michel Maslovski, Joana Nowicki, Mituri si simboluri politice in Europa Centrala, Chisinau, 2003, p. 89.
39Ion Neculce, Letopisetul Tarii Moldovei si O sama de cuvinte, Bucuresti, 1982, p. 315.
40Grigore Botezatu, op. cit., p. 51.
41Z. Ornea, ibidem.
42Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 98.
43 www.miscarea.net.
44Eugen Weber, Dreapta romaneasca, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1995, p. 66.
45 www.miscarea.net.
46Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 282.
47Adrian Gabriel Lepadatu, op. cit., p. 61.
48Nicolae Stoicescu, Curteni si slujitori. Contributii la istoria armatei romane, Editura militara, Bucuresti, 1968, p. 246.
49Sergiu Moraru, op. cit., p. 25.
50ANRM, F. 680, inv. 1, d. 3638/2, f. 293.
51Idem, d. 3706/2, f. 461.
Daca ti-a placut articolul, te asteptam si pe pagina de Facebook.

epoca confuza constiinta taraneasca marasti marasesti oituz arma calul
Distribuie:  
Loading...

Realitatea.net

Din aceeasi categorie

Mica publicitate

© 2018 - Cultural.BZI - Toate drepturile rezervate
Page time :0.1711 (s) | 23 queries | Mysql time :0.013354 (s)